Tenorul Nicolae Nagacevschi

Tenorul de la Ţibirica
– Îl cunoşti? — l-am întrebat pe maestrul Eugeniu Ureche, arătîndu-i fotografia.
– Cum să nu! E Nicolae Nagacevschi. Sîntem doar rude, veri. Mama sa e tot Ureche. În anul 1940,— continuă E. V. Ureche,—cînd eram student la Conservatorul din Chişinău, nimerisem chiar în clasa lui Nicolae. Drept că am studiat numai un semestru. Ce să-ţi spun de Na­gacevschii? A cutreerat lumea, a cîntat la operele din Bucureşti, Viena, Pa­ris. Deseori venea şi la Chişinău. L-am văzut susţinînd un concert cu Lidia Lipcovscaia.
– Probabil că ai audiat concertul acesta? — continui să-l întreb pe Ure­che, şi-i întind programul cu data evenimentului.
– Eczact! Văd că dispui de multe ma­teriale privind viaţa şi activitatea artistului. Mă gîndeam adesea, de ce nu se vorbeşte la noi de cîntăreţul Naga­cevschi. Nu că mi-e rudă, ci pentru că o merită
Soarta cîntăreţului moldovean Nicolae Nagacevschi a fost asemănătoare cu cea a renumitelor cîntăreţe Maria Cibotari şi Lidia Lipcovscaia.
S-a născut la Ţibirica, un sat pitoresc din inima codrilor Orheiului, în 1895. Viaţa şi activitatea lui artistică au înscris o pagină interesantă în trecutul cultural-muzical al Moldovei.
Studiile secundare Nicolae le capătă la seminarul din Chişinău. Pe lîngă obiectele de studii aici se cînta mult. Elevii şcolii deseori erau angajaţi în trupele de operă, ce vizitau oraşul nostru, pentru a complecta corul. Printre participanţii acestor trupe ambulante se găsea şi Nagacevschi, ce poseda o voce frumoasă de tenor lejer. Astfel, viitorul cîntăreţ luă cunoştinţă de un vast repertoriu de creaţii muzicale teatrale. După absolvirea studiilor Nicolae decide să se consacre artei scenice. Pentru a studia arta cîntului, el pleacă la Moscova, unde e primit la conservator.
…26 aprilie 1917. Conservatorul din Moscova. Ziua examenelor de absolvire în clasa de canto, condusă de cunoscuta cîntăreaţă şi profesoară V. M. Zarudnaia. Printre cei 12 studenţi se află şi Nagacevschi, care s-a prezentat la examen cu aria şi romanţe ale compozitorilor clasici: Rosini — aria luiAlmaviva din opera “Bărbierul din Sevila”, R. Korsakov — aria carului Berendei din opera “Albă ca zăpada”, Guno — aria lui Romeo din actul II din opera “Romeo şi Julieta”, Guno — două romanţe. Examenul era greu, iar comisia — severă.
Pe atunci la Conservatorul din Moscova predau profesori eminenţi de canto: E. Lavrovskaia, U. Mazeti, V. Zarudnaia, profesoara lui Nagacevschii, reprezentanta unei strălucite şcoli pedagogice. La examenul de absolvire studentul Nagacevschii e calificat cu nota foarte bine.
Întorcîndu-se în Basarabia, Nicolae Nagacevschii e solist la opera din Chişinău, instituţie teatrală privată condusă de B. Belousova. E interpretul rolurilor lui Alfred din opera “Traviata” de G. Verdi, Lenski din opera “Evghenii Oneghin” de P. Ciaicovskii, Faust din opera luй Ş. Guno, Cavaradosi din opera “Toska” de G. Pucini ş.a.
În afară de spectacolele de operă Nagacevschi participă la multe concerte la Chişinău, Orhei, Bender împreună cu cîntăreţii E. Ivoni, I. Gorskii, S. Pavlenko, G. Melnic, cu pianiştii I. Bazilevski, E. Salina, cu vioristul C. Bobescu. Îl aflăm şi în concertele simfonice, conduse de V. Bulgov, А. Ciоlаn, M. Bîrcă. În “Recviem”-ul de V. Mozart (10 martie 1919), alături de soprana A. Adăscăliţei, mezosoprana P. Iaroşevskaia şi basul V. Malaneţchii, N. Naga­cevschi interpretează partida tenorului.
Trupa de operă condusă de B. Belousova n-a fiinţat mult. După două staţiuni dăduse faliment, iar uniunea artistică s-a destrămat. Cîntăreţii trebuiau să-şi caute de lucru. La sfîrşitul lui decembrie 1919 la Chişinău ia fiinţă un studiou de operă sub conducerea lui N. Nagacevschii, în care participă tineri cîntăreţi. În curînd, însă, ca şi mulţi alţi basarabeni, N. Nagacevschii e nevoit să părăsească locurile natale. El se angajează la opera din Cluj. Într-o scrisoare din anul 1924, adresată fratelui său, el scrie: “Am dat deocamdată un singur spectacol — “Faust”. Am avut succes”.
