Teatrul „Eugene Ionesco"

Teatrul „Eugene Ionesco” a fost fondat oficial la Chişinău în data de 11 septembrie 1991.
Teatrul a fost creat de o echipă de actori, absolvenţi ai Şcolii de Teatru „Şciuikin” din Moscova. Reîntorşi după studii la Chişinău, tinerii artişti debutează pe scena teatrului Luceafărul, rămânând, însă, uniţi în aspiraţia comună de a crea o formulă nouă de teatru. În urma mai multor eforturi depuse visul lor devine realitate: la Chişinău ia naştere un teatru nou ca instituţie, nou ca manifestare culturală.
În 1990, un grup de 13 actori, în frunte cu Petru Vutcărău, părăsesc teatrul “Luceafărul” şi devin un “teatru ambulant”। Susţinută financiar de firma “Valeologia”, noua trupă, care se numeşte deja Teatrul “Eugene Ionesco” (directorul teatrului fiind la acea dată Alexandru Corduneanu), se stabileşte temporar la Râmnicu-Vâlcea, România, unde li se oferă cazare şi o scenă în care pot monta şi prezenta spectacole. După 5 luni de şedere la Vâlcea, teatrul întreprinde primul său mare turneu, care a cuprins cele mai mari oraşe din România – Târgu-Mureş, Cluj, Oradea, Timişoara, Arad, Bucureşti. În această perioadă Teatrul cucereşte primele sale premii la diverse festivaluri de teatru şi înregistrează două spectacole din repertoriul său la Televiziunea Română, spectacole care se păstrează până acum în fondurile TVR.
Ideea de a conferi teatrului numele lui Eugene Ionesco nu a fost o simplă întâmplare, acordul marelui dramaturg francez de origine română fiind primul trofeu obţinut de către descendenţii şcolii vahtangoviene.
În vara anului 1991 Teatrul revine la Chişinău, iar în toamna aceluiaşi an este oficializat în cadrul Ministerului Culturii. Petru Vucărău devine prim-regizorul Teatrului. Val Butnaru, jurnalist şi dramaturg, îşi asumă direcţia artistică a TEI, direcţia administrativă fiind asigurată de Valentin Todercan.
Teatrul este temporar situat în incinta Palatului Republicii, pe strada Nicolae Iorga, 2lA.
Perioada 1991-1995 a fost marcată de montarea unor spectacole care au afirmat şi au confirmat, în ţară şi peste hotarele ei, valoarea profesională şi artistică a tinerei companii de teatru – Aşteptându-l pe Godot de Beckett (regia Petru Vutcărău şi Mihai Fusu), montat (în premieră pentru Uniunea Sovietică!) de viitorii ionescieni încă pe băncile Şcolii de Teatru „Şciukin” de la Moscova; Cântăreaţa cheală de Eugene Ionesco (regia Petru Vutcărău), Iosif şi amanta sa de Val Butnaru, Pescăruşul de Anton Cehov (regia Mihai Fusu), Chiriţa în provincie de Alecsandri (regia Petru Vutcărău), Regele moare de Eugene Ionesco (regia Petru Vutcărău), Voci în lumina orbitoare de Matei Vişniec (regia Petru Vutcărău) – spectacole aplaudate şi premiate în toate colţurile lumii, din Franţa până în Japonia.
În 1994 teatrul „Eugene Ionesco”— primul şi pentru moment unicul teatru din Moldova — a fost invitat să participe la Festivalul de teatru de la Avignon (Franţa) cu trei spectacole din repertoriu – Cântăreaţa cheală de Eugene Ionesco, Aşteptându-l pe Godot de Beckett şi Regele moare de Eugene Ionesco.
În acei ani la TEI s-a manifestat plenar prima generaţie de actori -„ionescieni” – Petru Vutcărău, Ala Menşicov, Nelly Cozaru, Elvira Platon, Andrei Sochircă, Angela Sochircă, Elena Chioibaş, Mihai Fusu (şi-a făcut debutul în regie la TEI, ca mai apoi să se dedice integral acestei vocaţii), Valentin Todercan, Boris Cremene, Luminiţa Tulgara, Andrei Moşoi, Alexandru Vasilache, Silvia Luca, Zina Zmeu, Radu Constantin, Mihaela Strâmbeanu, Vlad Ciobanu, Gheorghe Grâu, Emil Gaju şi Valeriu Ungureanu.
În 1993 trupa teatrului este completată de o altă pleiadă de absolvenţi ai şcolilor de teatru din Moscova – Vitalie Drucec, Petru Oistric, Alexandru Cozub, Margareta Pântea, Igor Chistol, Iulia Bordeianu, Valentin Zorilă, Dionis Cosişceanu, Daniela Mudreac. Au venit în teatru Alina Lungu şi Maia Grosu, absolvente ale Academiei de Arte din Chişinău.
Această perioadă a activităţii TEI este marcată de afirmarea acestui grup de tineri actori – în primul rând prin fulminanta pantomimă 6 1/2, cu un succes enorm la public, dar şi prin spectacole de o factură mai dramatică, cum ar fi Doi pe un balansoar de Wiliam Gibson (regia Corneliu Păvăloi), Medeea maghiară de Arpad Goncz (regia Alexandru Cozub), Plasatoarele de Constantin Cheianu (regia Alexandru Cozub), ultimele două reprezentând şi debutul actorului Sandu Cozub în calitate de regizor de teatru.
Regizorul Petru Vutcărău continuă seria spectacolelor „mari” prin montări după clasicii dramaturgiei universale – Revizorul de Nikolai Gogol şi Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare.
Spectacolele teatrului au fost marcate şi de venirea în teatru a coregrafei Angela Doni şi a scenografei Tatiana Popescu, care au semnat, alături de regizori, partitura artistică a spectacolelor.
