Strada Ion Neculce

Strada Ion Neculce (fosta Суворова)

Ion Neculce (1672 – 1745) a fost un cronicar moldovean, boier mare şi a ocupat diferite funcţiuni însemnate în epoca domniei lui Dimitrie Cantemir.
Cronicarul s-a născut la 1672. Sub Antioh Cantemir a înaintat până la rangul de spătar şi, după ce a stat retras câtăva vreme, a fost făcut mare hatman de către Dimitrie Cantemir, la trecerea acestuia de partea lui Petru cel Mare şi a luat parte la războiul ruşilor cu turcii. Pierzând ruşii războiul, Neculce a trecut cu Cantemir în Rusia şi a stat acolo câţiva ani, până la 1719 şi întorcându-se a trăit la moşia sa, ocupând numai o dată, sub Constantin Mavrocordat, funcţiunea de vornic. A murit după 1744, lucru ce se dovedeşte prin ultimele cuvinte ale cronicii lui, unde spune că Const. Mavrocordat, fiind scos din domnia Moldovei, nu a stat mazilit niciun an întreg, ci a fost numit în Muntenia, ceea ce s-a întâmplat la anul 1744.
Strada Ion Neculce (până în 1991 – strada Suvorov). Se află în zona Buiucanii Noi, fiind cuprinsă între străzile Calea Ieşilor şi G. Musicescu. îl evocă pe Ion Neculce (1672-1745), unul dintre cei mai talentaţi continuatori ai cronografiei moldoveneşti din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Se trăgea dintr-o viţă mult mai modestă de boieri decât celebrii săi predecesori din sec. XVII. Se presupune că studiile şi le-a făcut în familie, fiind în mare măsură un autodidact.
Mai târziu, ajuns la maturitate, asupra formării sale intelectuale a influenţat D. Cantemir, apoi aflarea de lungă durată în Rusia şi Polonia. Cu începere din anii 90 ai secolului al XVII-lea, ocupă diverse dregătorii în aparatul de stat, ajungând mare hatman pe timpul scurtei domnii a lui D. Cantemir din 1710-1711. în această funcţie participă, în 1711, la bătălia de la Stănileşti, după care îl însoţeşte pe domnul Moldovei în refugiul său în Rusia. Totuşi, a hotărât să se întoarcă în patrie, aşteptând în Polonia 7 ani permisiunea de a se repatria. La hotarul anilor 1730 şi 1731 este numit de domnul fanariot G. Ghica vornic al Ţării de Sus. Dar nici de astă dată soarta nu 1-a ferit de primejdii, prilejuite de războiul ruso-turc din 1735-1739. Se stinge din viaţă în anul 1745.
Opera care i-a adus o faimă binemeritată lui I. Neculce a fost Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija-Vodăpână la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. într-o expunere deosebit de bogată în material faptic, redat cu mare precizie cronologică, în cronică sunt descrise cele mai marcante evenimente din viaţa politică, social-eco-nomică şi culturală a statului moldovenesc feudal în răstimpul dintre anii 1661 şi 1743. Locul central în cronică îl ocupă scurta, dar atât de densă în evenimente, domnie a lui D. Cantemir (1710-1711); sunt descrise cu lux de amănunte aflarea ţarului Petru I în Moldova, bătălia de la Stănileşti. Caracteristic pentru cronică mai este şi faptul că, spre deosebire de predecesorii săi, I. Neculce acordă o atenţie destul de mare stării de lucruri în economia ţării, situaţiei materiale a maselor largi, aducând în această privinţă un material de o inestimabilă valoare. Lucrarea respectivă este o adevărată capodoperă a literaturii cronicăreşti moldoveneşti.
Pe această stradă sunt amplasate case particulare şi blocuri locative.

Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s