Bunuri înstrăinate ale Mitropoliei Basarabiei (2)

Bunuri înstrăinate ale Mitropoliei Basarabiei (2)
Guvernul sovietic a confiscat abuziv toate proprietăţile Mitropoliei Basarabiei. Unele dintre bunurile imobile (clădiri) au fost distruse, iar altele s-au păstrat până astăzi. Mitropolia Basarabiei este singura Biserică din Republica Moldova căreia Guvernul a refuzat să-i restituie bunurile confiscate abuziv de regimul totalitar de ocupaţie.
6. Banca Clerului Ortodox din Basarabia, Societate anonimă, instalată în local special. Imobil mare din piatră şi cărămidă, cu parter şi etaj, având 9 camere şi dependinţe în fosta stradă Ştefan cel Mare număr vechi 126, număr nou 108, astăzi strada Columna, nr. 108. Are statut de monument de arhitectură de importanţă locală, fiind introdus în Registrul Monumentelor municipiului Chişinău. Din 1881 aparţinea sucursalei din Chişinău a Băncii de conturi din Odesa, care, probabil, a construit sediul acestei bănci. Edificiul, după arhitectura sa, datează de la începutul secolului al XX-lea, fiind construit în stil eclectic, cu elemente neoclasice. A fost utilizat în perioada României interbelice de către Banca Clerului Ortodox. Clădirea este situată pe linia roşie a străzii, construită într-un etaj, ridicată pe un demisol. A suferit în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, fiind refăcută în anul 1948. Planul casei corespunde unei instituţii publice, construite după un plan prestabilit. Demisolul spre curtea interioară, în partea căderii de relief, devine parter, având acelaşi plan ca nivelul superior. Intrarea principală în imobil era din partea bulevardului Columna, amplasată asimetric, de unde printr-un tambur cu trepte, se accedea direct în sala de operaţii bancare. Un culoar longitudinal servea de legătură între sala de operaţiuni bancare cu birourile angajaţilor, orientate spre curte şi unul amplu, probabil al directorului, lateral. Faţada a fost modificată, intrarea principală a fost astupată, pentru acces fiind organizată altă intrare, din curte, prin peretele lateral. Se păstrează compoziţia asimetrică a faţadei, cu desene în plinurile dintre ferestre, rectangulare, au ancadramente simple, în care se evidenţiază plintul pervazului. În componenţa instituţiei bancare intra şi un corp de casă, construit în adâncul proprietăţii imobiliare, care comporta două apartamente de locuit. Astăzi, clădirea este folosită de către un birou de avocaţi şi de către două organizaţii: Catholic Relief Services şi Jobs Plus.
Anuarul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului (Basarabia) pe anul 1922 consemna: “…s-a alcătuit din statutul Casei de împrumut, un alt statut nou, care a dat viaţă Băncii clerului ortodox din Basarabia. Activitatea acesteia a fost inaugurată solemn la 1 iulie 1922. Scopul şi operaţiile băncii sunt: să acorde împrumuturi în sume mai mari şi în condiţiuni cât mai convenabile, spre a satisface diferite nevoi ale clerului şi ale funcţionarilor şcoalelor şi instituţiilor bisericeşti; să îmbunătăţească situaţia şi să mărească cât mai mult operaţiile instituţiilor existente, ale casei de ajutor reciproc şi ale casei emeritale. Banca acordă împrumuturi pe credit, cu giranţi şi sub amanetul averii imobile la clerici şi funcţionarii şcolilor şi instituţiilor bisericeşti, văduvele şi orfanii lor, comunelor şi mănăstirilor pentru a construi biserici, case pentru cler şi şcoli bisericeşti, pentru cultivarea livezilor de fructe şi a viilor pe pământ bisericesc, pentru construirea şi înzestrarea de case populare bisericeşti, aziluri, orfelinate şi alte iniţiative şi aşezăminte populare de cultură şi de binefaceri. Împrumuturile se dau cu 12% anual. Tot astfel Banca primeşte depuneri de la clerici şi persoane particulare, de la şcoli, biserici, mănăstiri şi alte instituţii bisericeşti, pe cont curent cu 3% şi pe termen astfel: pe un an cu 3 ½ %, pe doi ani cu 4%, pe trei ani cu 5%, pe patru ani cu 6%, pe cinci ani şi pe orice vreme cu 7%. Din venitul curat, după ce se măreşte capitalul de rezervă şi cel fundamental, restul se destinează pentru scopuri culturale şi de binefacere, potrivit hotărârilor adunărei generale a Uniunei clericilor ortodocşi din Basarabia. Direcţiunea actuală a Băncii, aleasă de Congresul eparhial din Iunie 1922, se alcătuieşte din: Protoiereu Pavel Guciujna din parohia Mana, jud. Orhei, Director, Preot Epaminond Hristofor, subdirector, Preot Ignatie Macriţchi şi Preot Serghie Cegalea din parohia Hârbovăţ, jud. Tighina, membri” (ediţie oficială, Tipografia Eparhială, Chişinău, 1922, paginile XXVI-XXVII).
