Personalităţi: Strălucirea magică a Eugeniei Lucezarski

Strălucirea magică a Eugeniei Lucezarski


La începutul secolului trecut, ea era o stea de primă mărime a operei europene, dar cu rădăcini în şcoala de canto basarabeană. Frumuseţea şi farmecul ei cucereau pe oricine, iar vocea vrăjea săli arhipline. Aşa era Eugenia Lucezarski pentru contemporanii care au cunoscut-o.
S-a născut la 29 noiembrie 1881 în târgul dunărean Chilia, în familia unui notar. După ce familia s-a mutat la Chişinău, Jenea a învăţat la liceul N. Dadiani şi la şcoala privată de muzică a lui V. Hutor. L-a avut învăţător pe V. Anenkov, absolvent al Conservatorului din Petersburg, care o invita la seratele şi concertele sale. Mai apoi, au apreciat-o înalt şi violonistul A. Verjbilovici şi pianistul de origine basarabeană A. Ziloti, care au auzit-o în„Rigoletto” de G. Verdi, unde Eugenia Luci evolua alături de viitorii artişti O. Timofeeva, I. Madan şi A. Frunze.
În primii ani ai începutului de secol, tînăra basarabeancă studiază vocalul la Conservatorul din Petersburg, în clasa profe¬soarei N. Ireţkaia. Curînd, debutează la teatrul de operă al Casei Imperatorului Nicolai II în „Paiaţele” de P. Leoncavallo. Ceva mai tîrziu, luîndu-şi pseudonimul artistic Lucezarski, apare în rolul său de triumf Carmen, ce emana o candoare aparte. Ea conside¬ra că nu demonismul o face pe placul bărbaţilor, ci tandreţea şi farmecul eroinei.
De la 1 septembrie 1912 devine solistă la „Bolşoi”, alăturînduli-se stelelor operei ruseşti din acea vreme. Numele ei are o permanenţă constantă în afişe, atrăgînd publicul cu magia sa. A strălucit în majoritatea operelor ruseşti: Olga în „Evghenii Oneghin”, Polina şi Milovzor în „Dama de pică” de P. Ceaikovski, cneaghina în „Rusalca” de A. Dargomîjski, Conceakovna în „Cneazul lgor”de A. Borodin, Marfa în „Hovanşcina”de M. Musorgskii. A deţinut rolul de primadonă a scenei ruse timp de cincisprezece ani. A păstrat mai apoi aceeaşi parametri şi la Odesa, şi la Neapole, la teatrul „San-Carlo”, unde a fost invitată pentru cîteva stagiuni în 1917. Italienii erau încîntaţi de vocea şi prestaţia ei interpretativă.
Revoluţia şi războiul civil nu i-au permis să se mai întoarcă în Rusia. A cîntat cîteva stagiuni la „Opera basarabeană”. Lipsa unei perspective la baştină au făcut-o pe Eugenia Lucezarski să părăsească Basarabia. A cîntat la Cluj şi la Bucureşti. Părăsind scena mare, a continuat să cînte în programele de cameră, a activat ca pedagog.
Despre ultimii ani de viaţă ai faimoasei cîntăreţe nu se ştie mai nimic. Însingurarea i-a afectat existenţa, plasînd-o în anonimat. E de datoria noastră să-i completăm biografia, aducînd-o în faţa urmaşilor cu strălucirea ei de odinioară.

Serghei POJAR

Rev. Moldova, nr. 6, 2008, P. 33.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s