Trei premii „Oscar” pentru… doi basarabeni

Vă propunem un articol în care se vorbește despre doi moldoveni, care au reușit să se facă  apreciați la Holywood, creînd diverse filme. E vorba de I. A. L. Diamond și Lewis Milestone.

Pentru majoritatea dintre noi locul unde am venit pe lume este și locul de unde plecăm din această lume. Iată de ce pentru a puncta „startul”  și „finișul” unei vieți omenești, de regulă, ne limităm la coordonatele temporale, adica la data nașterii și data morții. Pentru un popor sedentar, cum am fost pâna mai ieri, este un lucru firesc, previzibil și n-ar putea surprinde pe nimeni, confirmând o dată în plus ciclicitatea și automatismul existenței.

E cu totul altceva când auzi, de exemplu, despre un basarabean născut în Chișinau și înmormântat la… Los Angeles. Și nu un basarabean oarecare, ci un regizor de film. Și nu un regizor oarecare, ci un deținător a două Premii „Oscar”.
Pentru a puncta frontierele unei astfel de biografii este nevoie și de coordonate spațiale, care, la rândul lor, își deschid dintr-o perspectiva
cu totul noua dimensiunea umana a istoriei și dimensiunea istorica a destinului uman. E una când istoria îți bate la ușa și stai la cumpana
sa deschizi ori nu, și e cu totul altceva când pentru a prinde trenul istoriei trebuie sa treci Atlanticul la vârsta de 18 ani. Chiar daca e vorba doar de istoria cinematografiei, iar tu nu ești decât un june evreu
din Basarabia pe nume Lev Milștein și habar nu ai ca peste 5-6 ani vei deveni Lewis Milestone.
În anul 2003, „Poşta Moldovei” a emis un timbru cu valoarea de 3,90 lei reprezentând chipul stilizat al unui bărbat ajuns la vârsta maturităţii, cu părul ondulat, cu o ţigară între degete şi cu un zâmbet ascuns, adresat unui public pe care nu mai are şansa să-l cunoască. Timbrul ne pune la dispoziţie doar informaţia pe care şi-o poate permite un timbru poştal: „Milestone Lewis, 1895-1980”. Bănuind că nu chiar toţi moldovenii cunosc acest nume, pictorul a avut grijă să ofere câteva detalii care le-ar ajuta compatrioţilor noştri să se edifice asupra personajului respectiv: statueta ”Oscar”, inscripţia ”Hollywood” şi zâmbetul cuceritor al actriţei Marilyn Monroe. Detaliile respective îşi ating scopul şi reuşesc să ne sugereze că Lewis Milestone este un important personaj din lumea filmului american. Dar, spulberându-ne întrebarea cu privire la identitatea acestui personaj, detaliile respective ne trezesc o altă întrebare: de ce ”Poşta Moldovei” a emis un timbru cu un cineast… american şi de ce s-a învrednicit de această onoare anume Lewis Milestone? Răspunsul este extrem de simplu, dar deocamdată cunoscut de foarte puţină lume: pentru că este pământeanul nostru.
Clasicul cinematografiei americane Lewis Milestone (Lev Milştein) se naşte la 30 septembrie 1895 în Chişinău, pe atunci „capitala” guberniei Basarabia – o provincie a Imperiului Rus. Provenind dintr-o familie de evrei înstăriţi, după şcoala începătoare are posibilitatea să studieze la Liceul Real, iar din 1912 este trimis să-şi aprofundeze cunoştinţele şi să însuşească o profesie în Europa. Studiază la Universitatea din Gent (Belgia), apoi în Şcoala de ingineri din Mittweida (Germania), dar se vede că Europa nu-i satisface aşteptările şi, dacă părinţii ar fi venit să vadă ce mai face iubitul lor fecior, nu l-ar fi găsit la bibiliotecă sau în vreo aulă universitară, ci mai curând într-o sală de teatru.
Ştiind că părinţii nu sunt încântaţi de pasiunea lui pentru un domeniu atât de „neserios”, Milştein îşi zice că trebuie să se afle cât mai departe de familie. Profitând de banii primiţi de la părinţi pentru vacanţă, el îşi cumpără billet spre America, unde ştia că poate găsi  adăpost la o mătuşă din New York.
