Arhitectul Alexei Şciusev

Călătorind prin oraşul lui Alexei Şciusev

Câteva repere biograficeChişinăul de la mijlocul secolului 19 era un orăşel mic şi sărăcăcios la marginea imperiului ţarist. Toamna şi primăvara drumurile erau desfundate, iar vara erau pline de praf şi nisip. Noaptea, oraşul era învăluit într-o beznă ca smoala. Cu toate acestea, oraşul nu era lipsit de un oarecare farmec, căci dealurile pitoreşti din jur erau înţesate de livezi şi vii întinse. Partea de jos a oraşului era un labirint de străduţe pe care chiar şi localnicii se mai rătăceau câteodată. Era o zonă cu case bicisnice, mlăştinoasă şi supusă capriciilor râului Bâc şi a vremii schimbătoare. În partea de sus, oraşul era mai bine organizat, şi aici se găseau nu puţine case frumoase, din piatră, cu verandă, scări şi curte. Era un cartier mai „aristocratic”.
În acest oraş, în anii 1850, poposeşte Victor Şciusev, un funcţionar venit din Podolia, responsabil cu supravegherea spitalelor, împreună cu soţia sa, şi construieşte o casă pe una dintre frumoasele şi liniştitele străzi de pe deal. Casa, destul de modestă, dar totuşi nelipsită de un oarecare farmec, avea 2 camere orientate spre stradă, o tindă, 2 camere orientate spre curtea interioară, o cameră micuţă, pentru copii, bucătărie de iarnă şi o cămară. În scurt timp, moare soţia lui Victor Şciusev, iar acesta se recăsătoreşte cu Maria Zozulina, cu care are patru copii – Serghei, Petru, Alexei şi Pavel. Toţi cei patru au avut destine remarcabile, dar dintre ei, cel mai celebru a devenit Alexei, cunoscut drept unul dintre cei mai mari arhitecţi ruşi ai secolului 20. Între multele construcţii la care a lucrat Şciusev, cele mai cunoscute sunt Gara Kazan din Moscova, Biserica-Monument Serghei Radonejskii de pe Câmpia Kulikovo, Biserica Sf. Vasile din Ovruci (pe care a restaurat-o), iconostasul de la Catedrala Adormirii Maicii Domnului de la Pecerska Lavra Kieveană, Mausoleul lui Lenin, Teatrul de Operă şi Balet din Taşkent sau staţia de metrou Komsomoliskaia din Moscova, considerată una dintre cele mai frumoase staţii de metrou din lume. A fost de asemenea, coautor al planului urbanistic al Moscovei, precum şi a câtorva alte oraşe din fostul imperiu sovietic. Între ele şi Chişinăul – oraşul modern pe care îl ştim astăzi a fost proiectat de Alexei Şciusev. În Moldova, el a mai făcut o casă în stil oriental în centrul Chişinăului, precum şi biserica şi fântâna din satul Cuhureştii Noi. Deşi a fost permanent atras de cultura şi formele tradiţionale, Alexei Şciusev a experimentat mai multe stiluri, de la Neo-rus, inspirat din arhitectura tradiţională rusă novgorodiană şi elemente bizantine, la Art-Nouveau, Neo-clasicism, Constructivism şi imperial stalinist.

Muzeul din inima ChişinăuluiVechea sa casă părintească, acum pe strada Şciusev,77, a devenit un muzeu memorial. Prima cameră din muzeu este salonul familial.
Alexei, născut în 1873, a fost al treilea dintre fraţi şi al patrulea copil în familia Şciusev. Era un băiat energic, vesel, inventiv şi curios. Avea talent la povestit şi adesea îl speria pe fratele mai mic, Pavel, spunându-i poveşti cu monştri. Colinda adesea livezile şi viile din jurul oraşului împreună cu copiii din cartierul său, căutând primele flori de primăvară sau cireşe, iar toamna, gutui şi struguri copţi. Vara, grupul îşi găsea de joacă pe malul râului Bâc, unde prindeau tarantule. În nopţile de iarnă, fraţii citeau romane de aventură şi explorare, care l-au influenţat pe Petru, fratele lui Alexei, să devină la rândul său explorator şi membru al Societăţii Geografice Ruse.
