Cartea unui destin neînfrînt – Vladimir Beșleagă

Vă propunem un articol ce face referință la opera scriitorului Vladimir Beșleagă.
Proiectul de înregistrare a moștenirii științifice și a culturii noastre naționale într-o colecție cu titlul – extrem de responsabil – „Personalități notorii”, inițiat, în 2009, de Academia de Științe a Moldovei atestă o continuare spectaculoasă prin volumul Vladimir Beșleagă: Omul luminat, apărut foarte recent la Editura Știința în rezultatul colaborării acesteia cu Institutul de Filologie (care, în nr. 3-4 al revistei  Metaliteratura, îi dedică scriitorului octogenar o rubrică omagială). Venit în urmă a doua impunătoare volume, care au adunat creația a două somități – poetul Dumitru Matcovschi și criticul literar Vasile Coroban, acesta confirmă încă odată prețuirea de care se bucură arta și știința literară în cadrul academic.
O edite aparte, care înmănunchează ecourile la contribuțiile intelectuale ale lui Vladimir Beșleagă de-a lungul anilor, este pe deplin motivata. Dincolo de faptul ca literatura scriitorului constituie o parte indispensabila a oricarui demers privind valorificarea literaturii romane din Basarabia si, in general, a culturii noastre, Domnia sa atinge, la 25 iulie, privilegiata varsta de 80 de ani.
Dovada seriozitatii acestui demers valorificator sta, deja stabilita ca tradiție, deschiderea domnului președinte al ASM, acad. Gheorghe Duca. Articolul sau introductiv consemnează importanta scriitorului si a omului de cultura Vladimir Besleaga, care a marcat vizibil evolutia noastra spirituala in a doua jumătate a secolului al XX-lea și în primele decade ale secolului al XXI-lea. Facilitînd substanțial nașterea romanului basarabean, Vladimir Beșleagă reușește strălucit pe mai multe paliere: cercetarea fenomenului literar și istoric, valorificarea documentelor de istorie și spiritualitate, reprezentarea intereselor cetății, susținerea și cultivarea demnității naționale etc.
Cele cinci compartimente ale volumului ne prezintă profilul unui scriitor exemplar, care nu s-a lăsat învins de tăvălugul istoriei, ba dimpotrivă a reușit să-și transforme scriitura în hartie de turnesol a dramelor și căutărilor unei comunități marginalizate și traumatizate istoric. Vladimir Beșleagă este un Om luminat, un adevărat „ales”, care a avut experiența revelației – consideră dr. hab. Andrei Țurcanu, unul dintre coordonatorii opului –, scrisul sau cunoscînd un „drum al Damascului” care îl abate de la traiectoria experimentelor și căutărilor de început și îl orientează spre „realitatea originară”, oportună creației autentice. Momentul coincide cu nașterea romanului Zbor frînt, iscat ca o slobozire a sentimentelor acumulate, a durerilor tensionate de sub „lespedea grea a rațiunii”.
Dar tocmai acest roman și, mai tîrziu, romanul Întreținîndu-se cu maicutele de la mănăstirea Răciula, în cadrul unei vizite de documentare.
Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoasterii de sine, în epoca regimurilor totalitare și al masacrelor literare, i-au atras asupra sa atacuri, dezaprobări și contestări cu efecte demoralizatoare. E adevărat, scriitorul a avut și susținători printre unii critici de bună credință, dar nici aceștia nu-și puteau permite să depășească limita „permisului”. Ceea ce neapărat se impune la lectura primului compartiment, Analize și interpretări, este felul cum au evoluat comentariile la romanele cu pricina, începînd cu momentul apariției lor pînă acum. Încă de la primele medalioane, datate cu 1967, 1968, 1969 ș, puțn mai tîziu, în studiile de sinteză romanul lui Vladimir Beșleagă este interpretat ca spunînd ceva mai mult decît pe tema razboiului (tema „Marelui razboi pentru apărarea Patriei”) și a traumelor cauzate de acesta copilului.