Procesul-verbal al şedinţei delegaţiei permanente a Patriarhiei Române, din 3 decembrie 1938, ţinută sub preşedinţia Patriarhului Miron Cristea şi luând în dezbatere temeiul „Chestiunea împărţirii averilor bisericeşti din Basarabia”, consemnează: „Cu privire la masa supusă împărţirii, delegaţia permanentă, constată că potrivit art. 2 din Decretul lege citat (Înaltul Decret Regal Nr. 2268 din 22 iunie 1938 – nota noastră), urmează a se ţine seama de hotărârea dată de Tribunalul Lăpuşna S. II prin sentinţa civilă Nr. 435 din 25 iunie 1935 şi că potrivit acestei hotărâri, averea supusă împărţirii se compune din următoarele bunuri: (…) 5. Imobilul în care se află Banca Clerului Ortodox, situat în Chişinău, Str. Ştefan cel Mare Nr. 126 (…)”.
7. Azilul de bătrâne Covaldji, situat în fosta stradă Ştefan cel Mare număr vechi 139-141, număr nou 135, transversal străzii Hertza. Adresa actuală este strada Columna, nr. 131, intersecţie cu strada Maria Cibotari. Proprietatea imobiliară era alcătuită din 4 corpuri de casă din piatră şi cărămidă. Din cele patru case s-au păstrat doar două, una fiind amplasată la colţ. Este alcătuită dintr-un parter, cu arhitectura modificată. Azilul de bătrâne a fost numit astfel după numele întemeietorului său, protoiereul Ioan Covaldji (1867-1928), care primise clădirea, cu titlu de donaţie testamentară, de la o familie din Chişinău. Preotul şi istoricul bisericesc Nicolae Popovschi ne-a lăsat, în „Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi”, următoarea descriere: „S-au găsit şi nişte bătrâni evlavioşi (soţii Cecmatarev) care, aflând de viaţa lui Covaldji, i-au lăsat prin testament, pentru nevoile azilului, o curte întreagă cu câteva case, în oraşul Chişinău, pe str. Nicolaevscaia (astăzi Ştefan cel Mare). Încurajat de această bunăvoinţă a prietenilor, Covaldji s-a dedicat ideii lui şi cu mai multă râvnă. Trecând de vârsta de 40 de ani, a fost hirotonit preot şi pentru a avea în apropiere o biserică, a înfiinţat cu autorizaţia autorităţilor o capelă într-una din casele donate de soţii Cecmatarev. Era un locaş cu totul neobişnuit: bisericuţa foarte mică a părintelui Covaldji alcătuită din două camere, era fără zugrăveli pe pereţi, fără icoane bogate. Unele din ele mai mari, altele mai mici; unele mai vechi, altele mai noi; unele mai bogate şi mai iscusit lucrate; altele mai sărace şi mai simple, icoanele erau aduse — pesemne — de admiratorii lui, care cum a putut să-i vină în ajutor, atârnate toate pe pereţi fără multă chibzuială şi ordine — aşa cum a dat Dumnezeu. Astfel a luat fiinţă şi a crescut acest sfânt locaş, fără plan, fără socoteli dinainte făcute, cu încetul, simplu — cum tot aşa de simplă era şi credinţa ce mâna poporul, cu durerile şi necazurile lui, la preotul Ioan. Cu vremea, faima părintelui trecuse departe de oraş.
În 1928 părintele Ioan, după mai mulţi ani de muncă, a încetat din viaţă. La sicriul lui s-a adunat o lume imensă. Majoritatea erau ţărani moldoveni. Erau însă şi ruşi, şi polonezi, şi evrei. În bisericuţa azilului nu era chip să pătrunzi.”