Evenimentul are loc în 1913, iar peste 12 ani ”exemplul” lui va fi urmat de mai tânărul său verişor Natan Milştein (născut în Odesa în 1904), un violonist de excepţie, care, în 1925, profită de un turneu în străinătate şi nu mai revine în U.R.S.S. Spre deosebire de vărul său care rămâne fidel muzicii şi în emigraţie, Lev Milştein păşeşte pe continentul American la o vârstă când încă nu posedă o meserie care să-l scutească de grija zilei de mâine. Timp de aproape doi ani practică munci ocazionale şi este în cele din urmă angajat în calitate de asistent de fotograf. Greu de presupus dacă o fi fost o întâmplare sau o alegere conştientă, dar se poate afirma cu certitudine că fotografia îl ajută să facă primul pas spre lumea filmului.
„Păşeşte pragul” acestei lumi după ce este înrolat în armată, unde participă la
realizarea unor filme cu scene de luptă sau de antrenament. Astfel deprinde meseria de editor – un al doilea pas spre lumea filmului. În anul 1919 Lev Milştein este „lăsat la vatră” şi în curând devine cetăţean american, eveniment care îl determină să-şi schimbe numele şi să devină Lewis Milestone. Un fost camarad de arme, producatorul de film Jesse Hampton, îl ajută să obţină postul de editor-adjunct la Hollywoodşi astfel este determinat să-şi schimbe şi locul de trai. Mutându-se în partea de Vest a continentului american, Milestone face al treilea pas, cel decisiv, spre lumea filmului. Ajuns la Hollywood, începe să colaboreze cu mai multe studiouri şi cu regizori, precum Henry King, Mack Sennett şi William Seiter, reuşind să-şi facă o bună reputaţie de scenarist şi editor talentat.
Vom menţiona în mod special relaţia cu celebrul actor si regizor Mack Sennett, supranumit „regele comediei burleşti”. Anume într-unul din filmele lui Sennett este aruncată prima prăjitură cu frişcă din istoria comediei mute, procedeu preluat ulterior în zeci şi sute de filme. Dar l-au făcut celebru nu numai frişca, rolurile şi filmele realizate, ci şi faptul că a fost un mare descoperitor de talente. Se ştie că a contribuit decisive la lansarea şi formarea profesională a lui Charles Chaplin, iar numărul celor scoşi din anonimat este foarte mare. Ar fi suficient să amintim doar de Gloria Swanson, Buster Keaton, Harold Lloyd şi Bing Crosby.

Mulţi ştiu că primul „Oscar” i-a fost înmânat lui Milestone la prima ceremonie organizată de AMPAS, dar mai puţini au auzit că la aceeaşi primă ediţie a „Oscar”-ului, Milestone a mai avut o nominalizare – la secţiunea „Cel mai bun film” – cu pelicula „The Racket”.

În doar câţiva ani de anonimat reuşeşte să-şi facă un nume. Este remarcat mai ales datorită unui scenario foarte bun pentru filmul „Bobbed Hair”, după care producatorul Howard Hughes îi încredinţează cârma regizorală a unui film de lungmetraj – detectivul comic „Seven Sinners” („Şapte păcătoşi”, 1925). Urmează alte patru comedii, iar în 1927 realizează filmul care îl consacră definitiv – „Two Arabian Knights” („Doi cavaleri arabi”) – şi îi aduce Premiul „Oscar”, distincţie instituită de Academia de Arte şi Ştiinţe Cinematografice (Academy of Motion Picture Arts and Sciences – AMPAS). Este un „Oscar” unic, deoarece a fost decernat pentru prima şi ultima oară unui film de comedie, ulterior această secţiune fiind anulată.

Mulţi ştiu că primul „Oscar” i-a fost înmânat lui Milestone la prima ceremonie organizată de AMPAS, dar mai puţini au auzit că la aceeaşi primă ediţie a „Oscar”-ului, Milestone a mai avut o nominalizare – la secţiunea „Cel mai bun film” – cu pelicula „The Racket”. Comedia „Doi cavaleri arabi” a constituit o performanţă, desigur, dar filmul care îi aduce gloria este „Pe frontul de Vest nimic nou”, realizat şi lansat pe ecrane în 1930. În toamna aceluiaşi an, la „Ambasador Hotel” din Los Angeles, are loc şi ceremonia de decernare a premiilor „Oscar”, la care Lewis Milestone intră în posesia celei de a doua statuete suflată în aur, la secţiunea „Cel mai bun regizor”. Nu putem trece cu vederea şi nominalizările „Pentru cel mai bun operator” (Artur Edeson) şi „Cel mai bun scenariu” (George Abbott, Maxwell Anderson şi Del Andrews).
