Personalităţi : arhitectul Alexandru Bernardazzi

ALEXANDRU BERNARDAZZI

“A fost un idealist clasic, în sensul strict al cuvântului, dacă înţelegem idealismul ca o încredere absolută în demnitatea intrinsecă a persoanei umane şi în triumful final al eternelor valori ale vieţii – dragostea, binele şi frumosul“. (“Bessarabskaia gazeta” nr. 188 (852) 1907).
În luna august 2007 s-au împlinit 100 de ani de la trecerea în nefiinţă a celebrului arhitect Alexandru Bernardazzi. Extrem de talentat, Bernardazzi, elveţian de origine italiană, descendent al unei dinastii de arhitecţi, este autorul a peste cincizeci de clădiri şi edificii pe teritoriul Basarabiei, printre care se numără conacuri elegante, catedrale, parcuri, case de locuit. Poate fi pe drept numit un maestru strălucit, amprenta talentului său fiind înveşnicită în monumente de arhitectură din Ucraina, Moldova şi Caucazul de Nord.
Reprezentantul celei de-a doua generaţii de arhitecţi, fiul lui Giuseppe Bernardazzi, Alexandru s-a născut la 1 iulie 1831 la Piatigorsk. Tatăl său, Giuseppe şi bunicul Giovanni erau ambii arhitecţi, dobândindu-şi faima în perioada înălţării Catedralei Sf. Isaak din Sankt Peterburg şi a edificării oraşului Piatigorsk. Anume ei i-au insuflat micului Alexandru interesul pentru arhitectură şi construcţii.
La vârsta de 12 ani el a intrat la Şcoala de Construcţii din Petersburg, pe care a absolvit-o cu brio în 1850. În acelaşi an a fost numit în funcţii de arhitect secund la Agenţia de Construcţie a Drumurilor din Basarabia. Câţiva ani mai târziu, în 1856, Alexandru Bernardazzi este confirmat arhitect principal al oraşului Chişinău, funcţie în care a rămas până în 1878. Pentru merite deosebite, lui Bernardazzi i s-a conferit titlul de cetăţean de onoare al Chişinăului, iar pentru contribuţia extrem de valoroasă la edificarea oraşului, el a fost ales membru de onoare al Societăţii Imperiale Tehnice din Rusia (secţia din Basarabia).
Edificiile proiectate de arhitect în centrul Chişinăului au devenit modele de arhitectură europeană după stil, formă şi calitate. Timp de 22 ani Bernardazzi a transformat consecvent capitala noastră într-un centru urban de tip european.
Binecunoscuta clădire a Dumei orăşeneşti (azi Primăria) este, probabil, cea mai graţioasă şi mai splendidă creaţie a arhitectului. Faţada este executată în stilul goticului italian, cu elemente de arhitectură renascentistă. La fel de maiestuoase şi elegante sunt Capela Gimnaziului de fete, zidită în stilul arhitectural rusesc, biserica grecească Sf. Panteleimon, clădirea tribunalului regional (azi Direcţia Căilor ferate). Construcţia spitalului pentru bolnavii mintali din Costiujeni a fost, de asemenea, proiectată de Alexandru Beranrdazzi, el finanţând parţial, din mijloace proprii, edificarea bisericii şi a spitalului. Un monument preţios arhitectural este şi fosta casă de locuit, situată la intersecţia străzilor Bănulescu-Bodoni şi 31 August, unde astăzi se află Institutul Patrimoniului Cultural al A.Ş.M. Minunată este şi biserica Sf. Alexandr Nevski din Ungheni, şi conacul lui Manucbei din Hânceşti şi alte creaţii ale arhitectului.
Documentele din Arhiva Naţională a Republicii Moldova ne vorbesc despre viaţa şi opera acestui artist inegalabil – numeroase rapoarte, memorii, scrisori însoţitoare la devizele de cheltuieli şi actele completate de Bernardazzi în perioada aflării sale la Chişinău. Majoritatea acestor documente reflectă activitatea arhitectului legată de amenajarea oraşului, a străzilor, parcului, serei, de reparaţia podului peste Bâc. Aflăm, astfel, că Alexandru Bernardazzi a participat la construcţia apeductului din Chişinău, dar şi la dezbaterile privind iluminarea străzilor oraşului cu gaz. Arhitectul era profund convins de importanţa şi necesitatea stringentă a apeductului pentru oraş, considerând şi iluminarea străzilor o sarcină de interes major.
În 1883, Consiliul orăşenesc Chişinău a adoptat decizia de a pava străzile oraşului. O comisie specială a fost creată pentru elaborarea proiectului. Dat fiind că amenajarea străzilor necesita cunoştinţe tehnice, arhitectul Bernardazzi a fost invitat să participe la discutarea acestei probleme de o importanţă vitală pentru oraş.
Chiar şi după plecarea sa la Odesa, arhitectul, la solicitarea primarului Karl Schmidt, continua să participe la proiectarea obiectivelor de utilitate socială. Astfel, pe 1 decembrie 1889, Duma orăşenească expediază scrisori arhitecţilor din Chişinău, inclusiv şi lui Alexandru Bernardazzi, în legătură cu preconizata construcţie a unui nou teatru, cu rugămintea de a contribui prin experienţa lor la realizarea acestei idei. Şi de această dată Bernardazzi a acceptat cu entuziasm oferta, participând cu plăcere la elaborarea proiectului care, din păcate, a rămas nerealizat.
Vorbind despre realizările admirabile ale arhitectului, ne amintim cu amărăciune şi de acele minunate monumente ale sale care sunt astăzi în prag de dispariţie. Este vorba şi de clădirea fostului gimnaziu de fete “Natalia Dadiani” de pe str. 31 August, şi de casa RâşcanDerjiţchi de la intersecţia străzilor Bucureşti şi Vlaicu Pârcălab, si de altele. Răspunderea pentru păstrarea patrimoniului marelui arhitect ne revine nouă, tinerei generaţii, care suntem obligaţi să respectăm şi să ocrotim istoria întruchipată în monumente.
Avem în Chişinău o stradă care poartă numele lui Bernardazzi (fosta Kuznecinaia), pe mai multe clădiri din oraş au fost instalate plăci comemorative. S-a păstrat şi casa cu nr. 23 situată la intersecţia străzilor Bucureşti şi Sfatul Ţării unde a trăit Alexandru Bernardazzi. În ziua de 14 august 2007 o placă comemorativă a fost instalată şi pe această clădire. Din păcate, cavoul familiei Bernardazzi din Cimitirul Luteran nu s-a păstrat; în locul acestuia se află în prezent Cimitirul gloriei militare.
În anul când se împlinesc 100 de ani de la trecerea în eternitate a lui Alexandru Bernardazzi, cred că ar trebui ridicat un monument acestui talentat maestru, artist şi constructor care a schimbat înfăţişarea oraşului nostru. În 1907, ziarul “Bessarabskaia Gazeta” publica necrologul oficial la moartea lui Alexandru Bernardazzi. În acest necrolog găsim următoarele cuvinte (de sos spaţiul lider): “A fost întruchiparea celor mai bune calităţi din acele vremuri. Viaţa lui, trăită în văzul public, a fost curată şi plină de generozitate; în inima lui ardea nestins flacăra entuziasmului pentru frumuseţea acestei lumi, flacără care scălda în lumină tot ce-l înconjura.”

Alla CEASTINA
ARTA / ASM. – Ch. 2007, P. 122 – 123.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s