Grădina Publică „Ştefan cel Mare" din Chişinău

Este una dintre primele grădini orăşeneşti de pe teritoriul Moldovei, rămânând şi acum un important şi pitoresc centru istoric şi cultural al Chişinăului.
Amenajarea Grădinii Publice începe în anul 1818, odată cu primele lucrări de reorganizare a oraşului şi ocupă o suprafaţă de 7 hectare.
Din iniţiativa soţiei lui A. N. Bahmetiev, primul guvernator al Basarabiei, la periferia oraşului apare un spaţiu plantat unde au fost păstraţi arborii forestieri, care au şi format primele alei. Puieţii de arţar, frasin, cireş, vişin, prun, măr etc. urmau a fi puşi la dispoziţie de către autorităţile ţinutului Orhei. Curând, însă, sortimentul speciilor a fost revăzut, dându-se preferinţă salcâmului.
De-a lungul fiecărei alei au fost plantaţi cu stricteţe arbori de o anumită specie.
În anul 1824 aici au fost instalate: ceasornicul mecanic, trei pavilioane, porţile de intrare, ghereta paznicului, au fost săpate fântâni. Mai târziu a apărut scrânciobul şi căluşeii. Către anul 1835, Grădina avea deja un aspect destul de finisat. Între anii 1840 şi 1850 au fost amenajate oranjereia şi sera.
Cu timpul, parcul devine un centru al floriculturii. Pe lângă parc se deschide o şcoală în care se ocupau de cultivarea arborilor şi a arbuştilor decorativi.
În 1868, când era necesară o deosebită protecţie a Grădinii Publice, intelectualitatea din oraş o ia sub tutela sa.
Mai mulţi arhitecţi, grădinari şi sculptori renumiţi au contribuit la dezvoltarea Grădinii Publice. Printre ei, arhitectul A. Bernardazzi (care a iniţiat reconstrucţia Grădinii Publice, a montat şi a turnat grilajul din mijloace proprii) şi A. Denghink, directorul uneia dintre primele şcoli de pomicultură. În 1885 aici se inaugurează monumentul lui A.S. Puşkin (sculptor A. Opekuşin).
Accesul în Grădină este realizat prin şapte intrări. În 1927 în faţa intrării principale a fost instalat monumentul lui Ştefan cel Mare (sculptor A. Plămădeală), inaugurat oficial în anul 1928.
În 1958 a fost inaugurată Aleea Clasicilor. (A se vedea şi articolul Aleea Clasicilor de mai jos). La capătul Aleii au fost instalaţi leii din marmură (autor neidentificat).
Ulterior compoziţia spaţială a fost comletată de patru havuzuri, principalul fiind amplasat în centru. Spre el se îndreaptă toate aleile.
În prezent, speciile de arbori, arbuşti şi liane ating cifra 50: salcâmul alb, ulmul cu crengi penate, arţarul cu frunze alungite şi arţarul de câmp, teiul argintiu, pinul negru, gutuiul japonez, drobiţa spaniolă etc, precum şi cedrul, arbustul de glicină, ienupărul de Virginia- specii rar întâlnite la noi.

Calendar Naţional 2008, P. 450.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s