8. Tipografia Eparhială “Cartea Românească”, fosta Curte urbană a mănăstirii Dobruşa, strada 27 Martie (fostă Haralambie), până la 1940 nr. 42-44, în 1940 nr. 44-46. Adresa actuală este str. Alexandru cel Bun, 44-46, colţ cu strada Vasile Alecsandri. Până în 1935 a fost administrată de Uniunea Clerului Ortodox din Basarabia. Imobil mare din piatră şi cărămidă, având 25 camere şi clădiri anexe. Monument de arhitectură de însemnătate locală, un exemplu rar de curte mănăstirească urbană. Proprietatea imobiliară a fost atestată pentru prima dată în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea, construcţia actuală fiind ridicată, probabil, pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Curtea a avut o grădină, prin care în anii 70 a fost trasată strada Alecsandri. Proprietarul originar a fost mănăstirea Dobruşa. Din 1906 aici s-a aflat Tipografia eparhială, unde erau tipărite cărţi religioase şi foile ruso-române ale Veştilor Eparhiale din Chişinău. Curtea mănăstirească este aşezată în zona de jos a străzii, alcătuită din două clădiri, aliniate liniei roşii a străzii Alexandru cel Bun. Faţadele lor sunt legate prin portalul intrării, amplasat în axa de simetrie, într-un rezalit plat. Planurile ambelor clădiri sunt identice, cu galerii la faţadele posterioare. Clădirea de la stânga comportă secţii, alcătuite din câte o cameră (chilie), o anticameră şi un mic hol, cu intrări separate de pe galeria exterioară. Fiecare cameră era luminată printr-o fereastră din partea străzii. Planul clădirii din dreapta conţine câteva mici diferenţe faţă de clădirea din stânga, având un plan unghiular cu o aripă construită pe latura de sud, iar de-a lungul faţadei orientate spre stradă – o sală, folosită iniţial, pentru adunările misionarilor. În corpul acestei clădiri se afla şi o intrare laterală, care sub forma unui gang traversa întreg edificiul. Sub clădiri, în partea căderii reliefului sunt amenajate subsoluri, sub aripa unghiulară subsolul repetă planimetria parterului. Datorită destinaţiei sale hoteliere, complexului i s-a atribuit un aspect de caravan-serai, specific arhitecturii arabo-musulmane, forme în vogă la cumpăna secolelor XIX–XX, când, pesemne, clădirea a fost renovată cu elemente de stilizare istorică pe baza arhitecturii maure. Decoraţia plastică, înviorată mai ales de arcatura în festoane de sub cornişă şi de arcul ogival al intrării principale, conţine şi detalii eclectice clasicizante, cum ar ancadramentele la ferestre, simple ca rama de tablouri, arcul semicircular la intrarea secundară, parapetul înalt sub forma de atic, care ascunde acoperişul în pantă, orientat spre curte. Tipografia tipărea „reviste, cărţi, broşuri, blanchete, reclame, programe, recipise, chitanţe şi altele pentru şcoli, cooperative, bănci, spitale, magazii, fabrici, uniuni şi alte instituţii, folosind litere române, slavone, ruse, franceze, greceşti şi ovreieşti”, potrivit unui anunţ publicitar plasat în revista Luminătorul (nr. 5) din 1 martie 1926.
Procesul-verbal al şedinţei delegaţiei permanente a Patriarhiei Române, din 3 decembrie 1938, amintit mai sus, indică la punctul 3: „Tipografia eparhială, situată în str. Haralambie Nr. 42, şi cuprinzând construcţie cu instalaţie de tipografie şi clădiri anexe, cum şi întregul inventar al tipografiei. (…) 5. Imobilul în care se află Banca Clerului Ortodox, situat în Chişinău, Str. Ştefan cel Mare Nr. 126.” Potrivit aceluiaşi proces-verbal, semnat de Patriarhul Miron Cristea, în urma partajării efective a bunurilor bisericeşti din Basarabia, Tipografia Eparhială, evaluată la suma de 1 milion şi 400 000 de lei, îi revenea, împreună cu Azilul de bătrâne Covaldji şi cu Tipografia eparhială (evaluată la suma de 1 milion şi 300 000 de lei), Episcopiei Hotinului-Bălţi.
În jumătatea stângă a clădirii este adăpostit fostul Serviciu Veterinar pentru Transport din cadrul Ministerului Agriculturii al Republicii Moldova, instituţie devenită astăzi Întreprinderea de stat „Serviciul veterinar de stat pentru frontieră şi transport”. În jumătatea dreaptă a clădirii a fost adăpostită o perioadă redacţia fostei publicaţii „Mesagerul”, organ de presă al fostului Partid al Forţelor Democratice (PFD), fiind privatizată pe numele persoanei fizice Valeriu Matei. Jumătatea dreaptă a clădirii a fost scoasă de câteva luni de vânzare, împreună cu terenul de şase ari pe care este amplasată. Persoana care ne-a răspuns la numărul de telefonul de contact afişat pe anunţurile de pe faţada clădirii, ne-a comunicat că preţul de vânzare este negociabil, suma de pornire fiind de 630 000 de euro (echivalentul la zi a 11 milioane şi 88 000 de lei moldoveneşti).
După înregistrarea sa juridică şi după recunoaşterea drept „succesoare istorică, spirituală şi canonică a Mitropoliei Basarabiei care a funcţionat până în 1944 inclusiv”, Mitropolia Basarabiei le-a cerut guvernelor Tarlev şi Greceanâi restituirea acestor trei bunuri imobiliare din Chişinău sau a valorii echivalente a acestora, cerere care însă nu i-a fost readresată, deocamdată, şi guvernului Filat.
Vlad Cubreacov
Flux Ediţia de Vineri. – 2010. – 05 febr. (Nr.20105)
http://www.flux.md/editii/20105/articole/8726/
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s