Mai mult sau mai puțn voalat, primii comentatori au trimis și către alte înțelesuri, care devansează tema insistent etalată. Vasile Vasilache, spre exemplu, sugerează ideea existenței mai multor „fascicole de idei puse în dezbatere”, ce converg în metafora căutarii tatălui care „a dispărut într-o noapte în urma acelorași suspiciuni, în urma aceluiași cult al vrajmășiei între oameni” (p. 24). Întîmplător ori ba, Ion Ciocanu pare a-i reproșa autorului ambiguitatea, faptul că „pe alocuri, motivarea acțiunilor lui Isai fie ca e slabă, fie că multă vreme scapă din vederea cititorului; în rezultat, copilul apare cîte odată prea matur” (maturizat precoce de autor!) (p. 29). Vasile Coroban lasă să se întrevadă unele semnificații în relația bunic-copil, menționand faptul că baiatul fraged încă „nu e ocrotit măcar simbolic de cineva” (p. 32). Comunitatea de oameni care și-a pierdut reperul identitar, edificat istoric, devine neajutorată în fața unui război cu pretenții de „apărare a Patriei”. Suntem de acord cu Gheorghe Chira care susține în materialul său: „Zbor frînt este în linii mari cartea unui destin” (p. 36), doar că parabola nu vizează numai cazul particular al copilului, ci destinul unui neam stabilit în acest spațiu geografic. Asta dacă nu săpăm și mai adînc în rocile textului, după modelul acad. Mihai Cimpoi, ca să dăm de șuvoiul debordant al „omenescului în dimensiunile lui autentice” și de misterioasa „chemare a vieții” etc. (p. 38). Însă nu toți criticii au căutat sensuri ascunse în romanul lui Vladimir Beșleagă. Pentru Andrei Lupan, spre exemplu, Isai „săvîrșește o faptă militară eroică: devine cercetaș, permanent strecurîndu-se în tabăra dușmană”, în prealabil „maturizîndu-se ca ostaș” printre „camarazii lui de arme” (p. 40). Se mai cere de mentionat si faptul ca in aceste cronici de intampinare, criticii tin cu tot dinadinsul sa-l apere pe autor de atacurile la formula si limbajul sau romanesc in care a ales sa-si „verse sufletul”.
In maniera cea mai subtilasi filosofica o face prietenul sau, Vasile Vasilache: „Imi plac cartile care nu trec… prin darmoiul diurn al criticii. Fara indoiala, ele risca mult in ochii ciurarului, dar, dupa cum zicea Spinoza, daca o carte nu intampina nicicand, niciunde macar o infima rezistenta, inseamna ca nu face sao mai tiparesti. De-a cui nevoie in plus o tiparitura identica cu celelalte?” (p. 20). Contributia de „avocat” si-o aduc pe rand si ceilalti exegeti: „Romanul Zbor frant trateazaproblema razboiului, spunand insa lucruri intr-un fel nou, un profund mesaj antirazboinic izvorand dintr-o fabulatie captivanta” (I. Ciocanu, p. 31); „..criza sufleteasca determina compozitia romanului in forma de soliloc dramatic” (V. Coroban, p. 34); „Romanul lui V. Besleaga
este o opera de atmosfera”, o „carte a obsesiilor, a incatusarilor si a incercarilor de descatusare, a dorurilor si neimplinirilor” (Gh. Chira, p. 34); „la Besleaga, fraza, aparent neascultatoare, haotica, vine sa stea sub semnul grijii stilistice” (M. Cimpoi, p. 40). Aceste aparari ale formulei esential moderne, experimentale, trimitand la avangarda interbelica, nu-i puteau aduce dividende autorului decat dupa vreo douazeci de ani.
