Lux și decadență la hotel Suisse

Din 1950, clădirea vechiului hotel „Suisse“ a devenit bibliotecă publică.


Exube
ranţă, stil, personalități de marcă ale vieții culturale de pe bătrânul continent… Cuvinte atribuite unor capitale europene precum Paris, Viena, Roma sau Bucureşti au fost valabile cândva şi pentru Capitala Republicii Moldova.

Termenii martori ai supremului privilegiu social pot fi perfect sincronizaţi cu Chişinăul interbelic. Pe atunci sovieticii încă nu începuseră să terorizeze Basarabia, iar protipendada basarabeană îşi impunea standardele culturale inspirate din Occident.
Oraş relativ mic, creat iniţial în jurul Pieţii Vechi şi, din 1813, în jurul clădirilor bisericeşti ctitorite de Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, Chişinăul a cunoscut o perioadă de creştere nemaiîntâlnită la sfârşitul secolui XIX, începutul secolui XX.
Au apărut prim
ele edificii administrative, primele clădiri culturale, dar şi primele hoteluri din oraş. „La sfârşitul secolului al XIX-lea au fost construite mai multe hoteluri: „Berlin”, „Paris”, „Naţional”, „Londra”, „Moscova”, „Petersburg” şi „Imperial”. „Din 1903, aproape de actuala Piaţă Centrală, a funcţionat şi hotelul «Palace», prima clădire cu arhitectură în stil art-nouveau din Chişinău”, spune Tamara Nesterov, istoric şi doctor în studiul artelor.
Un alt local, însă, amplasat mai aproape de centrul oraşului, avea să devină epicentrul vieţii mondene a Chişinăului, de la finele secolului al XIX-lea şi până la începutul celui de-al doilea război mondial.

Nicolae Iorga, Hristo Botev, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, prozatorul francez Henri Barbusse şi solistul de operă rus Feodor Şaliapin au fost, cu toţii, musafiri de vază ai Chişinăului. Un lucru mai puţin cunoscut, însă, este faptul că pe toţi şase îi leagă o afinitate aparte din Capitala Moldovei: hotelul „Suisse”.

CÂT COSTA O NOAPTE DE RĂSFĂŢ?

Compus iniţial din două case cu câte două etaje, ridicate pe la începulul secolului al XIX-lea de un funcţionar, Cozma Monastîrchi, arendat apoi gimnaziului clasic de băieţi şi, după 1850, cumpărat de un elveţian, hotelul „Suisse” a fost la acea vreme pentru Chişinău ceea ce este acum hotelul „Ritz” pentru Londra şi „Hilton” pentru Bucureşti. La parterul localului se afla un restaurant de lux, iar la primul etaj o cofetărie. Apoi urmau cele 22 de camere spaţioase, gata să-şi primească oaspeţii cu tot luxul cuvenit.
„Pe vremea aceea, în ultimii ani ai hotelului, eu eram la liceu. Nu aveam voie acolo. Hotel «Suisse» era cu două etaje peste parter şi era de elită. Dar se duceau cuplurile mai mult la petrecerile intime. Acolo arenda era foarte scumpă: 500 de lei pentru o noapte”, îşi aminteşte pictorul Glebus Sainciuc despre edificiul de pe Bulevardul Ştefan cel Mare, care acum găzduieşte Biblioteca municipală „B.P. Hasdeu”.
Cu 2.000 de lei puteai rezerva un sejur complet la vechiul „Suisse”. „Atât a costat dulapul pe care părinţii mei l-au cumpărat atunci. Un dulap de calitate foarte bună”, ne spune Valentina Sorocean, în vârstă de 72 de ani.
Artistul plastic, însă, savura plăcerile Chişinăului de altădată în alt loc. „Pe vremea aceea mergeam cu pretenii de vârsta mea la teatrul «Colosseum» care se afla unde e acum intersecţia străzilor Bucureşti cu Puşkin. Programul începea cu o piesă de revistă, apoi sketchuri, urma un film de comedie şi, la sfârşit, un film serios. Erau la mare modă în Chişinău filmele americane cu Ramón Novarro şi Rudolph Valentino. Dacă erai drăguţ cu vânzătoarea de bilete, puteai sta la toate spectacolele în şir, cu un singur bilet”, mai spune maestrul Sainciuc, cu un zâmbet complice.

Sala de lectură, fost restaurant
Dacă vrei să retrăieşti un dram din exuberanţa restaurantului „Suisse” de altădată, mergi pe la sala de lectură a bibliotecii „B.P. Hasdeu”, peste drum de Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”.
„Restaurantul avea pereţii albi şi draperii mari, albastre. Maria Cebotari cânta
la baluri şi servea des cina la „Suisse”. Am păstrat vechile decoraţii interioare “, spune Lidia Kulikovski, directorul instituţiei. Locul de unde iei cărţile pentru studiu, în bibliotecă, era rezervat pentru accesul ospătarilor, iar în arhiva bibliotecii, unde sunt depozitate volumele, se afla cândva bucătăria.

Locul unde Alexandr Puşkin juca biliard

Capitala Moldovei n-a avut dintotdeauna hoteluri de lux şi serate cu nobilii de vază ai vremii. De pildă, în 1812, cu un an înainte de realizarea primului plan urbanistic al Chişinăului, funcţionau comisiile de primire a oaspeţilor.
Este şi cazul dramaturgului rus Aleksandr Sergheevici Puşkin care, venind în primul său an de exil la Chişinău, a ajuns printr-o astfel de comisie în casa unui negustor local pe nume Ion Nicolae Naumov.
„De jur-împrejurul imobilului în care a locuit Puşkin erau case mici, locuite de oameni sărmani”, ne-a spus Alexandra Stacanova, directorul casei-muzeu „A. Puşkin” din Capitală. Peste drum de casa negustorului Naumov, pe strada Anton Pann din zilele noastre, se afla atunci unul dintre primele hanuri ale Chişinăului din secolul al XIX-lea, cunoscut la acea vreme drept „Caravanseraiul lui Antoniu”.
„Din atestările istorice reiese că acel han aparţinea unui armean pe nume Antoniu. Acolo venea Puşkin să joace biliard. Era singurul loc cu masă de biliard din tot Chişinăul”, ne spune istoricul Tamara Nesterov despre locul unde acum se află un şantier părăsit, chiar vis-a-vis de intrarea în Casa-muzeu „A. Puşkin”.
Autor: Andrei Rizescu, 6 august 2011,
http://www.adevarul.ro/moldova/chisinau/POVESTICHISINAUNicolaeOctavianBarbusse_0_530947077.html

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s