Strada Eugen Coca


Eugen Coca (n. 1893 – d. 1954, Chişinău) a fost un compozitor român din Republica Moldova. A compus două simfonii şi două poeme simfonice. Una din capodoperele sale este opera Pasărea Măiastră, bazată pe o legendă populară. A existat o şcoală de muzică de zece ani care i-a purtat numele, care ulterior a fost împărţită în două licee muzicale: liceul „Ciprian Porumbescu” şi respectiv liceul „Serghei Rahmaninov”.

Strada Eugeniu Coca poartă numele compozitorului, violonistului şi dirijorului E. Coca (15.IV. 1893, Cureşniţa, Soroca – 9.1.1954, Chişinău). Diverse surse arată că maestrul a învăţat să cânte la vioară de la taică-său, vestit lăutar de prin părţile Sorocii. La 12 ani Eugen Coca era membru al orchestrei populare a renumitului muzician A. Po-leakov. Mai târziu studiază vioara la Şcoala de Muzică din Chişinău (1908-1909). Până în 1915 este angajat în orchestrele simfonice şi de operă din Eupatoria, Kostroma, Moscova, Rostov, tot de atunci datând şi primele sale lucrări muzicale: poemul simfonic Nopţile în Crimeea şi valsul Dragostea de viaţă.
În 1917, revenind la Chişinău, E. Coca evoluează în diferite orchestre. în 1926 absolveşte Conservatorul, clasa compoziţie, în această perioadă compunând un Concerte grosso, două suite moldoveneşti, opera Pasărea măiastră sau Prinţul Ionel şi lupul năzdrăvan, tabloul simfonic Balalaica, Cuartetul de coarde nr. I. Până la 1940 lucrează în calitate de pedagog, violonist şi dirijor la Chişinău, Akkerman, în alte oraşe din România, compune Simfoniile nr. 1 şi nr. 2, baletul Florile micuţei Ida, comediile muzicale Semnalele de pe planeta Marte şi In ţara canibalilor.
În anii postbelici E. Coca creează lucrări de vădită inspiraţie folclorică: suita corală Doina (1949), Simfonia de primăvară (pentru vioară şi orchestră, 1949), poemul simfonic Codrul (1950), Cuartetul de coarde nr. 2, romanţe, coruri, lieduri, piese pentru pian, pentru vioară şi pian, muzică pentru spectacole şi film. Creaţiei sale i-a fost consacrată monografia Eugen Coca de M. Manuilov (Chişinău, 1959).
Numele compozitorului îl poartă şi una din cele mai prestigioase şcoli de muzică din oraş.
Pe această stradă sunt amplasate Institutul de standardizare şi metrologie, Departamentul standarde, metrologie şi supraveghere tehnică, Şcoală sportivă de tenis, case particulare şi blocuri locative.

Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.


One thought on “Strada Eugen Coca

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s