Impresii despre Chişinău

Vă prezentăm alte impresii despre oraşul Chişinău de acum 180-160 de ani – Nikolai NADEJDIN.

… Capitala de astăzi a Basarabiei ne-a întîmpinat cu nişte focuri de artificii, care o luminau, după muncile din timpul zilei, dar şi pentru somnul-odihnă ce urma. Noi am poposit la hanul lui Antonio.A doua zi fiind sărbătoarea Înălţării, sunetul de clopote ne-a dat de ştire că ne aflăm în oraşul cu o mulţime de lăcaşuri sfinte. Aşa că ne-am pornit în grabă să facem cunoştinţă cu acesta îndeaproape şi mai intim.Ismailul ne uimise prin fizionomia sa europeană; dar ce distanţă între acesta şi Chişinău! Nici unul dintre oraşele de gubernie din ţinutul Novorossiisk nu rezistă a fi comparat cu [acest] oraş regional al Basarabiei. Ce mai Piaţă! Ce minunată Catedrală! Dar ce case! Şi toate acestea arată atît de proaspăt, atît de nou, aproape noi-nouţe! Multe clădiri minunate deja parcă-s terminate; cele mai multe sînt în construcţie încă. Vechea găoace moldovenească, din care se dezvălui tînărul oraş, scoate şi mai pronunţat în relief frumuseţea acestuia, demonstrează şi mai fastuos neînchipuita repeziciune a transformării lui uluitoare.Oraşul Chişinău este cunoscut de foarte curînd prin titlul său de urbe. Însuşi numele său este alcătuit din cuvintele: chişlă – „loc pentru iernat”, „cătun”, şi –nău – „nou”. Cuvîntul cîşlă, precum s-a observat deja, este [de origine] turco-tătară; prin urmare, dacă această etimologie e justă, Chişinăul datorează provenienţa sa iniţială bunului-plac al vreunui mîrzak din Bugeac, pribegit încoace din stepă, sau, posibil, vreunui paşa, care şi-a avut reşedinţa la Bender, la o distanţă nu prea mare de aici. Pînă la alipirea Basarabiei la Rusia, aici era un sat prăpădit. În momentul organizării guvernămîntului regional, alegerea, drept oraş central al regiunii, pendula între Bender şi Orhei (Orheiul de astăzi). Nimeni nici nu se gîndise la Chişinău. Alegerea s-a oprit aici numai datorită insistenţei exarhului renumit Gavriil [Bănulescu-] Bodoni. De bună seamă, localitatea aceasta corespunde pe deplin menirii sale: Chişinăul se află exact în centrul regiunii, la hotarul dintre Basarabia de stepă şi cea deluroasă. Vlădica [amintit] a fondat tot aici catedra sa, care păstrează pînă în prezent numele de Mitropolie [catedrală].Clar lucru, oraşul a început să se extindă rapid; însă, pe parcursul acestei amenajări, ordinea şi gustul [întru construire] nu erau luate în seamă. Acesta era un sat mare moldovenesc, pînă în anul 1834, cînd şef al regiunii şi stăpîn al oraşului a ajuns guvernatorul militar de acum al Chişinăului, general-locotenentul [=maior] P. I. Feodorov. De atunci a început şi renaşterea Chişinăului; şi în prezent, după doar cinci ani, rar cine va recunoaşte vechiul Chişinău moldovenesc.Prin care miraculoasă baghetă se efectuează această metamorfoză! – Talismanul minunilor constă, poate, în acea emulaţie, în care s-au văzut antrenaţi înşişi locuitorii oraşului. Ei construiesc benevol, stimulaţi de avantajele pentru casele înălţate de dînşii. Lucrul acesta i-a pus în mişcare chiar şi pe evrei, cărora le aparţin acuma multe clădiri frumoase şi arătoase. Doar moldovenii nu se prea înghesuie la această rîvnă generală; ei continuă să se mulţumească cu „casele” lor puţin arătoase [„urîte”], care armonizează cumva cu costumul semi-asiat şi cu deprinderile lor pe jumătate musulmane.Eu nu mă voi pronunţa prea desfăşurat asupra aspectelor oraşului, spre a-mi expune mai liber impresiile despre viaţa populaţiei lui, atît de pestriţe. Chişinăul, precum