Oraşul vechi – între mit şi realitate

Viaţa omului modern freamătă de mituri pe jumătate uitate, de hierofanii decăzute, de simboluri dezafectate. Desacralizarea neîntreruptă a omului modern a alterat conţinutul vieţii sale spirituale, nu i-a sfărâmat însă matricele imaginaţiei: un întreg deşeu mitologic dăinuie în zonele slab supuse controlului, spunea undeva Mircea Eliade. Făcând o escapadă pe străzile Chişinăului, în drum spre casa lui Alexandru Plămădeală (despre care a scris acum un an Antonina Sârbu, redactorul-şef al „Capitalei”, semnalând faptul că acea casă în care a trăit ilustrul sculptor e în delăsare, iar placa comemorativă, deşi de mult am revenit la grafia latină, era scrisă cu litere ruseşti), încercai imaginar să respir parfumul unei epoci trecute. Cu trăsuri, tramvaie trase de cai, dughene, cârciume, coconi, cocoane cu şaluri turceşti, negustori; cu bisericuţe, hanuri, case boiereşti, într-un cuvânt – clădiri de epocă. Coborând de la redacţie pe str. Eminescu, descoperii circa vreo 10 clădiri vechi, cu fresce şi faţade incrustate – unele restaurate superficial şi care servesc fie ca sediu vreunei firme ce îşi ascunde numele, fie ca loc de trai pentru cineva. Altele, în stare deteriorată sau împrejmuite cu provizorii, zac în aşteptarea unei decizii.

Duelul registrelor
Acest dezolant peisaj te duce cu gândul la politica antinaţională a factorilor de decizie, din a căror vină e pe cale de dispariţie patrimoniul istoric al Chişinăului. Chiar dacă de câteva decenii capitala e în căutarea entităţii sale, elaborând registre şi legi de ocrotire a monumentelor, a urbei vechi cu clădiri istorice şi monumente de cultură, cu arhitectură în stil medieval, bizantin sau baroco. În acest sens, Consiliul Municipal Chişinău (CMC) a decis anularea vechiului Registru al monumentelor de importanţă naţională (deoarece era defectuos) şi municipală şi elaborarea Registru nou. În acest scop, CMC a creat o comisie din specialişti în domeniu care au ca sarcină să evalueze edificiile Chişinăului cu statut de monument, pentru a fi incluse în noua listă a patrimoniului.
„În ultimele două decenii, oraşul „vechi” e aproape distrus, fiind stilizat. Unele imobile din sec. XIX – XX au fost reconstruite fără a se ţine cont de originalitatea lor arhitecturală şi de statutul de monument istoric, iar altele au fost total distruse. Printre demolările ilegale se numără şi Conacul Teodosiu, el fiind mai întâi exclus din Registru.
„Suntem alarmaţi, căci pot fie distruse noi obiective de patrimoniu cultural din municipiul nostru”, afirma într-o conferinţă de presă dr. Sergiu Musteaţă, preşedintele Asociaţiei Istoricilor. Potrivit lui Vladimir Modârcă, arhitectul oraşului, registrul municipal vechi a fost elaborat în pripă şi „pe bâjbâite”. Timp de 20 de ani, specialiştii de la Ministerul Culturii şi de la alte instituţii trebuiau să analizeze fiecare obiectiv din acel act, dar nu au făcut-o. Nu s-au categorizat edificiile cu valoare de monument şi casele frumoase ce pot fi păstrate sau modificate.
Or, practicile defectuoase din RM în luarea deciziilor cu privire la protecţia monumentelor istorice, fără atragerea profesioniştilor din domeniu, a adus deja prejudicii irecuperabile patrimoniului naţional, inclusiv al Chişinăului. În opinia arhitecţilor, istoricilor, în ultimele două decenii, partea veche a oraşului nu mai este „veche”. În următorii 5 ani ar putea dispărea şi alte monumente importante.
Potrivit specialiştilor în materie, în „Lista obiectivelor patrimoniului istoric al Chişinăului”, prezentată drept anexă la „Legea cu privire la ocrotirea monumentelor de istorie şi cultură ale Republicii Moldova”, la capitolul municipiul Chişinău au fost nominalizate cu statut de monument cu valoare naţională şi municipală cca 600 de obiective. La şedinţa Primăriei municipiului din 19 ianuarie 1995, nr. 2/6, a fost adoptat Registrul monumentelor de importanţă naţională şi municipală, numărul monumentelor din Chişinău ridicându-se la peste 900 de titluri, fiind nominalizate la iniţiativa Secţiei Cultură a Primăriei municipiului. Dintre acestea, 67 de titluri au fost introduse în mod eronat (cu adresa greşită, fără a avea calităţi de monument istoric sau erau deja nominalizate în Registru, cu adresa corectă).
După 20 de ani de la întocmirea primului Registru, au fost demolate cca 80 de clădiri. Peste 190 de clădiri, în special case de locuit, au cunoscut până în prezent modificări arhitecturale, în unele cazuri până la anularea totală a soluţiei iniţiale (analiza datelor din http://www.monument.sit.md). În urma trasării bulevardului Cantemir conform planului general de dezvoltare a Chişinăului, vor dispărea străzile: Bălănescu, Octavian Goga, Căpriana, Sfântul Andrei, Avram Iancu, Ivan Doncev şi o parte a clădirilor amplasate pe segmentele străzilor Al. Vlăhuţă, Alexandru cel Bun, Armenească, Pruncul, care vor intersecta traseul viitorului bulevard. Vor fi demolate cca 40 de clădiri construite perimetral acestor străzi. Lărgirea străzilor Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni şi A. Mateevici va conduce la eliminarea şi mai multor clădiri din Lista monumentelor istorice ale Chişinăului.

