Încă un enciclopedist uitat

Manuil Poleac este unul din cei care a contribuit la dezvoltarea culturii în spaţiul pruto-nistrean.

E greu de explicat tendinţa pe care o manifestă oamenii de cultură din Basarabia pentru înveşnicirea numelui într-un volum enciclopedic. Nu este o satisfacere a orgoliului, ci mai degrabă o intuire a faptului că de acest fel de lucrări duc lipsă basarabenii. Şi precum n-au existat instituţii specializate, care s-ar fi ocupat de selectarea, sistematizarea şi tipărirea materialului enciclopedic, pionierii acestui gen s-au aventurat să facă singuri acest lucru sisific.
Unul dintre ei, Victor Adiasevici, a reuşit chiar să imprime vreo opt fascicule dintr-un preconizat dicţionar enciclopedic basarabean. Şi alţi temerari acumulau informaţii, în primul rând, bibliografice – în vederea pregătirii unei asemenea lucrări.
Ne referim concret la cazul publicistului şi bibliografului Alexandru David, la cel al istoricului Gheorghe Bezviconi ş. a.
În acest articol ne vom referi la un nume uitat cu desăvârşire: Manuil (Emanoil) Poleac.
Figură culturală pitorească din Chişinăul de altădată, pasionat de cărţi şi tipărituri vechi, el prefăcuse casa sa într-un soi de arhivă şi bibliotecă cu un acces strict limitat. Numai persoane la fel de pasionate puteau să-i treacă pragul şi să-i răsfoiască în voie comoara.
Ca orice om ghidat de o idee aproape fixă – editarea unei enciclopedii a Basarabiei – el colecţiona tipăriturile care se refereau la tema propusă. Pe de altă parte, era foarte atent la tot ce se publica şi, depistând materiale interesante, le decupa aranjându-le în ordine alfabetică în mape special pregătite şi în felul acesta cartea pe care o visa se aduna zi de zi. A nimerit şi în diferite situaţii curioase. Gheorghe Bezviconi, publicând în 1932 un material foarte documentat în revista Viaţa Basarabiei, produce o senzaţie în lumea tihnită a Chişinăului. Manuil Poleac este primul care pune la îndoială erudiţia tânărului istoric şi, după o procedură ştiută şi folosită şi astăzi de unii „binevoitori”, a trimis o scrisoare nesemnată lui Pan Halippa, în care demonstra că aceste materiale au fost scrise de… o altă persoană, iar tânărul, pur şi simplu, şi le-a însuşit.
Pan Halippa, care îl cunoştea bine şi-l aprecia foarte mult pe fostul organizator al navigaţiei basarabene pe râurile Nistru şi Prut şi care la fel credea că aceste materiale temeinic documentate puteau fi scrise numai de un om în etate, dar care-l cunoştea şi-l aprecia foarte mult pe tânărul Gheorghe Bezviconi, a procedat solomonic. L-a pus pe Gheorghe să afle cine a scris anonima şi în felul acesta să lămurească delicata învinuire.
Tânărul cercetător, un soi de Sherlock Holmes, n-a aşteptat prea mult şi n-a tărăgănat lucrările de căutare. După calitatea hârtiei a determinat că scrisoarea a fost scrisă de un funcţionar de la Banca Moldovei.Colaborator al băncii era Manuil Poleac şi în felul acesta s-au găsit şi s-au împrietenit. Căci tânărul Bezviconi era un fenomen şi în dragostea lui pentru trecut nici M. Poleac nu-i putea fi concurent.
Manuil Iacovlevici Poleac (1890-1941, Chişinău) era moştenitorul unei case de la intersecţia str. Sinadino (azi Vlaicu Pârcălab) şi Aleksandrovskaia (azi bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt) în care funcţiona şi Teatrul „Beaumonde”.
