Chişinău versus Tbilisi

La sfîrşitul lunii iulie am fost într-o mica vacanţă în capitala Georgiei, Tbilisi. A fost prima mea vacanţă într-o ţară ex-sovietică, impresiile mele vis-à-vis de Tbilisi au fost… bune.
În aceste note de călătorie, o să fac nişte comparaţii între cele două capitale – Chişinău şi Tbilisi; mai ales că sunt oraşe înfrăţite; diferite ca arhitectură, cultură, mentalitate, aşezare geografică.
Georgienii pronunță cuvântul Tbilisi cu un t aproape mut – deci, pronunțarea lor sună similar cu Bil-i-si, cu accentul pe a doua silabă. Mulți români pronunță cuvântul Tâbilisi sau chiar Tâblisi, deși această pronunțare nu este total corectă.
Aş putea să mai adaug că Tbilisi e un oraş curat, urne de gunoi găseşti pe toate străzile, oferind posibilitatea de a păstra ordinea. Oraşul e înconjurat de munţi, creînd o privelişte deosebită, astfel şi locuitorii oraşului avînd aer curat. Pe scurt, e un oraş frumos şi lasă impresii bune. Recomand.
Ca să ajungi în Tbilisi, o poţi face fie direct din Chişinău, fie prin Kiev, Ankara ori Bucureşti dar şi … Ierusalem!
Primul lucru care mi-a atras atenţia la intrarea în Tbilisi a fost faptul că mi s-a părut a fi un oraş destul de verde (ca şi capitala noastră dacă e să luăm în comparaţie). Cel puţin bulevardul Rustavelli, bulevad central al oraşului Tbilisi e unul unde copacii îţi bucură ochiul.
Acelaşi lucru pot să zic şi de străzile paralele bulevardelor ori altor străzi centrale ale oraşului. Dacă tot suntem la acest aspect, aş vrea să menţionez şi de circulaţie – e aceeşi forfotă.
În ceea ce priveşte circulaţia rutieră, nu sunt aşa multe semafoare, şi cu foarte şi foarte puţină publicitate stradală. Nu există nici trecerile de pietoni pe marile bulevarde şi străzi. Dacă vrei să traversezi bulevardul, Rustavelli, de exemplu, trebuie să o faci doar la trecerile subterane, care în comparaţie cu ale noastre nu sunt tocmai bine aranjate. În ceea ce priveşte transportul public urban al capitalei georgiene sunt doar autobuze şi microbuze (acestea din urmă fiind toate de o singură culoare, galbenă). Este şi staţie de Metro. Din păcate nu am mers cu el.
Evident, pe lîngă asta, sunt şi alte nuanţe care mi-au atras atenţia şi care m-a făcut să fac o comparaţie cu capitala noastră.
Nu ştiu dacă remarcile mele vor fi într-o ordine oarecare sau dacă vre-un cititor al acestui articol va fi de acord cu mine (părerea mea vis-à-vis de un anumit subiect ar putea fi subiectivă) dar voi încerca să relatez ceea ce am văzut respectiv impresiile care mi le-am făcut.
După cum menţionasem, oraşul Tbilisi este un oraş verde; pe ambele părţi a străzilor sunt copaci, nişte arţari falinici, care bucură ochiul. Şi asta nu că în Chişinău nu ar fi copaci, doar că nu se compară. E lăudabilă orice iniţiativă de acest nivel ceea ce ţine de acest aspect din Chişinău, dar…
Un alt aspect care m-a impresionat au fost multitudinea de străzi pavate. Fie că mergi cu maşina, fie pe jos, e plăcut. Deşi călătorind cu maşina pe o astfel de stradă, lasă o senzaţie ciudată nu ştiu cum, fapt echivalent şi cu mersul pe jos (pentru că… poţi şi să luneci dacă nu eşti atent). Este o senzaţie aparte, amintindu-ţi de filmele istorice văzute (dacă ai avut ocazia să vezi unul), făcînd să te simţi într-o epocă a istoriei.
Capitala ţării georgiene e traversat de un rîu, Kura. Numele este legat de regele Persiei, Cyrus cel Mare. Acest rîu nu trebuie confundat cu rîul cu acelaşi nume din Rusia, un afluent spre vest de curgere a Rîului Malka. Din păcate, apa acestui rîu e murdară, şi asta nu că apa Bîcului din Chişinău ar fi mai curată. 