Palatul nobilului I. Râşcanu-Derojinschi este înghiţit de oficii şi firme misterioase
În drum spre Casa lui Alexandru Plămădeală, mă opresc şi la impetuosul de cândva edificiu din centrul urbei, amplasat la colţul cartierului format de străzile Bucureşti şi Vlaicu Pârcălab. Deşi în totală stare de degradare, el îşi menţine cu demnitate măreţia, estompat de cârpeala unor firme şi magazine care, cu tot stilul lor „euro” supără privirea, creând o imagine jalnică pe fondalul palatului domnesc. Clădirea, conform descrierilor, este rectangulară în plan cu două nivele – parter şi etaj. Iniţial, avea o compoziţie asimetrică, accesul fiind soluţionat din partea grădinii cu vegetaţie decorativă printr-o terasă deschisă, de unde era şi o ieşire directă în stradă, printr-un portal. La parter se aflau camerele de primire – salonul, sufrageria şi unele dependinţe. Pe o scară monumentală, direct din holul casei, urcai la etaj unde se aflau dormitoarele. O altă scară, mai modestă, ducea spre din partea spate a casei. Odăile erau decorate cu stuc, artistic plasat pe plafon şi pe pereţii din salon. Scara interioară era iluminată prin plafon.

Arhitectura palatului (arhitect – Alexandru Bernardazzi, iar ctitor – nobilul basarabean I. Râşcanu-Derojinski) a fost înzestrată cu forme clasice în spiritul stilizărilor istorice, cu o bogată decoraţie plastică de bună calitate. Structura planimetrică oferă un confort înalt. După cel de al doilea război mondial, casa a fost modificată pentru sediul Sovietului Suprem al RSSM. În acest scop, ea a fost alungită printr-o nouă clădire, egală ca mărime şi ţinută artistică cu partea veche, soluţionat într-o simetrie axială riguroasă, destinată în întregime sălii de conferinţe. Intrarea a fost lărgită prin adăugarea a două goluri în arcadă.Clădirea datează din anii 70 ai sec. XIX, fiind construită din piatră tencuită. Potrivit datelor de pe site-ul monument.md, ea are o semnificaţie patrimonială şi naţională. Actualmente, e în stare de conservare, deteriorată şi în curs de restaurare.
Solicitat de reporterul „Capitala”, Vasile Sava, reprezentant al Direcţiei municipale cultură în comisia privind întocmirea noului registru al monumentelor de valoare naţională, această clădire e pe cale de distrugere. Edilii de la cultură, foştii guvernanţi, au scos-o din lista monumentelor de valoare naţională. Actualmente este la cheremul unor oameni cu bani, străini de valorile culturale şi istorice ale capitalei. Se cere intervenţia urgentă a istoricilor, oamenilor de cultură, a noului ministru al culturii, a celor care vor fi numiţi în funcţiile-cheie ale Republici Moldova, pentru a salva acest monument, a mai precizat Vasile Sava.
La intervenţia „Capitalei”, a fost schimbată placa comemorativă de la Casa „Alexandru Plămădeală”
În sfârşit, ajung la Casa sculptorului Alexandru Plămădeală. Faţada clădirii e reparată, placa comemorativă e scrisă deja în limba română. Proprietara, Angela Gumenko, îmi spune că schimbările au survenit în această primăvară. A fost o delegaţie de la cultură care spuneau că aici, cu timpul, va fi muzeu.Acest timp, cu părere de rău, durează prea mult, am adăuga şi noi. Muzeul „Alexandru Plămădeală” este una dintre cele mai mari restanţe ale noastre.
Risipitori de comori, omagiem şi înălţăm monumente, case muzeu oricui care a călcat pe aici întâmplător. Or, Alexandru Plămădeală care, la 1923 este distins cu Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer, alături de Constantin Brâncuşi, Camil Ressu, Nicoale Dărăscu, Gheorghe Petraşcu, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza, care a fost preşedinte al Societăţii de Belle-Arte din Basarabia, autorul monumentul lui Ştefan cel Mare din Grădina Publică şi al bustului Alexei Mateevici de la mormântul din Cimitirul Central Ortodox din Chişinău, care a pictat Catedrala din Tighina şi a turnat în bronz bustul lui Alexandru Donici, a realizat în 1936, la Bucureşti, bustul lui Bogdan Petriceicu-Haşdeu, – rămâne azi a fi un nedreptăţit.

Tamara GORINCIOI
18.09.2009
http://www.capitala.md/index.php?option=com_content&view=article&id=728%3Aoraul-vechi-intre-mit-i-realitate&catid=1%3Aactualitate&Itemid=3&lang=ru

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s