Andrei Parhomovici

Andrei Parhomovici era un om înalt, cu barbă lungă… de cîte ori intra în clasă, scotea pieptenele şi o pieptăna cu grijă.
Vasile Guma
Iartă pe alţii adesea, niciodată pe tine însuţi
Syrus

Fraţii Parhomovici sunt printre cei „veniţi” în Basarabia. Dar mai rar familie care ar fi dat acestui pământ cărturari mai atenţi, istorici mai harnici, pedagogi mai devotaţi. Ei s-au împăcat cu destinul şi, stabilindu-se la Chişinău, s-au legat cu trup şi suflet de aceste locuri. Exemplu elocvent în acest sens este cazul lui Vasile Parhomovici. Ajuns arhiepiscop al Donului, el vine la bătrâneţe la Chişinău, ca să moară acasă…
Despre un alt frate, Iosif Parhomovici, am scris în primul volum al Basarabiei necunoscute. Acum, materiale mai noi, ne-ar permite să facem completări substanţiale, în prezentul volum însă este important să scriem despre un al treilea frate din această familie – Andrei Parhomovici.
Preotul Vasile Guma, fost discipol al fraţilor Parhomovici, în volumul de memorii Povestea vieţii mele (Paris, 1999), îi caracterizează astfel:
„Parhomovicii erau trei fraţi, cel mai mare, Vasile, (mijlociu – Andrei – n.n.), cel mai mic, Iosif – tustrei prezentau o putere de care ţineau seama atât profesorii, cât şi elevii. Nobili, solidari, îngăduitori, iertători, iubitori de cinste şi pedanţi.”
Andrei Parhomovici s-a născut la 2 octombrie 1836 în localitatea Homutţy, reg.Poltava în familia preotului Mihail Ignatevici Parhomovici şi a soţiei sale Iuliania Iakovlevna, născută Kokolniţkaia.
A învăţat mai întâi în familie, apoi la şcolile spirituale din Pereslavl şi Liubensk (1846-1851). Studiile medii şi le face la Seminarul Teologic din Poltava (1851-1857). După absolvirea Seminarului Teologic, este trimis ca învăţător la Şcola Spirituală din Liubensk, unde a activat de la 30 august 1857 până la 1 septembrie 1859, adică până la admiterea sa la Academia Teologică din Kiev. Aici a fost primit în urma unei examinări la 26 de obiecte pe care le studiase în seminar.
Studiile superioare şi le face la Kiev, la Academia Teologică, din 1859 până în 1863, când obţine titlul suprem de magistru.
După absolvire, este trimis ca profesor la Seminarul Teologic din Chişinău. A ales Chişinăul şi pentru că aici se stabilise fratele lui mai mare, Vasile. Şi atmosfera din capitala Basarabiei amintea mult de cea din Poltava.
A fost profesor la Seminar din 1863 până în 1890. A fost membru al Consiliului Pedagogic al Seminarului Teologic, timp de trei ani – locţiitor al inspectorului Seminarului, iar în perioada 18 februarie 1875-14 ianuarie 1876 – inspector. În aceeaşi perioadă. 1863-1890, a fost profesor de religie la Liceul de Fete nr.l din Chişinău. Din 1890 până în 1904, exercită funcţia de inspector al Seminarului Teologic. La seminar, a activat timp de 40 de ani. Paralel, a fost profesor la Şcoala Eparhială de fete (24 de ani).
Acelaşi Vasile Guma, caracterizându-l pe fostul său profesor, mărturiseşte:
„Andrei Parhomovici era un om înalt, cu barbă lungă … de câte ori intra în clasă, scotea pieptenele şi o pieptăna cu grijă. Purta cilindru şi era căsătorit cu o nemţoaică. Ne preda bine Vechiul Testament – uneori cu o notă comică, alteori, ca să facă clar textul, îl spunea în limba latină”. (Povestea vieţii mele)
Din 1867, a fost unul dintre fondatorii şi colaboratorii de bază ai revistei Kişiniovskie eparhialnye vedomosti (Buletinul Eparhiei Chişinăului).
Din 1893 până în 1897, a fost membru al Dumei municipale Chişinău. Este unul dintre fondatorii Societăţii Istorico-Bisericeşti din Basarabia. Autor al mai multor lucrări cu tematică religioasă: Ecleziast (1868), Explicarea profeţiilor despre Mesia, cuprinse în Pentateuhul lui Moise şi în Psaltire (1894) ş.a.
