Impresii despre Chişinău

O altă referinţă despre Chişinăul de acum 180-160 de ani, în opinia lui Aleksandr Weltmann.
A. (Partea întîi, Ziua IV, paragraful [?] XXXIV)
…Spre Chişinău!..

… Am făcut astfel la 40 de verste; încă pe atîta şi sîntem în oraşul Chişinău…Să poposim pe creasta acestui deal. Oraşul e pe o pantă; iată şi un „Bîc”; n-avem ce să zăbovim prea mult, să trecem peste el. Dar să nu creadă cineva că e vorba de un bou ce s-a tolănit drept în drum şi nu vrea să se urnească din loc – e cu totul altceva. Geografia este ştiinţa [în] care [se] scrie, printre altele, că în Basarabia există un rîu Bîc, pe care e aşezat oraşul Chişinău.Despre Chişinău, cînd am trecut prin el întîia dată [la 1820], s-ar fi putut spune multe; dară, trecînd prin oraş, poate pentru ultima dată, n-aş spune nici un cuvînt, dacă timpul dus aşa de repede n-ar lua locul prezentului…(Ziua VI şi VII, paragrafele [?] XLII şi XLIII)…şi am intrat în Chişinău.Şi iată aşa, ba una, ba alta, pas cu pas, am ajuns de ne tîrîm noaptea pe uliţele murdare ale Chişinăului. Dacă nu cunoşti pe nimeni în oraş, cel mai bun lucru e să porunceşti să fii dus la un han. – Du-mă la un han! – am strigat eu. – Nu ştiu! – mi-a răspuns surugiul. – La tractir!  La care fartir? Ei, măcar Lacare.  Nu ştiu! – îmi răspunse surugiul…(Paragraful [?] XLV, a doua zi, după ce înnoptează la un han evreiesc)…dar mă aflu de acum îmbrăcat şi mă grăbesc să văd Chişinăul…(Paragrafele [?] XLVI-L)Primul pas făcut în stradă, într-un oraş necunoscut, este un minut de grea încercare, în care omul se uită în toate părţile şi, de obicei, după o scurtă ori o lungă privire, o ia, fără să vrea, în acea parte în care se trage mai mult popor……Făcîndu-mi vizita reglementară şi prezentîndu-mă, conform tuturor formelor, am luat-o spre Mitropolie. Liturghia era oficiată de însuşi Mitropolitul; venerabila lui vîrstă impunea măreţie riturilor bisericeşti…La Mitropolie era multă lume; lîngă strana din stînga stăteau femeile. Privindu-le, le-am găsit frumuşele! Dar tot atunci, coborîndu-mi ochii, mi-am zis: aici te afli nu într-un templu al vechilor idoli, nu eşti un păgîn plin de păcate, care ar fi privit cu jind cum îşi face rugăciunea o tînără păcătoasă.…După ce am ieşit din biserică, aveam dreptul legitim să privesc la pioşii credincioşi şi la credincioase, însă a povesti despre ei, fără a le zice pe nume, ar fi să întocmesc un tratat teoretic despre frumuseţe şi urîţenie. Voi spune doar în general, că cucoanele şi cuconiţele moldovence, la exterior, seamănă foarte mult cu doamnele şi domnişoarele rusoaice, cu madamele şimademoisellele franţuzoaice, cu doñele spaniole, cu lady şi cu miss englezoaice, cu frau şifreulein nemţoaice şi aşa mai departe. Au ochii negri, iuţi şi ageri; privirea întreabă pe fiecare: „îţi plac? a? ce? îţi plac? aha! eşti pierdut!”……După masă, am luat-o din nou de-a lungul uliţelor. Întîlnind pretutindeni ruşi, moldoveni, greci, sîrbi, bulgari, turci, evrei şi alţii, nu am îndrăznit să-i mai întreb: „Ce mai limbi?”…(Ziua X, paragraful [?] LXVI)…Şi tot discutînd aşa, ne-am decis să mergem în Grădina Publică din Chişinău. Peste un sfert de ceas eram acolo. Am dat de foarte multă lume. Căutam, în mulţimea care se plimba, pe acel înger, pe care-l zărisem la fereastră, dar în zadar; minunata arătare, ca un meteor sclipitor, străfulgeră şi dispăru pentru vecie! Se plimbau multe: cucoane, domnişoare – drăguţele mele…(Ziua XI, paragrafele [?] LXVIII, LXIX şi LXXII)Acestea fiind zise, am sfîrşit cu Chişinăul. Am spus tot ce am avut de spus. Am uitat numai să le dau de ştire vînătorilor, că lîngă Chişinău se află o baltă, unde mă duceam uneori, ca să-mi treacă de urît, la vînătoare de becaţe, raţe şi gîşte sălbatice. Acum, pentru curăţirea aerului, balta a fost secată. Vînatul din partea locului s-a strămutat mai departe, spre miază-zi, în Bugeac, spre limanul Nistrului…Ceea ce am spus despre Chişinău nu e chiar atît de atrăgător, dar vreau să vă trezesc curiozitatea şi dorinţa de a vedea clădirea fostului Tribunal Suprem, ce se cere reparată; ruinele Dibuglului, vechiul castel al lui Krupenski, cunoscut prin atîtea evenimente; Grădina Publică, Mitropolia, Cîmpul lui Marte, Malina şi altele……De la Chişinău o luăm la vale, pe albia rîului Bîc, în preajma satului Bulboaca, peste pod, pe o colină înaltă, apoi pe creasta dealului, apoi pe o lungă pantă… şi iată că, la cîteva verste, se zăresc zidurile şi turnurile învechite ale Tighinei…

(Fragmente din romanul lui Al. Weltmann, Peregrinul; traducere din ruseşte de St. Terzi; 
după ediţia Aleksandr Weltmann, Pelerinul. Roman, versuri, nuvele, ed. de Gh. Bogaciu, 
Chişinău, „Literatura artistică”, 1986, pag. 40-52.)