se consideră acum, numără mai mult de patruzeci de mii de locuitori. Toate oraşele din această regiune se deosebesc printr-un amestec de limbi şi neamuri. Aici, însă, am dat, pentru prima oară, de o deosebită stihie românească, în toată splendoarea pitorescului său naţional.Ca într-adins pentru noi, s-a nimerit o zi de sărbătoare, marcată în Chişinău prin nişte plimbări generale ale populaţiei în Grădina Publică, amenajată de minune. Bunul stăpîn al oraşului a avut gentila amabilitate de a ne însoţi el însuşi într-acolo. În mijlocul Grădinii, pe un teren întins, format dintr-o răspîntie a unor alei, cînta fanfara militară. Poporul venea încoace într-un aflux de valuri dense, o parte făcînd cerc în jurul terenului, cealaltă împrăştiindu-se pe alei.Mulţi dintre români, îndeosebi dintre cei în vîrstă, şi-au mai păstrat costumul lor popular, pitoresc. Dimpreună cu acesta, ei, se pare, îşi păstrează pornirea lor profundă contra a tot ce aduce a noutate de civilizaţie european-rusească. Aceşti băştinaşi, reprezentanţi ai unui profund naţionalism românesc, stăteau liniştiţi ori se plimbau de colo pînă colo, agale, adînciţi în gîndurile lor. Probabil, meditau la acele scumpe vremuri, cînd Basarabia răsuna de sunetele pătrunzătoare ale ţambalelor jidoveşti sau de ţipătul strident şi sălbatic al şatrelor de ţigani. Pro gustibus non disputandum; dar se observă deja că noua generaţie îşi trădează definitiv părinţii. Aproape tot tineretul aristocrat se îmbracă europeneşte, posedă sau manifestă în definitiv necesităţi şi capricii de europeni. Primul semn de abatere de la vechime, desigur, şi aici, ca şi pretutindenea, este dat de către jumătatea cea frumoasă a omenirii. În prezent deja nu vei putea să le deosebeşti după haină pe cuconiţele şi cucoanele românce; cele mai avute dintre ele sînt gătite conform revistelor de modă pariziene sau, cel puţin, vieneze. Şi numai expresia pronunţată a vreunei fizionomii semiasiate trădează înfierea acesteia, recentă, de către Europa. O! spoiala europenească incoloră se obţine nu chiar gratis, mai ales de către o femeie! Se cere mult timp pentru a tempera un sînge înfierbîntat, spre a netezi şi atenua expresia vicleană a unei feţe, spre a da o paloare mată unor ochi ce ard de dorinţa de a trăi intens, spre a impune un tact calculat unui joc degajat de mişcări. Unele românce n-au obţinut încă mari succese pe tărîmul acestei complexe ştiinţe, pentru europence facilitate prin tot felul de eforturi ale educaţiei şi exemplului. Ele [româncele] mai rămîn fiice ale naturii. Şi încă ce natură!..În general, procesul de cultivare a românilor se desfăşoară încă anevoios. În rîndul aristocraţiei [lor] există unele porniri întru civilizare; dar prin ce anume se manifestă acestea? O datorie de prim ordin, bunăoară, e socotită deprinderea de a vorbi liber franţuzeşte şi de a se îmbrăca nemţeşte. Limba franceză, desigur cu un accent moldovenesc şi fără pic de idee – iată cam în ce constă un curs deplin de înţelepciune şi cultivare! Pînă la Paris e departe, şi de aceea el este cunoscut aicea numai din auzite; în schimb, mulţi ajung pînă la Viena. Viena-iidealul suprem, pînă la care poate să se extindă imaginaţia românului! Cine a fost la Viena, e socotit model al tuturor perfecţiunilor posibile, un gentleman nec plus ultra. Însă nici gînguritul franţuzesc, nici o călătorie fashionabilă, în mult visata capitală a Austriei, nu constituie nişte piedici pentru „leii” aristocraţiei basarabene, spre a persista în deprinderile strămoşeşti, care nu sînt decît o îmbinare a unei îngîmfări