Maria Zozulina era o femeie educată, cunoştea câteva limbi străine şi era pasionată de literatură şi teatru. Ştia să cânte la pian, aşa că deseori întâlnirile din casa Şciusev erau animate de muzica ei. Câteodată făceau jocuri de pantomimă şi spectacole. De la ea, copiii au deprins o sensibilitate pentru artă şi frumos. Alexei şi Pavel aveau voci foarte bune, iubeau muzica populară şi adesea improvizau cântece la diversele întâlniri de familie.
Chiar din primii ani de şcoală, Alexei s-a dovedit talentat la desen, având un excelent simţ al proporţiilor. În clasa a V-a realiza primul său peisaj pictat în ulei. Când avea 16 ani, ambii părinţi se sting din viaţă, iar tânărul Şciusev, o fire independentă, începe să câştige primii săi bani, angajându-se repetitor. În virtutea acestei ocupaţii, Alexei ajunge să cunoască o bună parte din aristocraţia oraşului. Adesea îl vizita pe colegul său de clasă, Mihai Karcevski, unde era primit cu bucurie. Aici o întâlneşte şi pe viitoarea sa soţie, Maria Karcevski. În această perioadă, Alexei Şciusev, merge adesea la sora sa mai mare din Ruseşti, precum şi la Saharna, la unchiul mamei. Rămâne ataşat pe viaţă de peisajele pitoreşti de pe Nistru.
Ucenicul marelui Repin
În 1891, intră la Academia de Arte din Sankt-Petersbourg, în clasa marelui pictor Repin şi a arhitectului Leon Benois. Aici are norocul să cunoască şi să înveţe arta adevărată de la elita picturii, sculpturii şi arhitecturii din Rusia, frecventează atelierele renumiţilor pictori şi sculptori Kuindji, Vasneţov, Suricov, Antocolski, Beclemişev. Pictura şi desenul aveau să joace un rol important în viaţa sa şi, după cum recunoştea el însuşi, talentul la pictură l-a ajutat mult în cariera sa de arhitect. După fiecare an de studii, vara, se reîntorcea acasă, în Basarabia, unde avea marea bucurie să călătorească prin locurile pitoreşti de pe Nistru şi să rămână câteva săptămâni la prietenii lor din Saharna, la familia boierului Apostolopolo. Visează la mai multe proiecte pentru locurile natale, dar în scurt timp este înghiţit de circuitul artistic din metropola imperială. În 1894 face o călătorie în Orient şi vede Samarkandul, de a cărui arhitectură este fermecat. În 1897, după ce termină academia, se căsătoreşte cu Maria Karcevski şi începe o călătorie în Franţa, Italia şi Turcia. Din aceste călătorii, Şciusev aduce mai multe picturi, în diverse stiluri. Arhitectura franceză îl lasă rece. Rămâne însă impresionat de arhitectura renascentistă italiană, iar la întoarcerea sa la Moscova se concentrează pe crearea unui stil propriu, melanj din elemente bizantine, renascentiste şi ruseşti.

