Cimitirul Central: între memorie şi profanare

Ce ne spun înaintaşii noştri din morminte?

Cimitirul Central de pe strada Armenească din Chişinău este, datorită vechimii sale (aici sunt înregistrate înhumări de prin secolul XIX – anii 1820, 1824), un monument de istorie şi arhitectură, loc de veci pentru nobilimea şi aristocraţia culturală a Basarabiei interbelice, precum şi a unor personalităţi din istoria şi cultura Basarabiei postsovietice.
Aici îţi dai întâlnire cu personalităţi precum Alexandru Cristea, Alexie Mateevici, Simion Murafa, Andrei Hodorogea, Alexandru Plămădeală,
Anton Crihan, această galerie continuând cu nume de referinţă de după 1989: Ion Vatamanu, Lidia Istrati, Ion Dumeniuc, Nicolae Costin, Gheorghe Ghimpu, Vasile Petrache, Nicolae Sulac, Ion şi Doina Aldea–Teodorovici, Grigore Grigoriu şi, nu mi se dă mâna să scriu, Grigore Vieru. Piloni ce ne-au făurit istoria, au activat în “Sfatul Ţării”, au luptat pe baricadele Limbii Române şi ai românismului, constituind cartea noastră de vizită şi de demnitate. Au luptat, s-au jertfit pentru libertatea noastră, iar noi iarăşi am scăpat-o din mână, ca pe o pasăre rară… Ce ne-ar spune ei oare din lumea celor drepţi şi împăcaţi?!

Monumente istorice, profanate în anii sovietici
Fiecare mormânt al unei personalităţi istorice poartă o încărcătură semantică şi istorică. Pe când guvernanţii de la Chişinău ignoră trecutul. Mormintele înaintaşilor noştri sunt părăsite, măcinate de timp, cu inscripţiile funerare abia vizibile. O parte din aceste morminte au fost devastate nu de intemperii, ci de mâini criminale. Istoricii spun că aceste morminte au fost profanate cu cruzime în anii puterii sovietice. Pe crucea mormântului lui Vasile Ţanţu, deputat în Sfatul Ţării, era scris: „Patriot Naţionalist”. Însă KGB-ul sovietic a găsit aceste cuvinte instigatoare la acte de patriotism, aşa că s-a dat ordin să fie distrusă această inscripţie. Cuvintele au fost scoase cu dalta.
Aflându-ne în faţa acestor monumente funerare înnegrite şi a mormintelor crescute în buruieni sau făcute una cu pământul, oare ce le-am spune acum înaintaşilor noştri?! Oare ce fac ei, “promovatorii” culturii europene pentru a menţine în stare onorabilă monumentele istorice şi arhitecturale de la Cimitirul Central? Sau poate că lor (celor ce pretind că ne duc prin fărădelegi şi represiuni în Europa), le-ar conveni degradarea monumentelor noastre istorice pentru a face loc cavourilor «noii» burghezii roşii?
Pe teritoriul cimitirului se mai păstrează cavouri vechi de prin anul 1820. Astăzi, cavourile revin la modă în Chişinău. Pentru cei bogaţi, bineînţeles. Adică, pentru morţii de elită. Se spune că la Cimitirul Central şi-au comandat deja case de veci şi personalităţi din vârful puterii. Într-adevăr, aici poţi vedea cavouri luxoase, fără nume încă… Oare cui vor aparţine?! În opinia unora, prin construirea cavourilor „se face economie foarte mare de teren, e frumos arhitectural şi convenabil”. Chiar dacă moftul unui cavou costă între 30-50 mii USD, cam cât un apartament de 3 odăi.

Deputaţii „Sfatului Ţării” – duşmani ai statalităţii?