boiereşti cu nepretenţiozitatea musulmană. Se spune că mai poţi vedea [în stradă?] o caretă elegantă vieneză, care are bătute în ţinte, în partea din faţă, nişte cizme barosane, iar de capră e prinsă o haină de surugiu; în acest veritabil veşmînt se vîră un ţigan prost îmbrăcat [gol?], cînd i se porunceşte să-l înlocuiască pe vizitiu. Pricepe, dacă poţi, aceste şi alte [lucruri?].Cititul n-a devenit încă o necesitate a civilizaţiei româneşti. Ruseşte rar cine poate vorbi, nu că să mai şi citească. Literatură naţională deocamdată nu există. Cărţile [obţinute] din străinătate sînt socotite un lux deplasat, pe care puţini şi-l pot permite.Între timp, guvernul, din partea sa, se îngrijeşte permanent de instituirea unui adevărat învăţămînt în capitala Basarabiei. Oraşul Chişinău are deja de mult un seminar teologic, menit să asigure lăcaşele Domnului cu slujitori destoinici; pe lîngă acest seminar a funcţionat cîţiva ani un pension, care avea drept scop formarea unor traducători pentru serviciul de stat, în regiune; răposatul [Iu. Iv.] Venelin, la sosirea sa în Rusia, a exercitat aici funcţia de supraveghetor.Gimnaziul s-a deschis [la Chişinău] nu de mult [în anul 1833], însă e în plină activitate, promiţînd succese indiscutabile; pe lîngă acesta există şi un pension al nobililor, organizat în mod strălucit.Şcoala ţinutală mai are una, lancasteriană, înzestrată atît de solid, precum nu există alta în Rusia; dispoziţia aceasta, care se extinde în mod egal şi asupra altor oraşe ale regiunii, unde se află şcoli ţinutale, aparţine exclusiv osîrdiei luminate a şefului actual de regiune.Mai există şi o şcoală pentru viitorii cancelarişti. Pînă şi evreii şi-au organizat un fel de şcoală superioară, după modelul celei din Odesa. Se vede clar că oraşul [Chişinău] renaşte nu numai prin exterior, ci şi din interior. Numai că pentru coacerea seminţelor spirituale se cere timp.Am stat noi multe ore în Grădină. Este cu neputinţă să nu admiri în deplinătatea sa grija cu care e amenajat totul aici pentru satisfacţia celor veniţi încoace să se distreze, şi din care o bună parte ar mai trebui deprinşi să poată găsi plăcerea în aceste plimbări şi distracţii. Este amenajat acolo şi un minunat chioşc, cu largi balcoane. Tot aici se înalţă şi clădirea unui „club”, înzestrat cu un bogat bufet. Ideea de a organiza un „club” la Chişinău e poate cea mai fericită; este cel mai bun mijloc de a apropia pe boierii români de locuitorii ruşi ai oraşului, de a trezi la ei simţul de sociabilitate, de atenuare, pe feţele lor, a aroganţei boiereşti şi de altoire la aceştia a unei cordialităţi ruseşti. În vederea obţinerii depline a unei impresii de întindere rusească, s-au construit şi nişte scrîncioburi ruseşti; şi lucrul acesta, se pare, este cea mai periculoasă piatră de încercare pentru naţionalitatea românească; aici, adesea, nu numai tinereţea vînturatică, ci şi anticii de dinainte de potop se complac în vîrtejul ispitei; caţaveici şi işlice, chiar în momentul de faţă, licăresc în aer, asemeni unui aprins curcubeu.La Chişinău există şi un teatru – teatru rusesc! Noi ne-am procurat bilete şi am stat la reprezentaţia întreagă. Se juca o comedie oarecare, o traducere de D. Lenski; aşa, ţin minte acest lucru, se spunea în afiş. Cît priveşte însă titlul [acesteia], îmi asum sincer această vină, nu mi-l amintesc; iar conţinutul era expus cumva aşa, încît nu l-am înţeles chiar bine. Actorii jucau cu prea multă rîvnă, şi publicul le era foarte recunoscător; el i-a răsplătit pe aceştia adesea cu aplauze, dar şi mai des prin nişte hohote zgomotoase [de rîs?], la fiecare extravaganţă echivocă. Ciudat lucru! Românii, care nu prea înţeleg limba rusă, sînt atît de sensibili la spiritele d[lui] Lenski; ce-i drept, aceste vorbe de duh [erau] foarte caustice şi usturătoare. Se mai poate, aşadar, crede cronicilor [„în foileton”] din capitală!