Strada Onisifor Ghibu

Strada Onisifor Ghibu (fosta Сальвадора Альенде)

Onisifor Ghibu (n. 31 mai 1883, Sălişte, comitatul Sibiu – d. 3 octombrie 1972, Cluj) a fost un profesor român de pedagogie, membru al Academiei Române şi politician. În anul 1918 este numit secretar general al resortului de instrucţie din Consiliul Dirigent, fiind ales şi deputat în Marele Sfat al Transilvaniei. Cu acest prilej, realizează preluarea Universităţii din Cluj, propunând şi înfăptuind organizarea ei pe baze româneşti(1919). Pentru ridicarea prestigiului noii instituţii de învăţământ superior, intervine şi reuşeşte să-l aducă în ţară pe marele savant Emil Racoviţă, ajutându-l să înfiinţeze la Cluj primul institut de speologie din lume. Tot acum, Onisifor Ghibu este numit noua universitate ca profesor, fiind ales totodată membru corespondent al Academiei Române. În calitatea sa de profesor, funcţionează până în anul 1945.

Strada Onisifor Ghibu (fosta str. Salvador Aliende). Poartă numele lui Onisifor Ghibu (31 .V. 1883, Sălişte, Sibiu-31 .X. 1972, Sibiu), profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române (1919), mare om de cultură, personalitate proeminentă a vieţii publice şi ştiinţifice româneşti, militant politic.
O. Ghibu şi-a făcut studiile la Liceul Maghiar din Sibiu (1894-1900), Gimnaziul Românesc din Braşov (1900-1902), Seminarul Teologic din Sibiu (1902-1905). A studiat apoi istoria, pedagogia, filosofia şi filologia romanică la universităţile din Bucureşti, Budapesta, Strasbourg, Jena, susţinându-şi teza de doctor în pedagogie şi filosofic înapoiat acasă, în Transilvania, a activat în calitate de inspector şcolar la Sibiu (1910-1914) şi profesor la Seminarul Andreian (1911-1912). Din 1912 este secretar al secţiei şcolare a Astrei, precum şi membru în comitetele de redacţie ale principalelor periodice transilvănene: Luceafărul, Transilvania şi Românul. Publică primele sale cărţi despre şcoala şi biserica românească.
În 1916, în cadrul redacţiei Gazetei ostaşilor, a colaborat cu N. Iorga, O. Goga, M. Sadoveanu şi alţi scriitori de seamă. Se refugiază în Moldova (decembrie 1916), iar apoi în Basarabia (martie 1917), unde desfăşoară o vastă activitate politică şi culturală în direcţia redeşteptării conştiinţei naţionale a românilor basarabeni, în colaborare cu patrioţii basarabeni Pan Halippa, I. Pelivan, G. Grosu, S. Murafa ş.a. A fost iniţiatorul Partidului Naţional Moldovenesc, care a avut un rol primordial în lupta pentru obţinerea independenţei Basarabiei. A contribuit la fondarea Asociaţiei învăţătorilor Moldoveni din Basarabia, a editat revista acesteia Şcoala moldovenească (1917).
A contribuit la introducerea în Basarabia, în toamna anului 1917, a învăţământului în limba română cu grafie latină. Lui O. Ghibu i se datorează instalarea la Chişinău a primei tipografii cu caractere latine (septembrie 1917) şi editarea primelor manuale şcolare tipărite cu acest alfabet. La 1 octombrie 1917 a scos la Chişinău ziarul politic Ardealul, transformat la 24 ianuarie 1918 în cotidianul România nouă – organ de propagandă pentru unirea politică a tuturor românilor. în 1926-1927 activează din nou la Chişinău pentru extinderea în Basarabia a activităţii Astrei (Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura şi Cultura Poporului Român). A reînfiinţat cotidianul România nouă şi ca ziar pentru ţărani – săptămânalul Cuvânt moldovenesc.
A publicat cea 100 de lucrări şi 1 500 de articole şi studii pe teme politice, pedagogice, religioase, de istorie naţională ş.a. în anii dictaturii comuniste a fost persecutat, iar lucrările lui – interzise. Centenarul naşterii sale a fost inclus în calendarul de aniversări UNESCO pe anul 1983. O parte considerabilă a lucrărilor sale publicistice şi memorialistice este consacrată românilor de la est de Prut: Deşteptarea moldovenilor de peste Nistru (Chişinău, 1917), Călătorind prin Basarabia (Chişinău, 1923), Cum s-a făcut Unirea Basarabiei (Sibiu, 1925), Cu gândul la Basarabia (Arad, \926), O Academie militantă a Basarabiei (Chişinău, 1926,), De la Basarabia rusească la Basarabia românească (Chişinău, 1926), A cincea universitate a României: Universitatea din Chişinău (Chişinău, 1927), Trei ani pe frontul basarabean (Chişinău, 1927), Câteva cuvinte (Chişinău, \921), Cuvinte către tineretul basarabean (1927), Ardealul în Basarabia (Cluj, 1928), Basarabia în statistica Universităţii din Iaşi (Bucureşti, 1932,), Pe baricadele vieţii. în Basarabia revoluţionară (1917-1918), Amintiri (Chişinău, 1992), în vâltoarea revoluţiei ruseşti (Bucureşti, 1993). Pe această stradă sunt amplasate case de locuit particulare şi blocuri locative.

Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s