Istoria transportului orăşenesc. Transport electric

Istoria tramvaiului (totul a început de la un tramvai tras de cai)
Oraşul modern este de neconceput fără transportul public de pasageri. în pofida faptului că astăzi dă mare bătaie de cap chişinăuienilor, sistemul transportului public se menţine, totuşi, pe linia de plutire, reuşind chiar să se dezvolte, să-şi extindă rutele şi parcul de maşini. Această uimitoare capacitate de supravieţuire se face simţită de aproape 120 de ani. Istoria Chişinăului este şi istoria transportului public de pasageri. În acest sens putem afirma că oraşul modem a început o dată cu apariţia pe străzile sale a primului mijloc de transport în comun. Evenimentul se producea la 1889 şi s-a datorat contractului încheiat de către autorităţile ţariste cu o societate de transport din Belgia, în calitate de gubernie a Imperiului Rus, Basarabia s-a ales, în urma implementării acestui contract, cu câteva tramvaie. Montate pe şine, ele erau trase de 2-3 cai, devenind în scurt timp mijlocul de locomoţie preferat al elevilor, studenţilor, cetăţenilor cu venituri modeste. Orăşenii înstăriţi continuau să se deplaseze cu trăsurile şi fae-toanele, iar călătoria cu tramvaiul, fiind mai ieftină, s-a transformat treptat în cel mai democratic mijloc de transport urban. Primele tramvaie trase de cai erau nişte vagoane cu roţi metalice, asemănătoare cu cele de tren. Băncile de lemn nu erau protejate de vânt, ploaie, viscol, pasagerii fiind nevoiţi să suporte cu stoicism intemperiile de dragul unei deplasări rapide şi ieftine, ce-i drept, pe un singur traseu-actualul bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Lucrurile s-au schimbat în bine în 1913, când tramvaiele chişinăuiene au renunţat la caii-putere, adoptând tracţiunea electrică. O dată cu această revoluţie în transportul public de pasageri, vagoanele au devenit mai confortabile. Chiar dacă nu erau încălzite, cel puţin vântul nu mai avea acces în saloane, fiind stopat de pereţii metalici. Tramvaiele i-au deservit pe orăşeni până în 1961, când, sub acuzaţia că erau prea gălăgioase, au fost eliminate din peisajul urban. Pasagerii le-au simţit imediat lipsa. Către acea vreme funcţionau patru rute de tramvai care împânzeau preponderent centrul oraşului: 1) str. T. Ciorbă -Gara Feroviară; 2) Cimitirul Central – str. Armenească – Gara Vistemiceni; 3) Valea Morilor – str. Columna; 4) Gara Feroviară – rondul din preajma uzinei Topaz” (urbonimi-cele sunt actualizate pentru o mai uşoară percepere a textului). Tramvaiele erau fabricate în URSS, dar în 1957 pe străzile Chişinăului au apărut şi câteva tramvaie duble (cu vagon ataşat) produse în RDG, care aveau o capacitate mult mai mare decât cele sovietice.Astăzi mulţi specialişti consideră că eliminarea tramvaielor de pe străzile Chişinăului a fost o greşeală. In oraşele europene mari tramvaiele modeme, absolut silenţioase, fac legătura între zonele îndepărtate, fiind cel mai ieftin şi nepoluant tip de transport public. Ieftin şi nepduant! Exact transportul, de care are nevoie Chişinăul în prezent. Cine ştie, poate se găseşte o nouă societate belgiană sau de altă origine, care să readucă, prin investiţii masive, pe străzile Chişinăului tramvaiul. Povestea troleibuzelor chişinăuiene începe în 1949. Primele maşini de marca MTB erau fabricate la Moscova. Ele puteau transporta concomitent 60 de persoane, având banchete capitonate, mai mult sau mai puţin confortabile. Nu erau multe, dar, distribuite judicios, tinându-se cont şi de rutele de tramvai, ele făceau faţă fluxului de pasageri de atunci. Primele troleibuze stabileau legătura între gara Feroviară şi Universitatea de Medicină (bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt); Valea Morilor şi capătul str. Puşkin; str. T. Ciorbă – str. Dokuceaev; str. Dokuceaev – podul din preajma Circului; str. Independenţei – str. Mi-ron Costin. În ultimii 10-15 ani s-a trasat cursul spre reformarea transportului urban de pasageri, inclusiv prin achiziţionarea de troleibuze noi, performante, produse în Cehia, Rusia, Belarus, Ucraina şi alte ţări. Fireşte, noi, orăşenii, am vrea ca acest proces să decurgă mai dinamic, astfel încât ameliorarea să survină imediat. Însă dorinţele noastre nu coincid cu posibilităţile actuale ale Bugetului municipal – prea mic pentru ritmurile înalte de dezvoltare a oraşului. De aceea vom fi nevoiţi să ne conformăm politicii paşilor mici, adoptată de autorităţile municipale în domeniul ajustării transportului urban de pasageri la standardele modeme şi să ne mulţumim cu ceea ce avem: 251 km de linii de troleibuz (în 1949, când în Chişinău au fost aduse primele troleibuze, existau doar 8,8 km de linii), 328 de troleibuze (circa 280 ies zilnic pe trasee), 29 de rute, inclusiv în localităţile suburbane, distribuite în trei parcuri (nr. 1 creat în 1959, nr. 2 – în 1966, nr. 3 – în 1986) şi gestionate de Regia Transport Electric care are în subordine circa 3000 de angajaţi. Şi când te gândeşti că toate au început de la un tramvai din lemn, tras de o pereche de trăpaşi aprigi!.. Nadina GHEORGHIŢĂ

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s