Milestone a fost atât de pasionat de acest proiect, încât a acceptat un salariu mai mic de la studioul „Universal” doar pentru a i se oferi posibilitatea să-l realizeze. Un fost combatant (Lewis Milestone) a luptat pentru a realiza un film după cartea unui alt fost combatant (Erich Maria Remarque). Graţie filmului „Pe frontul de Vest nimic nou”, Milestone îşi câştigă faima de cineast al razboiului, fiind menţionat în istoria cinematografiei alături de: Francis Ford Coppola („Apocalipsa acum”, 1979), Oliver Stone („Plutonul”, 1986), Roberto Rossellini („Roma, oraş deschis”, 1945), Steven Spielberg („Salvaţi
soldatul Ryan”, 1999) şi Grigori Ciuhrai („Balada soldatului”, 1959).
Pe lângă faptul că este unul din primele filme sonore, această peliculă a surprins prin aceea că în prim-plan nu sunt aduşi eroi exemplari, care abia aşteaptă clipa când îşi vor da viaţa  pentru patrie, ci nişte anonimi, care mor nevăzuţi şi neştiuţi de nimeni, pentru o cauză, pe care doar liderii politici pretind că o cunosc. Revenit în clasa profesorului-patriot, care l-a îndemnat să se înroleze în armată şi să lupte pentru patrie, eroul central este rugat să adreseze elevilor un mesaj, dar spusele lui provoacă atât dezamăgirea profesorului, cât şi pe cea a elevilor. Iată ce le spune acest tânăr îmbătrânit înainte
de vreme: „Tot mai credeţi că e frumos să-ţi dai viaţa pentru patrie? Primul bombardament ne-a învăţat altceva. E murdar şi dureros!”.
Datorită filmului „Pe frontul de Vest nimic nou”, Lewis Milestone devine un regizor de primă mărime în filmul american, fiind apreciat nu numai de critici şi de publicul larg, ci şi de elita politică (am descoperit o fotografie care îl prezintă alături de Frank Sinatra şi preşedintele John Kennedy), dar Hollywoodul nu te lasă să te complaci prea mult în razele gloriei. În filmul american un regizor bun este un regizor activ. Şi Milestone nu se lasă rugat să demonstreze acest lucru. În anul următor (1931), la competiţia pentru „Oscar”, filmul său „Prima pagină” („The Front Page”) este nominalizat la secţiunile „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor” şi „Cel mai bun actor” (Adolphe Menjou).
Deşi în 1935 este realizată prima ecranizare după romanul „Revolta de pe „Bounty” („Mutiny on the „Bounty”) de Charles Nordhoff şi James Norman Hall, cu Charles Laughton şi Clark Gable în rolurile centrale şi Franck Lloyd la pupitrul regizoral, deşi acest film câştigă „Oscar”-ul la secţiunea „Cel mai bun film”, în anul 1962 Lewis Milestone insistă să realizeze o nouă ecranizare. În versiunea acestuia rolurile centrale sunt interpretate de Marlon Brando şi Trevor Howard, iar filmul este nominalizat pentru „Oscar” la şapte secţiuni („Cel mai bun film”, „Cea mai bună realizare cinematografică”, „Cea mai bună scenografie”, „Cea mai bună editare de film”, „Cea mai bună muzică originală”, „Cea mai bună coloană sonoră”, „Cele mai bune efecte speciale”), dar nu câştigă nici unul. Nu se învredniceşte de „Oscar” nici cea mai recentă ecranizare, din 1984, realizată în Marea Britanie de Roger Donaldson, avându-i ca protagonişti pe Antony Hopkins şi Mel Gibson.