Iată ce scrie pe atunci o gazetă din Cluj despre rolul lui Lenski din opera “Evghenii Oneghin”, interpretat de N. Nagacevschii: “Rolul acesta i-a reuşit mai mult decît toate cîte le-am auzit pe scena operei din Cluj. De altfel, dînsul a învăţat acest rol cu directorul Conservatorului din Moscova, încă pe cînd studia acolo, cu marele compozitor rus Ipolitov-Ivanov. Şi sub bagheta lui l-a cîntat pentru prima oară. A emoţionat profund în scena “duelului”.
Concertele lui Nagacevschi erau aşteptate cu nerăbdare. Pe lîngă creaţiile lui F. Şubert, G. Rosini, S. Guno, compozitori preferaţi ai lui Nagacevschi sînt Ciaikovski şi Rahmaninov.
Nagacevschi nu este numai interpretul, ci şi organizatorul acestor concerte. Ba şi mai mult. Pentru ca unele creaţii pe care le cînta să fie pe înţelesul publicului, traduce textele romanţelor şi ariilor. Într-un program citim: “Glier — “Noi vom trăi”, romanţă cîntată şi tradusă de N. Nagacevschi”.
Toamna anului 1925. Nagacevschi vine la Chişi­nău, unde se angajează la un şir de spectacole de operă. Aici cîntă alături de celebra L. Lipcovscaia, iar în opera “Evghenii Oneghin” joacă rolul lui Lenski şi apare ca regizor. Peste puţin timp el pleacă la Viena, obţinînd aici cîteva roluri în spectacolele de la teatrul “Folcsoper”. La Viena împreună cu baritonul I. Gorski Nagacevschi a dat un concert din creaţiile compozitorilor ruşi.
Pe afişele spectacolelor de operă din Cluj, a concertelor din Chişinău şi din alte oraşe se putea citi: “Tenorul basarabean de la opera din Cluj şi “Folcsoper” din Viena”.
Şi totuşi chiar şi după succesul de la Viena artistul e nevoit să se ocupe de propriile sale concerte. Se prea poate că-l preocupa gîndul să creeze o trupă de operă la Chişinău, deoarece în octombrie 1928 se anunţă că la teatrul “Exspres” (în prezent clădirea filarmonicii) se va pune opera “Faust”, interpreţi fiind Nagacevschi, basul Folescu ş. a.
În 1929 el pleacă la Bucureşti, ca să-şi echivaleze diploma de conservator. Examenul l-a reuşit excepţional. I se propune postul de profesor la conservator, se duc cu el tratative pentru stagiunea de iarnă la Teatrul de operă. Dar Nagacevschi nu acceptă aceste propuneri şi peste o lună îl găsim cîntînd în Iugoslavia, la Belgrad, în opera “Madam Baterflai” a compozitorului italian G. Pucini.
...1930, Paris. Nagacevschi e angajat la opera rusă. Pe atunci acolo cînta celebrul bas F. I. Şaleapin, dansa renumita baletistă B. Nejinscaia, regia o realiza A. Sanin. În spectacolele de operă “Sadco” de N. A. Rimskii-Corsacov, “Cneazul Igor” de A. P. Borodin, Nagacevschi cîntă alături de Şaleapin. În afară de Paris şi alte oraşe din Franţa, trupa pleacă deseori în turneie, vizitînd Spania sau Italia. S-au păstrat unele recenzii din San-Sebastiano, în care se menţionează interpretarea lui Nagacevschii.
Capacităţile vocale ale lui Nagacevschii, vocea lui dulce se potrivea de minune cu rolul lui Vladimir Igorevici din opera “Cneazul Igor” de Borodin. De un succes uimitor se bucura în interpretarea lui “Cîntecul indian” din opera “Sadco” de Rimskii-Corsacov. Aceste două arii îl consacră definitiv. În catalogul unei firme franceze, unde Nagacevschi imprimă multe discuri, citim următoarele: “N. Nagacevschi este, fără îndoială, unul din cei mai buni tenori lirici.
În toate spectacolele el obţine un mare succes artistic”.
Tot la Paris Nagacevschi înfiinţeză un cvartet vocal, cu care în timpul lunilor de vară concertează în diferite oraşe din Franţa. Nagacevschi prelucrează şi aranjează pe patru voci multe lucrări vocale de valoare ale compozitorilor clasici, cît şi cîntece populare. Nu se ştie cînd părăseşte Franţa, însă în 1934 el concertează în Elveţia, apoi se întoarce la Chişinău, iar în staţiunile de iarnă continuă să cînte în unele spectacole la opera din Cluj..
…Anul 1940 îi aduce mari bucurii. Îl găsim la Conservatorul din Chişinău. Este primul şef la catedra de canto al primului Conservator de Stat, ce şi-a deschis larg uşil.
Visul său, legat de crearea unui teatru de operă, a fost parţial realizat. În acelaşi an la conservator (aşa se numea pe atunci Institutul de arte “G. Muzicescu”), N. Nagacevschi este printre iniţiatorii deschiderii unei clase de operă, menită să deie o pregătire profesionistă tinerilor cîntăreţi în vederea viitoarei lor activităţi. Artistul n-a dovedit însă să se bucure de radicalele schimbări în domeniul culturii din Republica Sovetică Moldovenească. În primăvara anului 1941, după o boală grea, tenorul Nikolae I. Nagacevschi se stinge din viaţă.
Teatrul de la Ţibirica : [Nicolae Nagacevschi] // Gleb Ciaicovschi. Cîntăreți celebri. – Ch., 1973. – P. 50-55.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s