LICEUL „PROMETEU" – O TRADIŢIE MODERNIZATĂ

 LICEUL „PROMETEU”:


– A fost înfiinţat în 1991, din iniţiativa şi în baza conceptului elaborat de A. Silvestru.
– De la 2 clase, cu treizeci de copii în ele, câţi erau în primul an de funcţionare, s-a ajuns în prezent la 52 de clase cu un contingent de peste 1250 de elevi.
– Este singura instituţie particulară preuniversitară din Republica Moldova care şi-a creat, cu forţe proprii, o serioasă bază materială, construindu-şi din nou aproape toate spaţiile de şcolarizare.
– Toţi elevii învaţă într-un singur schimb, dispun de două biblioteci, două săli de sport, două cabinete de informatică, laboratoare de biologie, chimie, fizică, studiouri de creaţie etc.
– Este singura şcoală din Republi¬ca Moldova care a înălţat în curtea liceului o biserică – Sf. Treime de la „Prometeu”.
– Cadrele didactice sunt angajate prin concurs. Majoritatea lor au grade didactice (cinci sunt doctori în ştiinţe, 17 sunt autori de manuale).
– Rezultatele obţinute de elevi la diferite concursuri şi olimpiade şcolare, medaliile cucerite de sportivi (îndeosebi la şah), media la examenele de stat şi faptul că toţi absolvenţii Liceului îşi continuă studiile la facultăţi -toate acestea plasează Liceul „Prometeu” printre cele mai prestigioase şi de calitate instituţii preuniversitare din Republica Moldova.

PERSPECTIVE Şl INTENŢII:

-De la 1 septembrie 2003, va fi deschis primul în republică laborator de informatică pentru elevii claselor primare.
– Instituţia va trece treptat la sistemul autonom de încălzire.
– În perspectivă, intenţionăm să construim o cantină modernă, un bazin de înot, o casă de locuit pentru profesori şi un cămin pentru elevii supradotaţi din alte localităţi ale republicii care vor dori să-şi facă studiile la „Prometeu”.

