Istoria Chişinăului, epoca modernă

Oraşul Chişinău în prima jumătate a secolului al XIX-lea, mărturii ale contemporanilor

„De-a lungul râulețului Bâc este o vale în care se întinde orașul gubernial Chișinău, și oferă o priveliște plăcută când sosești de la nord. În zadar cauți pe hărțile mai vechi, căci puțin în urmă era încă un sat neînsemnat. Numai în ultimele războaie s-a dezvoltat iar după încheierea păcii de la 1812 a devenit oraș gubernial.” J. H. ZUCKER
Chişinăul, la începutul secolului al XIX-lea, era un târguşor în proces de dezvoltare, care a fost accelerată de conjunctura istorică a timpului. Anul 1812 a fost unul fatal pentru destinul Basarabiei, fatalitate care ne urmăreşte şi astăzi, însă a fost de bun augur pentru oraşul Chişinău, el fiind desemnat în calitate de capitală a noii provincii a imperiului rus, Basarabia, fapt ce i-a marcat evoluţia până în prezent.
În acest context apare întrebarea logică: De ce sorţii au căzut pe Chişinău? Oare nu mai avea Basarabia oraşe potrivite pentru a fi capitale de gubernie? Răspunsul vine din mărturiile contemporanilor. Acelaşi doctor Zucker, care s-a aflat pe teritoriul Basarabiei în anul 1831, remarcă că la aprobarea acestei decizii s-a luat în consideraţie faptul că oraşul e situat în mijlocul Basarabiei. La fel argumentează şi Petre Cuniţki, primul rector al seminarului teologic de la Chişinău şi prietenul lui G. Bănulescu-Bodoni: „Oraşul Chişinău este cel mai potrivit pentru reşedinţa ocârmuirii regionale sau guberniale şi pe motiv că el se găseşte în mijlocul regiunii şi de aceea că el pe de o parte are îndestul lemn şi piatră pentru clădiri, iar pe de altă parte – stepă largă şi apă de izvor, precum şi aer curat, din care cauză acest oraş este mai populat decât celelalte oraşe de aici. În el se fac iarmaroace mari la fel ca în Bălţi şi Făleşti.”
Deşi desemnarea Chişinăului drept capitală a Basarabiei s-a făcut cu concursul mitropolitului G. Bănulescu-Bodoni şi a lui Scarlat Sturza, totuşi originile acestei decizii trebuiesc căutate mai adânc, în politica comercială a Imperiului Ţarist. Astfel, stăpânirea rusă trebuia să vină pe un teren gol, unde să-şi poată construi propria administraţie după modelul ţarist, fără a fi nevoită să se adapteze la mediul local, cum ar fi fost în cazul Orheiului sau Lăpuşnei, târguri cu tradiţii administrative seculare. Din aceste considerente Chişinăul corespundea tuturor criteriilor politice, geografice şi economice.
Secolul XIX a însemnat pentru Chişinău ridicarea din praf, după cum afirmă un contemporan. Administraţia centrală a Basarabiei atrage mai mulţi funcţionari ruşi, participarea clasei boiereşti la administrarea provinciei îi determină pe boieri să-şi lase moşiile în grija vechililor şi să-şi construiască reşedinţe la Chişinău, iar privilegiile acordate negustorilor şi perspectiva de îmbogăţire rapidă atrage aici evrei, armeni, greci.
Statutul de capitală i-a schimbat oraşului Chişinău atât aspectul arhitectural, cât şi cel etnic, după cum descrie Zucker: „Murdarul ovrei polonez, elegantul rus, ţăranul moldovean şi armeanul negustor, grecul, cazacul un grup de ţărani bulgari şi o bandă de ţărani nomazi, fruntaşul polon şi boierul – toţi merg unul lângă altul pe străzile Chişinăului, fiecare în costumul său original, fiecare vorbind limba lui şi păstrându-şi obiceiurile”.
Din mărturiile unor contemporani ca F. Vighel, J.H. Zucher, I.G. Kohl, A. Storojenco, W. Mac-Michel, se observă trecerea treptată de la aspectul rural al Chişinăului la cel urban. Astfel, P.Kiselev la 1816 spunea ţarului, cu ocazia vizitei acestuia la Chişinău, că oraşul e de fapt un sat mare, murdar şi prost cu patru sau cinci case de piatră aşezate după impresiile unui alt vizitator pe povârnişul dealului, cu străzi fără nume cufundate vara în praf, primăvara şi toamna în noroi, iar noaptea în întuneric. Călătorul englez, W. Mac-Michel, în vizita sa la Chişinău de la 1817, lasă marturii despre acesta ca fiind modelul unui oraş turcesc, cu clădiri joase, acoperite cu şindrilă, fără ferestre de sticlă, destul de sărăcăcioase, brăzdat de o stradă lungă şi îngustă unde sunt concentrate cele mai mari magazine.
Situaţia se schimbă după 1828, când este desfiinţată autonomia provincială, acordată Basarabiei la 1816, şi Chişinăul intră în categoria oraşelor regionale, cu administraţie pur rusească. Anii ’30 ai secolului al XIX-lea, au însemnat pentru oraş începutul unei ere de edilitate profundă, care îi vor schimba foarte mult aspectul rural spre urban. La 1834 este aprobat noul plan al oraşului, care prevedea construirea catedralei, amenajarea grădinii din jurul ei, schiţarea străzilor din partea nouă a oraşului. Deşi acest plan s-a realizat greu, întimpinând probleme financiare şi conservatorismul localnicilor, oraşul îşi schimbă treptat înfăţişarea, iar toţi călătorii care au vizitat oraşul în această perioadă remarcă creşterea sa vertiginoasă. Deja la 1843 scriitorul polonez Krazewsky observă că străzile Chişinăului sunt încadrate regulat cu case albe, care seamănă între ele, şi care „se înmulţesc ca ciupercile”. De asemenea, constată prezenţa a doar câtorva case vechi, originale şi care sunt înlocuite vertiginos cu case mari de piatră, care sânt „cutii mari şi comode”, dar care îşi pierd specificul moldovenesc.
Prima jumătate a secolului XIX a însemnat pentru Chişinău începutul unui proces ireversibil de urbanizare, care a marcat evoluţia sa de la un târg neînsemnat la un oraş în adevăratul sens al cuvântului, în această perioadă îşi pierde aspectul rustic şi devine centru politic, economic, cultural şi religios al regiunii, acest secol la stigmatizat drept capitală a Basarabiei.
Maria Zubco
Revista “Axa”, Nr. 18, 2010, pag. 10.
Advertisements

14 thoughts on “Istoria Chişinăului, epoca modernă

  1. Decent, ar fi fost mult mai bine daca a-ti fi descris mai detaliat arhitectura de pe acele timpuri…

    Like

  2. nu este chiar de loc utila….va rog pe viitor sa realizati informatii mai bune….rau de tot, rusine sa va fie…

    Like

  3. multumesc enorm…am luat informatia de pe net pentru ora de isorie…mi-a prins bine :))

    Like

  4. cu ajutorul aceste informatii am aflat mai mult despre orasul in care traiesc ,si am mai primit o nota buna

    Like

  5. sunt foarte bucuroasa ca sa gasit cineva care a inregistrat aceasta informatie chiar ma ajutat foarte mult la cunostinta si la nota.Va multumesc mult

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s