Din păcate nu pot spune exact acelaşi lucru despre „marele” nostru Bîc. Chiar dacă nu are grandoarea şi măreţia rîului Kura, cel puţin Administraţia Publică Locală ar putea să se gîndească la un proiect în ceea ce priveşte rîul ce traversează centrul Chişinăului: pentru a-i da „culoare”, mai ales că există factori şi posibilităţi.
Ceea ce m-a impresionat la acest rîu georgian au fost monumentele de arhitectură în stil avangardistic de-a lungul podului. Deşi nu au o semnificaţia oarecare, sunt drăguţe.
Luînd în consideraţie că rîul Bîc se află în zona bulevardului Renaşterii de lîngă Circ ar fi o sugestie bună să se construiască figurine de aces gen. Aceste figurine sunt pe ambele părţi ale străzii. Din păcate nu am făcut o poză în ansamblu ca să se vadă.
Dacă e să mă refer la cele 2 rîuri din cele două capitale, da e adevărat că nu se compară ca mărime, dar ce aş vrea să menţionez e că cel georgian are un aspect relativ frumos, care îţi atrage atenţia, e bine gîndit din punct de vedere arhitectural, ceea ce înrumusețează oraşul, dacă pot afirma astfel: copaci, străzi, unde te poţi plimba şi odihni, clădiri.
În ceea ce priveşte multitudinea de localuri şi restaurante nu există o diferenţă între cele două oraşe. Sunt multe în ambele oraşe.
De exemplu, acest Restaurant Emelianoff, care îl vedeţi în imagine e unul specific georgian. După cum vedeţi, lîngă terasă este afiş cu meniul localului. De obicei, indicatoarele georigiene sunt scrise  în limba georgiană şi engleză. Foarte puţine meniuri/indicatoare sunt scrise în rusă.
Am observat restaurante cu specific francez, italian, american, ca să nu mai zic deja de cele cu specific naţional georgian. (Nu că la noi nu ar fi). Evident că cele specifice georgiene au şi o arhitectură aparte.
Khinhali şi Khachapuri, de exemplu, sunt considerate mîncăruri specifice georgiene. Khinhali sunt un fel de colţunşi umpluţi cu carne
(pelmen mari), foarte condimentată. Nu se foloseşte furculiţă la mîncatul acestor khinhali.
Khachapuri e un fel de pizza, dar în loc de ingredientele pe care le ştim noi e umplut cu brînză. (Gustos, în comparaţie cu khinhali).
Dacă tot suntem la capitolul mîncare specific georgian, ei obişnuiescsă mănînce condimentat.
Tbilisi e un oraş cu un număr mare de monumente, care se află şi pe străzile oraşului, nu doar în parcuri, ceea ce, din păcate, nu pot spune acelaşi lucru şi despre oraşul Chişinău. Fiecare monument reprezintă ceva: scriitori, tenor ori simbol naţional.
În imaginea de mai jos vedeţi primăria oraşului Tbilisi și Statuia Libertății.
Ca şi Chişinău, Tblisi e alcătuit din cîteva cartiere. Unul din ele este Vake, care este o regiune de prestigiu. Aici este şi Parcul Vake, era tocmai lîngă casa unde am stat. E un parc frumos. Nu se diferenţiază foarte mult de Parcul Dendrariu din Chişinău.
În oraş găseşti foarte multe scaune, unde te poţi odihni. Scaunele au design diferit. 
La impresiile care mi le-a lăsat capitala georgiană, recunosc că la revenirea mea în Chişinău sunt mult mai atentă la unele detalii de arhitectură, locaţii şi localuri. Afirm asta în contextul în care aş fi întrebată ce aş putea arăta eu unui turist venit în Chişinău chiar şi pentru două zile. Complexul arhitectural Catedrala Naşterea Domnului cu Arcul de Triumf, Aleea Clasicilor, Grădina Botanică, Parcul Dendrarium, Lacul Valea Morilor şi MoldExpo, muzeele şi bisericile oraşului, bulevardele Ştefan cel Mare, Moscova, Dacia, Mircea cel Bătrîn și
Pentru comparație vă propun mai jos și alte impresii vis-a-vis de acest oraș: http://travelinghawk.me/wp/tbilisi-giuvaerul-caucazului-din-georgia/
Daniela Gorincioi,
șef oficiu Departamentul „Memoria Chișinăului”
Advertisements

3 thoughts on “Chişinău versus Tbilisi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s