B. …Iertaţi, de prea modest
al lirei mele glas
Mîndruţele din Chişinău ca să le
cînte-ncearcă…
…………………………………………………………………..
Nu caut glorii, laude n-am rîvnit,
Spre mine îndreptaţi-vă privirea,
Frumoaselor din Chişinău, şi fericit
Aş fi să mă citaţi – mi-e-aceasta
păsuirea…
……………………………………………………………
O, Petersburg! tu care ai
Plăceri şi veselii ce-aşteaptă
Pe-aripi de vis privirea mea
Spre tine dulce mi se-ndreaptă…
Dar ce-mi eşti tu ori Moscova,
Ascunsă-n albe zări, departe,
Cînd Chişinău-n faţa mea
Înalţă acareturile toate?…
Cînd Bîcul, printre stufării,
Şerpuitor străluce-n soare,
Cînd peste-oglinzile-argintii
Tunetul scapă-o dulce boare…
De păsări cor gălăgios
Se-aude-aici de dimineaţă,
Iar de colea, din stuf, din jos,
Dau glas îndrăgostit becaţe,
E-un abur lunecînd uşor,
Ce-arome-ncîntătoare varsă,
Doar vara e-năbuşitor
Pentru simţirea cea aleasă.
Pe dealuri, sus, se văd grădini
Cu-aspect măreţ de sărbătoare,
Aice iese, cum v-am spus,
Tot Chişinăul la plimbare;
Pe lîngă stîlpii-nalţi vedem,
Că-aici, cîndva, a fost odată
Un bun pavilion din lemn;
Gloria lui acum e moartă…
(Fragment din poezia Iertaţi… de acelaşi A. F. Weltmann, tradusă din ruseşte de An. Ciocanu şi inclusă în ediţia chişinăuiană de la 1986, pag. 259-265; demn de reprodus este şi comentariul lui Gh. Bogaciu, de la pag. 359, aceeaşi ediţie: „Poezia [Iertaţi…], scrisă în jurul anului 1820, încearcă să surprindă aspectul Chişinăului, crescut dintr-un simplu sat în capitala noii regiuni, şi să-i caracterizeze pe vizitatorii permanenţi ai unicului loc, unde ei se puteau întîlni să lege noi cunoştinţe, să asculte muzica vestitei fanfare militare, …să respire, evadaţi din stradele înguste, întortocheate şi peste seamă de aglomerate, aerul proaspăt din Grădina Publică, situată atunci la o margine, în partea de sus a oraşului…”)
C. …Era într-o dimineaţă, în anul 18[25?]. Mă întorceam, călare, de prin livezile de lîngă Chişinău, numite Malina. Trebuind să trec pe lîngă o crîşmă, luai seama că la poarta ei streşinată stăteau, legaţi de un stîlp, cîţiva cai de călărie, înşeuaţi turceşte. Un om smolit la faţă şi aspru la înfăţişare sta sprijinit de unul din ei; era îmbrăcat arnăuţeşte, într-o manta cusută cu fireturi, pe cap avea o cuşmă moldovenească, adică o căciulă neagră moţată, din pielicele de cîrlan, dată voiniceşte într-o parte; cealaltă mînă o ţinea pe pistolul de la brîu…
…abia ajuns în dreptul poştei regionale, ce se afla la vreo sută de stînjeni, îl zării pe un moldovean ţîşnind în fugă prin poarta curţii, urmat de împiegatul poştei, un colonel în rezervă, fost husar, iar apoi şi toată comanda lui de poştaşi înarmaţi cu hangere… Cu toţii fugeau în direcţia crîşmei, pe care le-o arăta moldoveanul, strigînd: „Tălharii! tălharii!”…
Trecînd în fuga cailor o bună parte a străzii, dar luînd seama că gloata din faţă se tot îndesa, aceia cotiră în dreapta, pe o ulicioară glodoasă, cu case de ale evreilor. Tocmai într-acea zi populaţia [de acolo] era în sărbătoarea numită a cornurilor
Dar la capătul uliţei le apăru în faţă o companie de soldaţi ce se întorceau de la slujba lor la închisoare.
Haiducii apucară drumul Bulgariei; iar bulgarii, scoşi şi aceia din casele lor de strigătele neobişnuite şi înarmaţi cu ghioage, le ieşiră în cale, silindu-i să cîrnească în ulicioara ce ducea spre grădinile din valea Bîcului.
A doua zi, am aflat că aceia erau din ceata binecunoscutului Ursul, groaza Codrilor Orheiului.
Dorind să-l cunosc mai în de aproape pe Ursu, am venit la puşcărie, unde-l aflai în lanţuri grele, într-o încăpere aparte…

(Fragmente din nuvela Ursul de Al. Weltmann, tradusă din ruseşte de Gheorghe Bogaciu 
şi inclusă în ediţia Aleksandr Weltmann, Pelerinul, Chişinău, 1986, pag. 295, 296, 297 etc.)


Balmuş, Pavel.  Cum arăta Chişinăul în urmă cu 180-160 de ani // Limba română. Nr 11-12. 2003.  

Advertisements

4 thoughts on “Impresii despre Chişinău

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s