Ne incomodează oamenii nemulţumiţi, dar tocmai ei fac lumea să se schimbe…
Acum zece-cincisprezece ani, nimeni nu era satisfăcut de ceea ce se întâmpla în învăţământul de la noi. Şi dacă la ora actuală putem vorbi despre anumite progrese în acest sistem, faptul se datorează, în parte, şi „nemulţumiţilor”, celor care nu s-au conformat vechilor principii.
„Prometeu” s-a născut nu atât din negarea tradiţiilor statornicite, cât, mai degrabă, din speranţa că lumea poate fi schimbată prin schimbarea sufletului de copil. Speranţa îşi are cuibul în lacrimă, iar copiii merită să plângă doar de bucurie. Şcoala trebuie să fie bucuria lor! O şcoală în care copilul se plictiseşte, se simte oprimat, nu poate deveni o „forjărie” a talentelor. Or, după mine, nu poţi ajunge la personalitate fără a te sprijini pe aptitudini, pe talent. Fiecare copil poartă în sine o scânteie de la Dumnezeu. Şi doar din vina noastră, a adulţilor, ea se stinge ca lumina unui licurici. Dacă adulţii ar avea mai multă grijă de dezvoltarea capacităţilor copiilor, iar copiii ar persevera mai mult în realizarea lor, atunci cumpăna dintre talent şi mediocritate ar înclina constant către dotare. Nu „zgârcenia naturii” face ca talentul să fie o raritate, ci lenevia şi nepriceperea noastră de a transforma învăţământul în creativitate.
Noi, cei de la „Prometeu”, încercăm (pe cât e posibil) să depăşim această nepricepere. Noi ştim că oamenii nu sunt egali. Şi nici talentele. Există unii copii dotaţi şi alţii mediocri, pe care nici cea mai performantă instruire nu-i poate smulge din anonimat. Totuşi, dacă natura face ocolul unei generaţii, ca să ajungă la câţiva oameni de talent, de ce să nu plasăm în calea ei o scurtătură – o şcoală, un liceu, o facultate în care să troneze grija pentru aptitudini? E şansa noastră, şansa generaţiei de mâine. Trebuie să încercăm. Trebuie să luptăm pentru educarea unei elite intelectuale care să fie demnă, sănătoasă, competentă – o elită căreia să-i poţi încredinţa senin destinul ţării. E o mare tragedie când puterea nelimitată încape pe mâna unor oameni limitaţi. Dacă vrem să fim bogaţi şi liberi, dacă vrem morală şi democraţie, trebuie să investim masiv în viitor, adică în copii, în şcoală, în învăţământ…
Cam acestea au fost ideile care m-au îndemnat să fondez Liceul Experimental de Creativitate şi Inventică „Prometeu” – prima instituţie privată din Republica Moldova. Evident, nu faptul în sine (crearea unei şcoli particulare) a fost ţinta eforturilor susţinute ale colectivului cu care lucrez. Şcoli private au existat la Chişinău şi în perioada interbelică. Datoria noastră a fost să ne sprijinim pe tot ce este mai progresist în învăţământul din întreaga lume şi, fără a nega tradiţia, să facem un pas înainte, adică să plasăm în centrul atenţiei noastre copilul, caracterul, talentul şi personalitatea lui.
Am ştiut de la bun început că liniştea copiilor se sprijină pe neliniş¬tea adulţilor. De aceea n-am căutat confortul personal, nu ne-am limitat doar să declarăm că e nevoie de o şcoală nouă, ci am creat-o, am construit-o din temelie (în adevăratul sens al cuvântului).
Copiii de la „Prometeu” nu sunt complexaţi, nu se tem să-şi exprime liber opiniile. Ei ştiu să-şi apere demnitatea. Ştiu ce vor. Ştiu că merită să fie învingători şi să se bucure de toate drepturile pe care le au copiii din întreaga lume. Cel mai important, însă, e că nu se tem de muncă, de efort.
Munca şi dorinţa de a face bine-iată cele două virtuţi care alimentează personalitatea. Dacă îl faci pe copil să înţeleagă acest lucru de mic, înseamnă că dăruirea cu care, zilnic, te zideşti în sufletul lui nu este zadarnică.
În marea majoritate a şcolilor de la noi, cu regret, accentul se pune în continuare nu pe formarea calităţilor de care copilul va avea nevoie toată viaţa, ci pe acumularea cunoştinţelor. Cunoştinţele se uită, calităţile rămân. Până şi succesul în cariera profesională depinde mult mai mult de însuşirile personale ale omului, decât de cunoştinţele pe care le posedă. Contează, deci, nu să „poluezi” mintea elevului cu cât mai multe informaţii, ci să-l înarmezi cu deprinderea de a le căuta şi aplica de sine stătător. Şcoala trebuie să-l înveţe pe copil nu să facă totul, ci să creadă că poate face totul. Asta contează cel mai mult – încrederea în sine, în forţele proprii. Ca să te afirmi, trebuie să cutezi, să mergi înainte, să depăşeşti rătăcirile şi propriile tale slăbiciuni. Mai ales pe ele! Şi, principalul – să nu te opreşti, să nu dai înapoi, să nu te mulţumeşti cu victoria zilei curente. Talentul trebuie demonstrat în fiecare zi!
E poziţia noastră principială, a celor de la „Prometeu”. Tocmai de asta, când trec pe la noi mai multe grupuri de învăţători şi profesori din alte şcoli pentru un schimb de experienţă, eu le spun de fiecare dată:
`- Oferiţi copiilor cât mai multă libertate! Nu vă temeţi de independenţa lor. Lăsaţi-i să greşească, să reinventeze bicicleta. Înlesniţi-le cunoaşterea de sine. Daţi-le şansa să se simtă oameni. Doar aşa veţi putea spune că aţi făcut ceva pentru personalitatea lor…

Autor: Aurelian Silvestru
Revista „Limba Română”, Nr. 4-5, 2003., Pag. 86-88.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s