Dar în anii care au precedat „Revolta de pe „Bounty”, Milestone s-a aflat mereu în vizorul membrilor Academiei de Arte şi Ştiinţe Cinematografice. În 1940 filmul său „Despre oameni şi şoareci” („Of Mice and Men”) concurează cu celebra „Diligenţă” a celebrului regizor John Ford, dar competiţia este câştigată detaşat de pelicula „Pe aripile vântului”(„Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor” – Victor Fleming, „Cea mai bună actriţă” – Vivien Leigh, „Cea mai bună actriţă într-un rol secundar” – Hattie McDaniel, „Cea mai bună realizare cinematografică”, „Cea mai bună scenografie”, „Cea mai bună editare de film”). Acest episod nu-l descurajează, şi în 1947 filmul „The Strange Love of Martha Ivers” („Dragostea stranie a Marthei Ivers”) este nominalizat la secţiunea „Cel mai bun scenariu”.
Am amintit de toate nominalizările pentru a sublinia că a avut parte de ele în ani diferiţi, ceea ce dovedeşte că Lewis Milestone s-a aflat într-o bună condiţie profesională pe parcursul întregii cariere cinematografice. A fost un cineast total – şi regizor, şi scenarist, şi producător, şi editor, şi actor. În calitate de regizor a figurat în genericul a circa 50 de filme, a semnat scenariile a 13 pelicule, şi-a asumat responsabilitatea de producător a 12 filme, iar în alte 4 a evoluat în calitate de actor. Acum, după ce am contabilizat performanţele ”cantitative” ale lui Lewis Milestone, să ne referim puţin şi la cele calitative.
Despre valoarea şi autoritatea lui Lewis Milestone ne vorbeşte şi faptul că în filmele sale au acceptat să se producă vedete de prima mărime, legende ale filmului american: Gloria Swanson, în comedia ”Fine Manners” („Maniere elegante”,1926), Gary Cooper în „Betrayal” („Trădarea”, 1929) şi în „The General Died at Dawn” („Generalul a murit în zori”, 1936), Ingrid Bergman, în „Arch of Triumph” („Arcul de triumf”, 1948), Gregory Peck, în „Pork Chop Hill” („Colina coastei de porc”, 1959), Shirley Mac Laine şi Frank Sinatra, în „Ocean’s Eleven” („Cei unsprezece prieteni ai lui Ocean”, 1960), Marlon Brando, în „Mutiny on the „Bounty” („Revolta de pe ”Bounty”, 1962) etc. Dar Milestone nu a fost doar un „profitor”, ci şi un descoperitor de vedete, anume el fiind cel care l-a lansat pe Kirk Douglas ( în filmul ”The Strange Love of Martha Ivers”, 1946).
Despre valoarea şi autoritatea lui Lewis Milestone ne vorbeşte şi faptul că în filmele sale au acceptat să se producă vedete de prima mărime, legende ale filmului american.
O altă probă a profesionalismului este diversitatea genurilor abordate. În afara filmelor istorice şi de război, Milestone practică comedia, comedia muzicală, detectivul comic, filmul „noir”, filmul burlesc, filmul de aventuri, drama, filmul documentar, serialul TV, are curajul să ecranizeze romanele unor scriitori celebri, cum sunt: Erich Maria Remarque, John Steinbeck şi Victor Hugo.
