Chişinăul cel vechi şi nou

Municipiul Chisinau, centru politic, administrativ, economic, stiintific si cultural, e situat pe sapte coline, asemeni orasului Roma. Din punct de vedere adminstrativ este divizat in 5 sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Riscani si Ciocana. Chisinaul, de la prima sa atestare cronologica (17 iulie 1436) in calitate de localitate, asezata pe malurile riului Bic, a avut un caracter etnic rominesc. Pe locul aflarii centrului istoric al orasului cindva erau terenuri agricole si pasuni. In documentele istorice se atesta trecerea pe aici a mai mulor drumuri, printre care: Drumul Caprienei, Sleahul Renilor, Sleahul Tighinei, Drumul Hincestilor s.a. In secolele XV- XVIII, aceste paminturi au avut mai multi proprietari: Vlaicu, pircalab de Hotin si Orhei, Dragus, Chirita Dumitrache s.a. Aici au avut mosii si manastirile Moldovita, Galata, Sf. Vineri. Catre mjlocul sec. al XVIII-lea, desi a crescut cu mult in comparatie cu localitatile din imprejurimi, Chisinaul continua sa aiba in mare parte infatisarea unei localitati rurale mari de proportii. Conform catagrafiei populatiei Moldovei din 1774, in Chisinau erau 162 de contribuabili. Dintre acestia, in afara de populatia bastinasa romineasca, locuiau greci, armeni, evrei, aromini, s.a.Apoi pe la 1788, cind armata rusa reintrase in Tara Moldovei, Chisinaul este din nou reincendiat de turci. Un martor ocular al evenimentelor, Von Raan, scrie la 22 decembrie a anului in curs ca: Chisinaul inainte de devastarea lui a fost un oras de mijloc, dar cind l-au parasit turcii in retragere, l-au incendiat dupa obiceiul lor. In locul celor mai bune case aici au ramas doar sobe si cosuri, pravaliile negustorilor zac sub cenusa, tot asa cum si vre-o 6-7 biserici. In pofida tuturor greutatilor, orasul se refacea din nou, devenind catre sfirsitul sec. al XVIII-lea un centru comercial tot mai important. Se diversifica spectrul specializarilor mestesugaresti. Aici se intilnesc ateliere de cizmarie, fierarie, timplarie, cusatorie. Apar mici fabrici de vin, abatoare, mori de apa, ateliere de prelucrare a pieilor. Insa Chisinaul mai avea aspectul unui sat mare. Astfel el apare descris in memoriile unor calatori, precum si in planurilor topografice de la sf. secolului al XVIII-lea. Si doar zona centrala a orasului avea caracteristici urbane – cladiri, strazi… Primele case si strazi construite dupa un anumit plan au inceput sa apara dupa 1818. Erau cunoscute casele unor mari mosieri, ca Bortolomeu, Haralambie, Mincu s.a. pe strazile centrale locuiau in special negustorii. Proprietarii instariti locuiaiu in cladiri de zid in doua niveluri, iar oamenii saraci aveau case taranesti, mici. Chisinaul si-a schimbat cu mult aspectul general in anii `50 – `70 ai sec. XIX, cind la avut ca arhitect al orasului pe Alexander Bernardarzzi. El a participat activ la lucrarile de proiectare a unor strazi si cartiere, la pavarea strazilor, la proiectarea si constructia apeductului chisinauian. Astazi Chisinaul numara circa 663 mii locuitori, aici sunt deschise Ambasade si Reprezentante ale unor state straine si ale unor institutii si organisme internationale.
Impartirea administrativa. In anul 1991, municipiul Chisinau a fost divizat in 5 sectoare: Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana, Riscani. Botanica – cartierul cuprins intre Valea Trandafirilor la nord, Valea Crucii la sud, str. Grenoble la vest si calea ferata la est cu o suprafata de cca 1300 h. Este atestata documentar la mijlocul sec. XX, ca mica asezare suburbana pe linga Gradina Botanica a Scolii de Pomicultura.Treptat pe linga Gradina Botanica se infiripa micul catun Botanica. Botanica isi mai pastreaza aspectul de mahala periferica a orasului pina in anii ‚50. Din 1960 incepe constructia planificata si amenajarea in stil urban a cartierului, majoritatea edificiilor constituind-o blocurile locative cu 5 si 9 nivele, iar in ultimul timp cu 13 si 20 etaje. Actualmente aceasta zona incorporeaza si alte mahalale si suburbii vechi: Costiujeni, Frumusica, Fulgulesti, Malina Mare, Muncesti s.a. Dispune de largi si pitoresti artere de circulatie: bl. Dacia, bl. Decebal, bl. Traian, bd. Cuza- Voda, str. Burebista, str. Sarmizegetusa, str. N. Titulescu, str. Causeni, str. Diminetii s.a.Botanica este numele topic ce semnifica coexistenta in plan edilitar- urban a prezentului si trecutului, coerenta evenimentelor si faptelor, continuitatea traditiilor istorice si culturale.Buiucani cartier situat in partea de nord- vest a orasului, cuprins intre Calea Iesilor, Valea Morilor si Soseaua Balcani. Zona este intretaiata de numeroase artere de circulatie: Calea Iesilor, str. Vasile Lupu, str. Ion Creanga, str. Alba Iulia, str. Drumul Izvoarelor, str. Doina si Ion Aldea- Teodorovici, etc. In zona se afla Universitatea Pedagogica Ion Creangă, Moldexpo, Cinematograful Flacară, citeva scoli medii si biblioteci publice, parcurile Dendrariul, Alunelu, Valea Morilor.Sectorul a preluat denumirea de la vechiul sat Buiucani, situat in preajma tirgului Chisinau, localitatea dateaza inca din prima jumatate a sec. XV- lea. Centrul are o suprafata de 3,4 mii km patrati si o populatie de mai mult de 110 000 de locuitori. El cuprinde in perimetrul sau orasul Codru, cartierele mici Malina Mica, Telecentru. Ciocana “ este situat in partea estica a teritoriului. Denumirea vine de la fostul sat Ciocana Noua, inclus in hotarele Chisinaului abia in 1959. Pina atunci localitatea fusese subordonata Primariei din satul Visterniceni si era cunoscuta ca un catun pe mosia Ciocanei Vechi inca din 1910. La est, satul Ciocana Noua se invecina cu Ciocana Veche, care in ianuarie 1871 se contopeste cu satul Colonita. La rindul sau Ciocana Veche a fost subordonata in trecut Primariei satului Budesti si mai era cunoscuta si cu denumirea Fundul Ciocanei. Riscani“ sectorul se invecineaza la nord- vest cu zona locativa Visterniceni, la est- cu sectorul Ciocana, iar la sud-vest hotarul sau atinge malul Bicului. Pe teritoriul sectorului Riscani se afla blocurile Univesitatii Tehnice a Moldovei, ale Colegiilor Financiar- Economic si Tehnologic, cladirea Tipografiei Centrale, parcul Riscani, alte obiective industriale si de menire social-culturala.