Ascensiunea şi GloriaOprim un moment, pentru a revedea camera familiei. O masă cu trei scaune şi nelipsitul samovar, în jurul căruia se aduna pe vremuri întreaga familie. Într-un colţ, pianul, ale cărui clape nu au fost mângâiate de ceva timp. Pe pereţi, fotografii de epocă cu persoane demult dispărute şi un arbore genealogic al familiei. Un orologiu. Oprit la ora 11 şi 2 minute. O tablă de şah şi 2 scaune aşezate de parcă cei 2 adversari tocmai şi-au terminat partida, au strâns piesele şi au plecat de la masă. Aici jucau şah tatăl cu fiii şi oaspeţii. O superbă bibliotecă, în care pot să recunosc după cotor o carte de geografie veche de un secol. Câteva fotografii cu arhitectul Alexei la lucru. Un portret al lui Pavel făcut de acelaşi Alexei. Şi cele câteva picturi din călătorie. În stiluri diferite, subiecte variate, redând atât măiestria, cât şi căutările autorului. Camera mică ce uneşte cele 2 camere mari e ca o continuare a salonului familial. Cărţi de călătorii – poate din cele ce au aprins imaginaţia viitorului geograf şi explorator Petru Şciusev. Un pat din lemn masiv decorat cu câteva covoare. Un detaliu nou – o icoană veche de mai bine de un secol. Aflu de la ghid că familia Şciusev era şi destul de religioasă. Pe un scaun, geanta de medic a lui Pavel Şciusev. Apoi, e biroul arhitectului Alexei Şciusev, cu toate schiţele sale.
Încă în studenţie, Şciusev a proiectat şi a lucrat la câteva construcţii, între care o casă la Saharna, clădirea gimnaziului 2 din Chişinău, sau o capelă în memoria generalului Şubin, înmormântat la cimitirul „Alexandr Nevskii” din Sankt-Petersbourg. Prima lucrare cu adevărat importantă însă este crearea iconostasului pentru biserica din Lavra Kieveană, un iconostas pe care l-a făcut din marmoră. Apoi, a primit să zugrăvească şi să scrie pereţii trapezei Lavrei. Următorul mare proiect a fost restaurarea Bisericii Sf. Vasile din Ovruci, o importantă biserică rusă din secolul XII. Prin aceste proiecte, Alexei Şciusev a putut să studieze în detaliu arhitectura rusă veche, să-şi cizeleze stilul şi să-şi construiască o reputaţie în acest domeniu. Astfel că nu a fost nici o surpriză că următoarele construcţii au avut de asemenea o tematică religioasă. În 1906, acesta câştigă proiectul de a face o biserică-monument în memoria luptei de pe Câmpia Kulikovo, din 1380, când Dmitri Donskoi i-a învins pe tătaro-mongoli. Şciusev alege o soluţie originală – cupolele celor 2 turnuri de la intrarea în biserică au formele coifurilor ţarilor ruşi. Următoarele construcţii urmează aceeaşi linie religioasă: Mănăstirea Martei şi a Mariei din Moscova, Catedrala Sfânta Treime de la Lavra din Poceaev, Biserica din Cuhureştii Noi, din Moldova şi o primă catedrală ortodoxă în afara Rusiei – Catedrala Iisus Mântuitorul din San-remo, o construcţie monumentală în centrul oraşului italian.
Cel mai complicat proiect s-a dovedit a fi Gara Kazan din Moscova, a cărei construcţie a început în 1913 şi a fost terminată, în etape, abia în 1940. În primii ani, Şciusev a lucrat adesea împreună cu muncitorii. Gara este însă considerată un monument al arhitecturii neoruse şi în prezent e una dintre cele mai mari din Europa. Peste mulţi ani, în anii ‘40, arhitectul va realiza şi proiectul staţiei de metrou Komsomoliskaia, pe care o va uni cu Gara Kazan, o staţie ca desprinsă din încăperile unui palat rus, iluminată cu candelabre masive şi împodobită nu doar cu ornamente de piatră, ci şi cu mozaicuri cu scene istorice.