Dar valoarea creaţiei unui cineast, fie şi american, nu se măsoară doar cu „Oscar”-uri. Istoria cinematografiei cunoaşte multe filme celebre, care în competiţia pentru „Oscar” s-au ales doar cu nominalizarea, sau chiar au fost trecute cu vederea de către academicienii cinematografiei. Noi, de exemplu, am fi curioşi să vizionăm filmul „The Captain Hates the Sea” (1934), în care, alături de John Gilbert evoluează actriţa Tala Birell, originară din România. Rămâne actual şi astăzi
filmul „ Arcul de triumf ” (după romanul omonim al lui Erich Maria Remarque) cu Ingrid Bergman şi Charles Boyer în rolurile principale. (Anul 1938. Parisul, care a devenit refugiu pentru… refugiaţii din Spania franchistă, Germania fascistă, Rusia bolşevică şi din Italia lui Benito Mussolini). Un film despre cei nevoiţi să-şi părăsească Patria, în care Milestone se bizuie nu doar pe sursa literară, ci şi pe propria experienţă. Drama unei istorii de dragoste dintre El, dr. Ravic, fără acte, deportat de câteva ori din Franţa, un personaj, numele adevărat al căruia nu-l aflăm nici la sfârşitul filmului, şi Ea, Joan Madou, evadată din Roma, unde a lăsat o mamă italiancă şi un tată român; o actriţă italiană care vine în Franţa pentru a cânta într-un restaurant… romanţe ruseşti. El o întâlneşte pe un pod, într-o clipă de disperare, când este gata să-şi pună capăt zilelor. Se îndrăgostesc, dar El este expulzat din nou, deportat din ţară, iar Ea, rămasă singură, se lasă curtată de un bărbat bogat. Apoi se reîntâlnesc şi îşi dau seama că se mai iubesc, dar cele întâmplate între timp îşi fac „efectul”. În final, El îi va spune: „Fiecare om caută în dragoste o insulă a siguranţei. Tu ai găsit şi dragostea, şi siguranţa, dar oferite de bărbaţi diferiţi”, iar Ea îi va şopti: „E ciudat să mori când iubeşti”. (Împuşcată din gelozie de bărbatul care îi oferise siguranţa, şi muribundă în braţele bărbatului care i-a oferit dragostea). Dragostea pentru El îi permite să uite adevărul crud, în care îşi duce existenţa şi îi amână moartea cu câteva luni. Pentru că dragostea e imposibilă într-o lume pusă pe război. Acesta e adevărul filmului. Este greu să admiţi că autorul acestei drame sfâşietoare a realizat şi comedii. E la fel de greu să admiţi că primul deţinător a două premii „Oscar” s-a născut într-un orăşel prăpădit (cum era Chişinăul în 1895) de la periferia Imperiului Rus. Dar şi mai greu e să admiţi că în afară de el mai sunt câţiva basarabeni înmormântaţi la Los Angeles. Iar unul dintre ei e şi deţinător al Premiului „Oscar”. Este vorba de scenaristul I. A. L. Diamond (Iţec Domnici), născut la Ungheni în 1920. Alucrat în tandem cu celebrul regizor Billy Wilder şi s-a învrednicit de Premiul „Oscar” pentru filmul ”The Apartment” (1960) , care a fost nominalizat la cinci secţiuni şi a obţinut cinci statuete („Pentru cel mai bun film”, „Pentru cel mai bun regizor”, „Pentru cel mai bun scenario original” , „Pentru cel mai bun sunet” şi „Pentru cea mai bună scenografie”).
Ulterior, Academia Americană de Film a inclus „Apartamentul” în lista celor mai bune 100 de filme create în ultimii 100 de ani. Nu putem şti dacă Lewis Milestone a aflat vreodată că I. A. L. Diamond este, de fapt, Ицек Домнич din Ungheni sau dacă I. A. L. Diamond ştia că Milestone nu este altcineva decât basarabeanul Лёва Мильштейн din Chişinău. Însă ştim cu siguranţă că I. A. L. Diamond a emigrat în America, împreună cu părinţii, pe când avea 9 ani, şi după absolvirea Universităţii a avut nevoie de 20 de ani pentru a deveni laureat al Premiului „Oscar”. Ştim, de asemenea, că Lewis Milestone a emigrat în 1913, la vârsta de 18 ani, iar primul „Osar” l-a obţinut peste 13 ani, în 1927.
P. S. Milestone a plecat din Basarabia la începutul sec. XX. Moldovenii pleacă la începutul sec. XXI. Pleacă cu sutele de mii. Au trecut deja 15 ani de când a început exodul în masă al concetăţenilor noştri, dar încă nici unul dintre ei nu s-a învrednicit de un ”Oscar”. Suntem în aşteptare. Probabil, filmul multrâvnit va concura la secţiunea „Cel mai bun film străin”. Străin pentru membrii Academiei Americane de Film, iar pentru noi va fi „de-al nostru”. Chiar dacă va fi realizat departe de meleagurile noastre, fără contribuţia studioului „Moldova-film”.

Sursa: Poiată, Ștefan Mihai. Trei premii „Oscar” pentru… doi basarabeni // Moldova. – 2010. – Nr. 11. – P. 8-17.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s