.

.Este extrem de dificil a scrie despre Chişinău. Cum să prezinţi o localitate, o urbe ridicată de către voia istoriei la rangul de capitală a unui stat când în negura trecutului sunt sute şi mii de ani de istorie care până astăzi rămân nedescifraţi? Arheologii au descoperit pe vatra actualului oraş aşezări umane care datează din epoca de piatră, adică 35-8 mii de ani î. Hr. Noi preferăm să operăm cu cifre mai recente şi punem la bază cea mai veche menţiune documentară datată de la 17 iulie 1436 şi semnată de domnitorii Moldovei Ilie şi Ştefan, care au întărit lui Oncea-logofăt mai multe moşii drept răsplată pentru slujbă credincioasă. A doua menţiune documentară ţine de 1466, fiind legată direct de un document emis de cancelaria domnitorului Ştefan cel Mare, care a întărit “seliştea” Chişinău după Vlaicu Pârcălab, unchiul ilustrului domnitor. Şi viitorul oraş, pe atunci un sat nu prea mare, timp de mai bine de o sută de ani s-a aflat în posesia lui Vlaicu Pârcălab, iar după moartea lui a trecut prin moştenire la nepoţi şi strănepoţi. Dar anii trec şi aduc cu ei şi multe schimbări. Localitatea aşezată parcă special în calea drumurilor comerciale creşte, dar se schimbă şi proprietarii. După 1576, stăpân al Chişinăului devine boierul Drăguşi, iar de la el, pe la 1616, trece în posesia lui Constantin Roşca, de la care la 1641, prin documentul semnat de domnitorul Vasile Lupu, trece sub stăpânirea Mănăstirii Sf. Vineri din Iaşi, rămânând în această situaţie până la începutul secolului XIX.Deşi, în „Descrierea Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir, Chişinăul este surclasat de Lăpuşna şi Tighina după locul ocupat prin dezvoltare şi importanţă, voia destinului face ca anume el să devină localitatea pe care o preferă Rusia drept capitală pentru viitoarea gubernie. Alegerea s-a făcut nu fără participarea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Noi nu putem concepe istoria Chişinăului fără pomenirea unor evenimente de mare importanţă: 16 mai 1812 – anexarea Basarabiei la Rusia – Chişinăul devine capitala noii provincii; 3 august 1815 – apare „Liturghia” – prima carte în limba română tipărită sub îndrumarea lui Gavriil Bănulescu-Bodoni; septembrie 1820 – iulie 1823 – la Chişinău s-a aflat poetul rus Aleksandr Puşkin; 1878 – se aprobă stema Chişinăului; 1889 – se pune în funcţiune tramvaiul cu cai, 15 decembrie 1892 – se dă în folosinţă prima tranşă a conductei de apă. Putem face şi alte constatări cronologice, la fel de importante: 1677 – prima atestare documentară a Chişinăului ca oraş; 2 august 1940 – formarea R.S.S.M. cu capitala Chişinău; 1990 – restabilirea instituţiei de primar. Întâiul primar de Chişinău după proclamarea independenţei a fost Nicolae Costin.

Iurie Colesnic

.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s