Cum erau dotate primele spitale deschise în secolul al XIX-lea, în Capitală

Spitalul Clinic Municipal Nr. 4 a fost construit de evreii bogați din Chișinău

Nobilii locali, evreii înstăriţi de acum două secole şi medicul sanitar Toma Ciorbă au fost primii care au construit instituţii spitaliceşti la Chişinău. Primele secţii medicale deschise în Capitală au fost cele de chirurgie, traumatologie, boli interne şi infecţioase.
Secolul al XIX-lea a fost una dintre cele mai importante perioade din istoria Capitalei, din punct de vedere cultural şi administrativ. Totuşi, o parte semnificativă din locuitori suferea de boli care puteau degenera în adevărate epidemii. Este cazul febrei tifoide, a tuberculozei şi dezinteriei.
Iată contextul în care la Chişinău au apărut primele spitale, unele dintre ele fiind specializate şi cu medici foarte bine pregătiţi. La sfârşitul secolului, aici funcţionau opt spitale, pentru ca în 1913 numărul lor să crească până la 17, cu o capacitate totală de 660 de paturi.
Prima instituţie sanitară din Chişinău a fost deschisă în 1817. Este vorba despre Spitalul Clinic Republican de Ortopedie şi Traumatologie care, la acea vreme, includea cinci secţii cu 36 de paturi. De asemenea, avea un ospiciu pentru pacienţii cu boli psihice, precum şi o secţie aparte destinată bolnavilor în stare de arest.
„Clinica a fost deschisă cu sprijinul guvernatorului pentru că, să nu uităm, pe aceste locuri era o administraţie militară. Primul medic care a profesat la Chişinău a fost doctorul Ion Novac. În terminologia de astăzi, ar fi fost un medic generalist. S-a întâmplat prin 1810″, spune cercetătorul Iurie Colesnic.
Din 1872, în această locaţie a fost deschisă prima şcoală de felceri şi moaşe din istoria oraşului. Prima promoţie a fost în 1875 şi a constat din 17 persoane.
Cam în aceeaşi perioadă, la Chişinău a fost inaugurată şi instituţia cunoscută astăzi drept Spitalul Clinic Municipal Nr. 4 din strada Columna. Complexul medical era compus din mai multe clădiri şi avea o secţie de boli interne, chirurgie septică şi chirurgie de urgenţă.
„Acest spital a fost deschis în 1843 şi ridicat pe banii societăţii evreieşti. Atunci spitalul avea două intrări: una prin faţă, din stradă, cu marmură şi decoraţiuni somptuoase, pentru evreii bogaţi, iar cea de-a doua uşă de acces era prin spate, pentru pacienţii mai săraci”, ne povesteşte Elena Stempovscaia, asistent şef principal la acest spital, despre ruina care a fost odată cea mai modernă instituţie sanitară din Capitală.

PE URMELE LUI TOMA CIORBĂ


Infecţiile periculoase ar fi dăinuit pentru mai multă vreme dacă, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, medicul Toma Ciorbă nu ar fi instituit o nouă destinaţie spitalicească pe teritoriul Chişinăului.

„Prin 1887 au venit la Chişinău mai mulţi medici basarabeni şcoliţi la Kiev. Ca temă actuală a vremii erau infecţiile, nu doar în rândul populaţiei, ci şi în armată. Cunoscut drept „medicul săracilor”, deoarece nu accepta daruri de la pacienţi, Toma Ciorbă a făcut rost de bani din donaţii de la biserici, persoane fizice şi cluburi aristocratice. În 1891, el a deschis un spital de boli infecţioase cu 18 medici şi 150 de paturi”, relatează Victor Diatişen, actualul director al Spitalului Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă”.
Ansamblul sanitar era compus din mai multe clădiri şi, din 1898, a beneficiat de două camere pentru dezinfecţie aduse din Germania.

Cum a ajuns averea lui Calmuţchi la ruşi

Sfârşitul secolului al XIX-lea a fost marcat de o cruntă epidemie de tuberculoză. Salvarea orăşenilor a constat într-un proiect inovator pentru acea vreme: Spitalul Pneumologic „Vasile Calmuţchi”, de pe strada Mihail Kogălniceanu. Proprietar al mai multor moşii în secolul al XIX-lea, nobilul a construit această clinică din banii proprii şi l-a utilat în vederea tratării afecţiunilor organelor respiratorii.

Clădirea spitalului, cu o suprafaţă de 300 de metri pătraţi, era iniţial încălzită cu cinci sobe olandeze, iluminarea era asigurată de 16 lămpi cu gaz, iar la intrarea în instituţie funcţionau două felinare. Pacienţii acestui spital erau trataţi gratuit.
Potrivit istoricilor, după inaugurarea instituţiei din 1887, Vasile Calmuţchi i-ar fi lăsat cu titlu de testament fiului său Igor mesajul că nu va primi nimic din averea familiei, dacă nu va avea urmaşi.
Dorind să-şi impună personalitatea în faţa tatălui său, Igor Calmuţchi nu s-a căsătorit până la moartea părintelui, aşa că a pierdut toată moştenirea. Deşi mergea deseori la vânătoare împreună cu ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, Igor Calmuţchi nu a reuşit să modifice clauzele acelui testament.
„În averea lui Vasile Calmuţchi intrau o moşie foarte mare la Sângerei, mai multe terenuri în Chişinău, precum şi o pădure de 13.000 de hectare la aproximativ 200 de kilometri de Moscova. Toate au ajuns în proprietarea Rusiei”, spune istoricul Iurie Colesnic. Disperat, în cele din urmă, Igor Calmuţchi s-a sinucis. Acum, în clădirea vechiului spital funcţionează administraţia Muzeului de Etnografie şi Istorie Naturală.

25 septembrie 2011,

http://www.adevarul.ro/moldova/chisinau/POVESTI-CHISINAU-nevoiasi-construite-bogatilor_0_560943978.html
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s