Munca lui a fost observată şi preţuită. În 1867, arhiepiscopul Basarabiei îi aducea mulţumiri pentru dăruirea sa fără preget pe tărâmul pedagogic. Din partea Sf.Sinod, a primit două adrese de mulţumire, în 1869 şi 1896. În 1889, este distins cu Ordinul Sf.Vladimir de gradul III. În 1901, din partea împăratului Nikolai al II-lea, primeşte un inel cu diamante. Societatea Imperială Creştină Palestina i-a acordat titlul de membru pe viaţă (1899) şi membru plenipotenţiar pe viaţă (1905). A primit mai multe medalii: în memoria lui Aleksandru III (1898), cu ocazia a XXV de ani ai şcolii bisericeşti (1909), cu ocazia sărbătoririi a 300 de ani de la fundarea Casei Imperiale Romanov.
S-a pensionat în 1904, dar n-a dorit să stea acasă, preferând să activeze pe tărâm ştiinţific şi cultural.
Publică scrieri ştiinţifice care, şi astăzi, îşi păstrează actualitatea:
Spisok rektorov i inspektorov Kişiniovskoi Duhovnoi Seminarii za vremea 100-letnego (s 31 ianvarea 1813 g.) sușcestvovania ee i redaktorov i ţenzorov Kişiniovskih Eparhialnyh Vedomostei (Chişinău, 1911); Preosveaşcenye vicarii Kişiniovskoi eparhii: Dimitri Sulima, Piotr Troiţki, Augustin Gulianiţki (1909, în volumul II al ediţiei Trudy Bessarabskogo Ţerkovno Istoriceskogo-Arheologhiceskogo Obşcestva). În volumul VI al sus-pomenitei ediţii, publică un studiu valoros: Arhiepiskop Kişiniovskii Antoni Şokotov (1911). În volumul IX al aceleiaşi ediţii, tipăreşte un studiu amplu intitulat: Kratkie biograficeskie svedenia ob ierarhah Kişiniovskoi eparhii, s 1882 po 1913 god… (1914).
Na dosughe (versuri), Chişinău, 1911; Kievskaia Duhovnaia Akademia dlea Kişiniovskoi eparhii s eio ucebnymi zavedeniami (1813-1913), Chişinău, 1914.
O altă lucrare, tipărită în două ediţii consecutive, tradusă în limba sârbă de preotul Davidovici şi publicată la Belgrad, are titlul: De la Ghetsimania până la Golgotha.
Dar ceea ce a uimit multă lume a fost apariţia unei plachete de versuri – Na dosughe (Chişinău, 1911). Toţi cunoscuţii şi discipolii, obişnuiţi să-l vadă grav şi important, preocupat de cercetări ample sau în calitate de cenzor la publicaţiile bisericeşti, au descoperit, spre surprinderea lor, că nu-l cunosc. Avea un suflet blajin, predispus spre melancolie şi meditare.
În numărul din decembrie 1918, a tipărit în revista Luminătorul, în traducerea preotului Ioan Andronic, povestirea Orfanul şi mama vitregă. A scris numeroase studii istorice pe care le-a tipărit în anuarele Societăţii Istorico-Bisericeşti din Basarabia.
A publicat nenumărate predici în limbile rusă şi română. Dar trebuie menţionat şi faptul că s-a scris şi despre el. Fostul coleg de la Seminarul Teologic din Chişinău Vasile Kurdinovski a scris cartea: Po povodu vyhoda v otstavku inspektora Kişiniovskoi duhovnoi seminarii A.M.Parhomovicea (Chişinău, 1905). Acelaşi autor a studiat viaţa lui Andrei Parhomovici până la admiterea lui în Academia Teologică, publicând studiul Stranicika iz jizni duhovnoucebnyh zavedenii Poltavskoi eparhii, v seredine proşlogo, XIX stoletia (Chişinău, 1911). Despre el a scris şi un alt coleg, Mihail Ceachir, dar lucrarea lui Andrei Mihailovici Parhomovici… n-am putut-o găsi deocamdată.
A fost căsătorit cu Victoria Ruppeneit. Menţionăm special acest fapt, deoarece fratele lui mai mic, Iosif, a fost atât de preocupat de problemele istoriei bisericii basarabene, încât nici n-a mai apucat să se căsătorească.
Profesorul Aurel Marinciuc a întocmit un arbore genealogic foare frumos, unde familia Parhomovici are urmaşi demni de toată admiraţia.
S-a stins din viaţă la 21/4 iulie 1919, la Chişinău, şi a fost înmormântat în preajma bisericii de la Cimitirul Central de pe Str.Armenească, unde mai târziu, în 1931, avea să fie înmormântat şi fratele lui, Iosif.
Spre regretul nostru, crucea lui Andrei Parhomovici a fost distrusă şi nimeni nu ştie exact locul unde a stat. Tot aşa cum schimbarea prea bruscă a sistemelor sociale a trecut în uitare un nume de referinţă pentru istoria bisericii din Basarabia.

Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscută. – Ch., 2000. – P. 60-63.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s