Momentul de gratie al lui Vladimir Besleaga a fost „descoperirea” sa de catre criticul oradean Ion Simutsi elogioasa cronicace il ridica, pe bunadreptate, in „varful ierarhiei in proza basarabeana”. De la inaltimea unui bun cunoscator al fenomenului romanesc romanesc si european, Ion Simut considera Zbor frant: „o mare realizare estetica, dupa dominatia unei proze expozitive, ideologizate, fals obiective, cu personaje de carton si realitati masluite” (p. 43), numindu-l pe Vladimir Besleaga: „cel mai important prozator basarabean al secolului al XX-lea, mai important pentru ca e mai modern, mai tehnic si mai complex decat Ion Drutasau decat oricare alt scriitor al provinciei noastre de Est” (p. 44). Dovezile capabile a sustine aceasta pledoarie nu s-au lasat intarziate. In 2009 apare monografia Vladimir Besleaga. Po(i)etica romanului, semnatade profesorul
universitar Alexandru Burlacu, prezent si in calitate de coordonator al volumului de fata. In viziunea exegetului, Vladimir Besleaga face parte dintre acei putini scriitori care au rezistat degringoladei euforiilor si utopiilor socialiste cu pretul „frangerii” interioare si a reculului in subteranele timpului istoric. Zbor frant, analizat de-a lungul a aproape treizeci de pagini, este reprezentativ prin lumea artistica noua si personajele lui bizare, introvertite, reflexive si obsedate de necesitatea recuperarii identitatii pierdute. E tocmai tipul de roman subversiv ce nu provoaca tratamentul, de regula, sarcastic al criticului, pentru care dovedeste pricepere deosebita cand vine vorba de trecutul nostru literar „glorios”.
Zbor frant este, pe de o parte, o incercare disperata de inchegare a unei identitati personale autentice si, pe de altaparte, o reconstituire a imaginii identitare etnice, ce a suportat consecintele mai multor ani de mutilare ideologica. Structura romanului profileaza un protest impotriva desfigurarii identitare si morale. Scufundarea in apa Nistrului este echivalenta cu scufundarea in adancimea propriului eu, o alunecare necontenita spre interiorizare, in care este vie imaginea bunelului reiterand mitul lui Moise, iar focul din final este un simbol al purificarii, al regasirii echilibrului suspendat intre cele doua maluri ale raului, consemneaza in materialul sau cercetatoarea de la Sibiu, Lidia Carmen Pirca.
In continuare, volumul prezinta articole, studii, recenzii si eseuri, care contribuie in mare parte la prezentarea formulei specifi ce creatiei lui Vladimir Besleaga. In aceste sinteze deja nu se mai insista pe dezvoltarea semnificatiilor rebeliunii in viata eroului, accentul fiind pus pe schema replierii spre interioritate, a plonjarii in memorie, a scenariilor gnoseologice, a intoarcerii in arhetipalitate. Atat Zbor frant, cat si Viata si moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoasterii de sine sunt romane „de sondaj psihologic al timpului interior” (Nicolae Biletchi); ele constituie expresii ale „vocii interioare” (Adrian Dinu Rachieru), ale „suferintei” (Ana Bantos), ale „agoniei” individului intr-o lume stramba(Ion Simut), „prins ca in foarfece/menghine si impins spre o margine” (Grigore Chiper), „evadat din realitatea vitrega” (Calina Trifan).
Ambele romane se deschid pe mai multe paliere de interpretare: pe cel al cunoasterii filosofice (Mihai Cimpoi), al analizei psihanalitice (Felicia Cenusa) al teoriei lecturii (Mircea V. Ciobanu) sau al studiului folcloristic (Victor Cirimpei). Parabola lui Filimon, spre exemplu, poate fi citita ca un „roman politienesc” sau un text incifrat tocmai potrivit pentru „atentia si ingaduinta unui migalos semiotician” (Nicolae Popa). Mai mult decat atat, nefericirea lui Filimon se proiecteaza profetic in social, anuntand prapastioasa perioadaa tranzitiei pe care o parcurgem de mai mult de douadecenii, societate ce „trece printr-o anevoioasacale a cunoasterii de sine, e o societate surda intr-o epoca bolnava, cu ciocniri de mentalitati si crize de valori, cu fi listini pragmatici si nostalgici amarati, o societate de demagogi în care troneaza minciuna si faradelegea” (Alexandru Burlacu, p. 107-108). Cazul acesta nu e unul singular, „vocatia profetica”, prezicerea unor scenarii ale evolutiilor politice si sociale sunt inregistrate si in lucrari de alt gen (Adrian Ciubotaru).