 

Dacă în Occident, vechile cimitire figurează în categoria monumentelor de istorie şi cultură, multe dintre ele fiind incluse şi în circuitul turistic, în Republica Moldova morţii mai sunt încă trataţi în context ideologic, împărţiţi în duşmani ai statalităţii, în moldoveni şi români.
Majoritatea deputaţilor din Sfatul Tarii au fost patrioţi în sensul adevărat al cuvântului, personalităţi şi politicieni de marcă, bine cunoscuţi în România şi în Europa. Idealul vieţii lor a fost Unirea, pe care au înfăptuit-o. Mulţi dintre ei au fost înmormântaţi la Cimitirul Central de pe str. Armenească. Aici pot fi găsite pietrele funerare de pe mormintele lui Vasile Laşcov, Nicolae Moghileanschi, Vasile Ţanţu, Vasile Cijevschi şi alţi patrioţi ai Basarabiei.
Piatra de mormânt a deputatului Vasile Cijevschi conţinea, potrivit arhivelor, un basorelief sculptat de cunoscutul artist Alexandru Plămădeală. Dar sculptura din bronz a fost devastată cu un deceniu în urmă. Au rămas doar urmele basoreliefului cu chipul deputatului Cijevschi.
Mormintele celorlalţi deputaţi pot fi identificate cu mult greu. Nu există nici un registru oficial, cu ajutorul căruia ar putea fi identificate mormintele unor personalităţi anume. Urma barbarismului persistă la tot pasul. Multe cruci lipsesc, ele fiind smulse de pe monumente. Inscripţiile sunt total şterse de timp sau chiar roase cu dalta.
Un nume curat – iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborât în pământ”
Cei care nu au fost la Cimitirul Central de vreo doi ani, descoperă cu bucurie că monumentul şi mormântul poetului Limbii Noastre, Alexe Mateevici, sunt îngrijite, iar cineva a avut grijă să pună un Tricolor din flori. Se simte că s-a schimbat administraţia municipiului. Este înecat în coroane şi mormântul poetului Grigore Vieru, inscripţia de pe cruce abia fiind desluşită din flori. Auzi doar vocea lui de arhanghel: “O spun să mă audă şi plin de floare pomul: “Şi din mormânt voi spune mulţimii adevărul”, “Un nume curat – iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborât în pământ” sau “Basarabia este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată”.Nu departe, arde candela la Ion şi Doina Aldea -Teodorovici, cei care, prin cântecele lor despre Limba Română, Eminescu, Poduri de Prut, reuşiseră să anime pe românii basarabeni şi să obţină atâtea victorii politice. Înfloresc lalele şi narcişi şi la bustul poetului-tribun, al fostului deputat Ion Vatamanu care, atacat de comuniştii-agrarieni, a apărat tot ce avem mai sfânt de la tribuna Parlamentului; la ultimul deputat al „Sfatului Ţării”, Anton Crihan; la lăutarul şi virtuosul viorist Serghei Lunchevici; la protoiereul Vasile Petrache, cel care, în vremi de restrişte, a propovăduit slova românească în biserică şi a pledat cu tot sufletul pentru reconstituirea Mitropoliei Basarabiei.
Banii statului sunt daţi la Memorialul Eternitate
Întâlnindu-l pe preotul Eugen, parohul Bisericii Tuturor Sfinţilor, l-am întrebat de ce nu se întocmeşte un registru al monumentelor istorice, de ce nu se restaurează basoreliefurile membrilor „Sfatului Ţării”? Sfinţia sa ne-a spus că cei cu banii şi cu puterea au alte probleme. Deocamdată, cei din ceruri nu se plâng, iar cei vii uită că sunt muritori. Banii statului sunt daţi la Memorialul Eternitate.
La ieşirea din cimitir, auzim cum, pe o bancă, portarii polemizau pe tema identităţii noastre. Ce suntem: basarabeni, români sau moldoveni?! „Români, români”, ne alăturăm în vorbă. La care unul dintre ei zice cu un zâmbet larg: „Ei, nu spuneam eu? Români au fost şi Mateevici, şi Vieru, şi Ion şi Doina…”. Era adevărul auzit la crucea lui Grigore Vieru: “O spun să mă audă şi plin de floare pomul: “Şi din mormânt voi spune mulţimii adevărul”.

 

Advertisements

One thought on “Cimitirul Central: între memorie şi profanare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s