În [sala de] teatru se afla şi un tînăr ofiţer de gardă al domnitorului Moldovei, numai în aur, şi pe care eu îl văzusem încă în Grădină. Posedînd limba rusă, acesta urmărea cu atenţie spectacolul şi făcea adesea remarce în direcţia vecinei sale foarte drăguţe, desigur în franţuzeşte, comparînd pe actorii locali cu cei din trupa franceză, care dă spectacole în Iaşi. Observaţiile acestea nu erau deloc defavorabile artiştilor chişinăuieni.De altminteri, de astă dată, trupa [aceasta] nu era în toată strălucirea sa; pe scenă n-a apărut renumitul Solenik, care aparţinea, la acea vreme, teatrului din Chişinău. Ni se făcuse promisiunea că se va da, anume pentru noi, „Hamlet”, şi în noua tălmăcire a d[lui] Polevoi. „Hamlet” pe scena teatrului din Chişinău! Merita, de altfel, să vezi aşa ceva! Din păcate, împrejurările au fost de aşa natură, încît noi n-am avut această plăcere. Teatrul [=reprezentaţia teatrală] s-a încheiat prin nişte dansuri săltăreţe [=„pleaski”], acoperite, şi acestea, de bătăi din palme [=aplauze].Voi mai repeta-o: Chişinăul renaşte în toate privinţele; şi acest lucru va avea o înrîurire benefică asupra întregii Basarabii. Deja şi acuma mulţi vorbesc cu mîndrie despre Chişinău şi chiar se încumetă să-l compare cu Iaşii; iar Iaşii, în concepţia basarabenilor, ocupă primul loc după Viena; la Odesa ei merg rar; despre Petersburg şi Moscova atîta ştiu doar, că acolo e foarte frig. Ar trebui ca, în chiar inima ţării lor de baştină, să înrădăcinăm pepiniere de învăţămînt adevărat, să stabilim şi să dezvoltăm opinia publică, dimpreună cu toate desfătările nobile ale acesteia, să înlesnim trezirea gustului şi a dragostei faţă de ordine, armonie, de eleganţă. Toate acestea presupun acum nişte frumoase începuturi; şi va veni vremea, cînd aşa ceva va fi! Atuncea patriotismul local va da amploare nobilului sentiment de simpatie şi emulaţie pentru viaţa în general a Marii Împărăţii, care a înfiat o ţară a românilor [=Basarabia?]. Şi Rusia va mai face o achiziţie. O nouă, renăscută generaţie de români nu va fi în plus în sînul familiei sale; din contra, va diversifica jocul vieţii sale sociale. Boierul rusificat [de-a binelea] nu se va mai teme de gerurile nordice; şi drăgălaşul picioruş de cuconiţă, în loc să păşească pe aleile Praterului, va luneca mai cu multă tragere de inimă pe granitul Prospectului Nevski sau pe covorul moale al Bulevardului Tverskoi… A propos de picioruşe. Se spune că fermecătoarele „picioruşe”, proslăvite de către Puşkin, se mai mişcă pe covoarele de verdeaţă chişinăuiană… A propos de Puşkin. Este întreagă încă acea casă, în care a locuit El, în timpul aflării sale în capitala Basarabiei…De astă dată, doar o zi şi o noapte am petrecut noi la Chişinău. A doua zi, pe la orele zece de dimineaţă, ne-am pornit la drum, mai departe…

(Fragment din proza de călătorie a lui N. I. Nadejdin, O plimbare prin Basarabia, 
inserată în Almanahul de Odesa pentru anul 1840, apărut în 1839, pag. 308-447; 
traducerea fragmentelor de la pag. 385-395 este realizată de Pavel Balmuş.)

Balmuş, Pavel.  Cum arăta Chişinăul în urmă cu 180-160 de ani // Limba română. Nr 11-12. 2003
Advertisements

7 thoughts on “Impresii despre Chişinău

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s