Această perioadă a activităţii TEI „se încheie” prin montarea piesei Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal de Matei Vişniec, în regia lui Charles Lee (Franţa), spectacol cu care TEI a participat, în 2000, la Festivalul de Teatru de la Edinburgh (Anglia). În această perioadă au venit în teatru actorii Mihaeia Damian, Arcadie Strungaru, Andrei Locoman .
În 1995 ambii directori – Val Butnaru şi Valentin Todercan – părăsesc teatrul. Direcţia artistică este preluată de Petru Vutcărău, iar din 1997 director manager al TEI devine Veaceslav Reabcinschi.
În 2000, Teatrul „Ionesco” este nevoit să-şi părăsească primul sediu temporar -din strada N. Iorga – pentru a se muta în altul, la fel de temporar – sediul Centrului de Cultură şi Artă „Ginta Latină”, pe strada Sfatul Ţării 18.
Anul 2001 marchează, într-un fel, începutul celei de-a treia perioade în istoria TEI, legată şi de această dată de venirea, în bloc, a unui nou grup de actori – absolvenţi ai Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (clasa profesorului Mihai Fusu) – Oxana Bucuci, Valeriu Pahomi, Doriana Talmazan, Dumitru Mamei, Doina Severin, Victor Nofit, Larisa Minov, Răzvan Paveliu, Petru Ciobanu, Gheorghe Butucea, Veaceslav Sambriş. Tot atunci se alătură trupei de la „Ionesco” şi trei actori de „categoria grea”- Gheorghe Pietraru, Vlad Ciobanu şi Lucia Pogor. Actriţa Marina Madan îşi începe colaborarea cu TEI.
În 2000, Ion Sapdaru, actor şi regizor la Teatrul Naţional din Iaşi (România),
montează la TEI spectacolul Hamlet după Shakespeare, o importantă realizare atât pe plan regizoral, cât şi pe cel actoricec. În vara aceluiaşi an Petru Vutcărău implică toată trupa teatrului în realizarea unui alt proiect de succes – montarea spectacolului Lupii şi oile de Alexandr Ostrovski. Începe colaborarea teatrului cu compozitorul Marian Stârcea, care a scris muzica la ambele spectacole.
Un proiect din cele mai importante din această perioadă a fost spectacolul Maşinăria Cehov după piesa lui Matei Vişniec, spectacol realizat de Petru Vutcărău – prima colaborare internaţională a teatrului cu compania de teatru Les Oiseaux de Passage din Die, Franţa, în spectacol fiind distribuiţi, alături de actorii de la „Ionesco”, şi actorii francezi Brigitte Perroton şi Olivier Comte (în rolul lui Cehov). Spectacolul a fost realizat în rezidenţă la Theatre Les Aires din Die, rezidenţă susţinută financiar de Ministerul Culturii din Franţa. Muzica originală la spectacol a fost scrisă de compozitorul, actorul şi regizorul Jacques Coutureau, un mare prieten al teatrului „Ionesco”.
Petru Vutcărău continuă să lucreze în „format mare”, montând drama istorică Elisabeta I (după textul lui Paul Foster şi cronicile istorice), dar acordând atenţie şi spectacolelor camerale – pune în scenă satira incisivă Şi cu violoncelul ce facem? după piesa lui Matei Vişniec şi monologul Femeile lui Picasso. Olga de Brian McAvera.
Regizorul Nugzar Lordkipanideze din Georgia vine la TEI să monteze spectacolul Mizantropul după Labiche, un vodevil spumos şi antrenant.
Interesul TEI faţă de problemele sociale, reflectate în dramaturgia modernă naţi- onală şi internaţională, se materializează în montarea spectacolelor după piesele lui -Dumitru Crudu – Un orb şi o oarbă pe culmile Caucazului (regia Călin Ursu) si Oameni ai nimănui (regia Vitalie Drucec), a monologului Nicoletei Esinencu Stopped EU.ro.PA! (regia Valeriu Pahomi) şi a dramaturgului german Marius von Mayenburg Chip de foc (regia Alex Berceanu, România).
Vitalie Drucec debutează în regie cu monospectacolul Femeile lui Picasso. Jacqueline de Brian McAvera, recital susţinut cu strălucire de Ala Menşicov. Debutul n-a fost o simplă încercare de forţe, Vitalie Drucec afirmându-se în regie cu din ce în ce mai multă siguranţă, montând spectacolele Lecţia de Eugene Ionesco şi Oameni ai nimănui de Dum. Crudu. Valeriu Pahomi, actor din „ultima generaţie”, i se alătură în această mişcare de „actori-regizori”, punând în scenă spectacolul Stopped EU.ro.PA de Nicoleta Esinencu.
Un proiect de cea mai recentă dată al TEI este “stagiunea retro” – reluarea spectacolelor de cea mai largă rezonanţă, cu anumite modificări de regie şi distribuţie. În cadrul acestui proiect au fost deja relansate, cu mult succes, spectacolele Revizorul de Gogol şi Chiriţa în provincie de Alecsandri.
Scenografii Stela Verebceanu şi Adrian Suruceanu vin să colaboreze la montarea spectacolelor TEI, la fel şi coregrafa Victoria Bucun.
În 2002, Andrei Locoman devine director manager al teatrului.
În februarie 2007, prin decizie guvernamentală, Teatrului „Eugene Ionesco” i se acordă, într-un bun sfârşit, un sediu propriu – clădirea fostului centru de agrement „Moscova”.

Odainic, Ioan Gh. Almanah enciclopedic: Vol. I.- Ch., 2009. – P. 43-45.

Advertisements

One thought on “Teatrul „Eugene Ionesco"

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s