Mausoleul de pe Piaţa Roşie—în 3 zile!Revoluţia comunistă a schimbat dramatic lucrurile în Rusia. Şciusev nu avea să mai poată lucra la biserici sau mănăstiri şi va trebui să-şi schimbe stilul, adaptându-se noilor rigori. Regimul înţelegea utilitatea unor oameni talentaţi precum Alexei Şciusev. Astfel, începând cu 1918, acesta lucrează la un plan de reconstrucţie a Moscovei după război. La moartea tiranului Lenin, deja celebrul Şciusev propune un plan de construire a Mausoleului, urmând modelul cubului şi a piramidelor etajate. Proiectul părea să fie realizabil în cele 3 zile (!!!) cerute de situaţie, a fost acceptat şi realizat la termen pentru înmormântare, iar ulterior îmbunătăţit şi întărit. Au urmat ani în care Alexei Şciusev a avut o mulţime de proiecte – de la clădiri administrative şi construcţii „mai secrete”, precum restaurarea Liubiankăi – clădirea NKVD-ul sau construirea unor noi aripi a Băncii Naţionale, până la case şi cartiere de locuit sau institute de cercetare. El a rămas totuşi într-o oarecare măsură fidel principiilor din tinereţe, astfel că atunci când a trebuit să construiască în noile republici sovietice orientale, el a insistat asupra păstrării unui aspect tradiţional în arhitectură, preluarea unor forme locale şi prelucrarea lor într-un stil modern.
Arhitectul Chişinăului modernAlexei Şciusev s-a reîntors în Chişinău în 1945, după ce oraşul fusese în mare parte distrus de bombardamentele sovietice. Revăzând oraşul copilăriei sale şi plimbându-se pe străduţele sale încâlcite, acum presărate cu ruine, a decis să ajute la reconstrucţia şi planificarea oraşului. În afară de aceasta, avea şi alte obiective pe care vroia să le realizeze în Moldova, precum restaurarea Bisericii din Căuşeni şi a complexului Noul Neamţ. Realizarea planului oraşului a durat 4 ani, în câteva etape. Planul final urma să fie aprobat în 1949, dar Alexei Şciusev nu a trăit să-l vadă, căci cu câteva zile înainte de semnarea documentului, a murit subit, în urma unui atac de cord.
În afara mesei de lucru şi tablei arhitectului, ultima cameră conţine imagini şi schiţe cu cele mai importante lucrări ale sale. Sunt puţine lucrări din perioada sovietică – Teatrul din Taşkent şi Mausoleul lui Lenin. Celelalte sunt mai ales mănăstirile şi bisericile la care a lucrat. Atrag atenţia trei dintre schiţe – proiectul în acuarelă a unui grandios teatru în Chişinău, ce trebuia să fie pe locul în care e astăzi Teatrul de Operă şi Balet. O construcţie grandioasă în stil neoclasic, care n-a fost făcută vreodată. A doua e proiectul în acuarelă a planului Chişinăului, aşa cum era imaginat de Alexei Şciusev şi care ocupă un perete întreg al camerei de lucru. Ca om ce s-a născut şi a trăit în acest oraş, nu pot să nu urmăresc atent schiţa cu pricina. Sunt puţine diferenţe, dar tocmai asta face lucrurile şi mai interesante – fiind puţine, sunt mai greu de găsit. Sunt 2 turnuri de apă, nu unul. Era şi un planetarium. Parcul era planificat altfel – cea de-a treia schiţă arată şi cum trebuia să fie. Aici apare pentru prima data desenat Lacul Valea Morilor. Partea de oraş mai jos de râul Bâc pare a fi un parc perpetuu. Urmăresc străzile, poate recunosc monumentele sau bisericile. Planul e foarte fidel în acest sens. Întreb ghidul despre una, despre alta. Sunt un călător ce se plimbă prin oraşul imaginat de Şciusev. E fascinant cum în astfel de plimbări observi mai multe decât în cele aievea.
Rev. Natura, iulie 2010, pag. 6.
Aut. Lucian Reniţă
Foto de autor
http://natura.md/index.php?module=articles&act=show&c=8&id=1191
Advertisements

One thought on “Arhitectul Alexei Şciusev

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s