Personalităţi : Alexandru Al. COCIUBINSKI (1845-1907)

 

Filolog şi istoric slavist Membru al Academiei Cehe de Ştiinţe şi Arte.
A.A.Kociubinskii s-a născut la 20 octombrie 1845 la Chişinău. Tatăl său, Alexandru Mihailovici Kociubinskii, după absolvirea Seminarului teologic din capitala ţinutului, a fost preot la Catedrala din Chişinău. Mama sa – Elena Luchinicina (până la căsătorie – Plamenco). La Chişinău a locuit în casa construită de tatăl său în anii 1841-1846, la colţul străzilor Galbenă şi Leovscaia (azi – str. Vlaicu Pârcălab, 26). În anul 1847 familia trece cu traiul la Akkerman (Cetatea Albă), unde a A.M. Kociubinskii este numit protoireu. Aici Alexandru a absolvit o şcoală particulară şi trei clase ale şcolii judeţene din localitate. În 1857 s-a înscris în cl. a II-a a Gimnaziului “Richelieu” din Odesa, pe care-l absolveşte în 1863 cu Medalia de Aur. Fiind în clasa a VI-a de gimnaziu, a tradus ode de Horaţiu şi le publică în “Mesagerul Rus” (“Russkii vestnic”). În anii 1863-1868 studiază la facultatea istorie şi filologie a Universităţii din Moscova, unde a audiat prelegerile profesorilor S.M. Soloviov, O.M.Bodeanskii, N.A.Popov ş.a. În timpul vacanţelor de la Chişinău a tradus lucrări din limba cehă, dicţionarul sârb al lui Vuc, a scris articole la ziarul “Moscova”, condus de I.S. Aksakov. Teza de licenţă de candidat la tema “Relaţiile Rusiei din timpul lui Petru I cu slavii de sud şi românii, a fost publicată în 1872 în “Lecturile Societăţii de istorie şi antichităţi ruse de pe lângă Universitatea din Moscova” (“Ctenia v Obşcestve istorii i drevnostei rossiiskih pri Moscovscom Universitete”).
În 1868-1869 este învăţător de limbă rusă şi literatură la Gimnaziul din Vladimir, apoi se transferă la Gimnaziul II din Odesa. În anul 1869 este trimis în Germania şi Austria pentru a lua cunoştinţă de activitatea instituţiilor de învăţământ mediu.  În 1871 a fost ales docent interimar de filologie la Universitatea Novorossisk din Odesa. În octombrie 1873 a susţinut teza de licenţă de magistru „Fraţii Podoboi şi catolicii cehi la începutul sec. XVII”. În 1874-1876 este trimis peste hotare, unde a învăţat limbile slave. În 1877 a susţinut la Universitatea din Kiev doctoratul „Cu privire la relaţiile reciproce între dialectele slave” şi a fost ales profesor al Universităţii Novorossiisk din Odesa, unde a predat cursul de gramatică comparativă a limbilor slave. Din 1878 este redactor al „Analelor Universităţii Novorossiisk” („Zapiski Novorossiiskogo universiteta”). În 1883 este ales membru al Societăţii de istorie şi antichităţi din Odesa, în 1886 – membru al societăţii greceşti “Sillogos” din Constantinopol. În 1889 este decorat cu premiul “Macariev” al Academiei de Ştiinţe pentru cartea: “Amiralul Şişcov şi cancelarul Rumeanţev. Anii de început ai slavisticii ruse”. În acelaşi an este ales membru al Societăţii regale cehe pentru ştiinţă de la Praga. Este unul din fondatorii Societăţii istorico-filologice a Universităţii Novorossiisk (1889). În 1890 devine membru al Societăţii arheologice din Moscova. În acelaşi an a primit Medalia de Aur “Uvarov” pentru recenzia de 97 pagini la lucrarea lui P.G.Juteţkii “Schiţe de istorie literară a dialectului malorus în sec. XVI l-XVI II”. În 1896 devine profesor emerit al Universităţii Novorossiisk. În 1900 i s-a decernat premiul “Uvarov” pentru lucrarea “Graful Andrei Ivanovici Osterman şi divizarea Turciei”. În 1903 devine decan al facultăţii istorie şi filologie a Universităţii Novorossiisk. A participat activ la congresele arheologice. La 8 decembrie 1898 a fost ales membru al Academiei Cehe de Ştiinţe şi Arte.
În domeniul filologiei a cercetat vocalizarea îmbinărilor line şi relaţiile reciproce ale dialectelor slave; vocalismul sârb, limbile slavilor polabi, dialectologia limbii ucrainene; a cercetat manuscrisele ruseşti din muzeul de la Pesta, manuscrisele sârbe. În domeniul istoriei a studiat politica rusă în chestiunea slavă şi cea orientală – relaţiile Rusiei cu slavii de sud, cu românii şi turcii. Mare parte din lucrări e consacrată istoriei Cehiei – adoptarea creştinismului, obştea cehă, lupta de la Muntele Alb. A studiat limba lituaniană, lansând ipoteza despre teritoriul Lituaniei preistorice. A descris viaţa şi opera lui V.I.Grigorovici, O.M.Bodeanskii, P.A.Lavrovskii ş.a. A cercetat materialele de arhivă privind etnografia bulgarilor, comunitatea rusească în Transilvania.
A decedat la 13 mai 1907 la Odesa.
Este autorul a circa 80 de lucrări ştiinţifice.
Din opera ştiinţifică:
Сношения России при Петре 1 с южными славянами и
румынами // Чтения Мoсковского общества истории и древностей. 1872. Кн 2 (Teza de candidat în ştiinţe).
Братья Подобои и чешские католики в начале 17 в. Одесса, 1873 (Teza de magistru).
К вопросу о взаимных отнош ениях славянских наречий. В 2-х томах. Одесса. 1877-78. (Teza de doctor).
Карта расселения славян в 9  в эпоху деятельности святых Кирилла и Мефодия. Одесса, 1885.
Адмирал Шишков и канцлер Румянцев. Начальные годы русского славяноведения. Одесса, 1887-1888.
Alexandru Al. Kociubinskii: [filolog și istoric savant] // Academicieni din Basarabia şi Transnistria : (a doua jumătate a sec. al XIX-lea – prima jumătate a sec. al XX-lea) : portrete biobiliogr. – Ch., 1996. – P. 91-93.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s