Textele lui Vladimir Besleaga suportasi se deschid prin aplicarea grilelor de interpretare dintre cele mai moderne, caci scriitorul „e de neprins… cu navodul traditional” (Mircea V. Ciobanu), de fiecare data manifestandu-se cu o literatura proteica, carnavalesca, polifonica, cu mai multe fete. Tocmai atunci cand avem senzatia comoda a „prinderii”, a „clasicizarii” literaturii sale, scriitorul ne serveste, pe neasteptate si cu o placere ludica, vreun „tutti frutti” editorial (Eugen Lungu). Diversele preocupari ale scriitorului nu au fost trecute cu vederea, fapt dovedit de studiile semnate de Alexandru Burlacu (pe textele de interviuri si dialoguri pe teme literare), Margareta Curtescu (pe Jurnal), Eugen Lungu (pe cartea Cruci rasturnate de regim. Manastirea Raciula. 1959, pe dialogul cu sinele din Timpul, precum si pe alte carti), Grigore Chiper si Anatol Moraru (pe proza scurta).
O adevărată revelașie editorială a fost volumul de poezii al lui Vladimir Beșleagă, Țipătul lastunilor (2006) și fascicolele poetice Ochii Stelianei (2010). Acestea au fost în măsură să rastoarne viziunea noastra asupra lui Vladimir Besleaga ca fiind in exclusivitate prozator. Emilian Galaicu-Paun este de parerea ca anume poezia este cea care da tonul personal al romancierului cu un limbaj esential modernizat, chiar daca Vladimir Besleaga ramane inca „Poetul «cartilor nescrise» (citeste – «needitate»)”. Aceste confesiuni poetice completeaza profi lul prozatorului cu un „alt fel” de freamat lucid, framantat, oscilant, interogativ, reluand contrapunctic motive poetice frecvente, cum sunt obsesia mortii, supliciul vietii, chinul si bucuria creatiei (Nina Corcinschi).
Celelalte parti ale volumului (II. Evocari si dedicatii poetice, III Viata in imagini, IV. Vladimir Besleaga prin el insusi, V. In vizorul lui Zoilos) ne deschid alte usi si trape in vederea cunoasterii lui Vladimir Besleaga. Vom avea parte de unele marturii evocatoare, semnate de Iacob Burghiu si Petru Soltan; ne vom delecta cu cateva expresii poetice ale pretuirii de care a avut parte scriitorul din partea colegilor de breasla Grigore Vieru, Liviu Damian, Alexandru Donos, Ion Vatamanu, Nicolae Dabija, Nicolae Leahu, Dumitru Matcovschi si Andrei Turcanu; vom parcurge cu vederea un album cu fotografii; vom reciti fragmente de meditatii si marturii lasate de Vladimir Besleaga de-a lungul anilor, si, in final, ne vom satisface curiozitatea prin lectura
renumitei „recenzii” demolatoare, la care scriitorul si comentatorii sai trimiteau adesea.
Nu voi inchide prezentarea pretiosului volum fără a sublinia meritul neobositului Mihai Papuc, care este colecționarul si regizorul acestor rostiri fundamentale, lasate spre bucuria si indreptarea noastra de către cel care poarta numele frumos de Vladimir Beșleagă.
Sursa: Aliona Grati. Cartea unui destin neînfrînt – Vladimir Beșleagă // Akademos. – 2011. –  140 – nr. 2(21). – p. 138-140.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s