Uşor ironizând, Gheorghe Bezviconi, în nişte însemnări memorialistice, îl caracterizează foarte fin, prin doar câteva detalii sugestive: deşi a participat la Primul RăzboiMondial în calitate de sanitar, Manuil Poleac nu scăpa ocazia să demonstreze fotografii de pe front unde el era în prim-plan. Avea o colecţie de fotografii ale personalităţilor basarabene, dar nu în toate cazurile acele poze corespundeau realităţii. Bunăoară, pentru Albumul Basarabiei al lui Gheorghe Andronachi a dat poza lui Scarlat Sturdza, primul guvernator civil al Basarabiei, dar mai târziu s-a aflat că, de fapt, aceasta era fotografia unui funcţionar al poştei ruseşti – Feodor Ivanovici Preanişnikov.
În 1941, când M. Poleac nu mai era în Chişinău, Gheorghe Bezviconi a încercat să-i salveze colecţia, dar nu a reuşit. O parte din materiale au fost luate de Leon T. Boga, care le-a depus la arhivă şi, în felul acesta, din marea colecţie au fost salvate doar 23 de mape cu preconizatul dicţionar enciclopedic Maтериалы для бессарабского энциклопедического словаря (Materiale pentru dicţionarul enciclopedic al Basarabiei, sub red. lui Manuil Poleac; Chişinău, 1925) şi câteva cărţi.
Colecţia lui de fotografii şi vederi îngloba cca 7000 (şapte mii!) de imagini, iar biblioteca conţinea ediţii valoroase ale contemporanilor, precum şi manuscrise şi ediţii rare semnate de A. Puşkin, Gavriil Bănulescu-Bodoni, generalul Golenişcev-Kutuzov ş.a.
Deosebit de valoroase erau colecţiile lui de ziare, ediţii care astăzi nu mai pot fi consultate la Chişinău.
În articolul Bibliografi basarabeni (Bucureşti, 1929), prof. N. Valuţă se arată optimist când afirma că Manuil Poleac va publica enciclopedia sa pentru serbările Chişinăului din 1936, când s-au împlinit 500 de ani de la prima atestare documentară a localităţii. Dar nobila intenţie a rămas nerealizată din motive necunoscute până azi. Totuşi, credem că unul dintre principalele motive era însuşi volumul materialului acumulat, care, în mare parte decupat din ziare şi cărţi, trebuia completat, verificat şi chiar tradus, căci unele surse erau în rusă şi în alte limbi străine. Volumul de lucru depăşea cu mult posibilităţile fizice ale unei singure persoane, iar o echipă de creaţie Manuil Poleac nu putea să întreţină. Toate volumele lui se păstrează în manuscris la Arhiva Naţională a Moldovei (f. 792, inv. I).
Despre el a scris, în enciclopedia Chişinău (1997), fosta colaboratoare a Secţiei carte rară de la Biblioteca Naţionalăa RM Nina Matei, menţionând: „Până în prezent au fost depistate cca 300 de cărţi valoroase cu câteva exemplare de unicat, care vor alcătui o bună parte a volumului al treilea al catalogului general Cartea Moldovei, sec. XVII – încep. sec. XX, ce se află în curs de pregătire la Biblioteca Naţionalăşi Biblioteca Ştiinţifică Centrală «A. Lupan» a Academiei de Ştiinţe a Moldovei.” Ceva mai târziu, în 2010, anuarul Calendar Naţional, editat de Biblioteca Naţională a R. Moldova, a inserat o scurtă biobibliografie dedicată personalităţii şi operei lui N. Poleac (p. 264, autor: Maria Şveţ).
Aducem în atenţia cititorilor numele acestui cărturar, deoarece suntem convinşi că mai există persoane care deţin informaţii şi chiar piese din colecţia lui. Nu dorim altceva decât acumularea unor date noi despre viaţa şi activitatea acestui entuziast al culturii, căci, fiind un colecţionar remarcabil, el, prin activitatea sa, a scris o pagină distinctă în istoria culturii noastre.

Sursa: Colesnic, Iurie.  Încă un enciclopedist uitat // BiblioPolis. – 2012. – Vol. 42, Nr. 1. – P. 135-137.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s