Teodor PORUCIC – istorii vesele şi triste

Vă propunem un articol despre Teodor Porucic, ilustru geolog, arheolog, unul dintre colaboratorii lui Alexei Şciusev care a participat la elaborarea planului general de reconstruire a oraşului Chişinău.
Făcând parte din generaţia lui Ion Pelivan, Teodor PORUCIC a fost unul dintre puţinii basarabeni, care s-a încumetat să treacă Prutul şi să încerce să obţină studii nu în Rusia, ci în România. După el au venit mulţi, iar el a fost unul dintre puţinii, care nu numai a încercat destinul unui basarabean în România la începutul secolului XX, dar a şi fost omul de legă­tură între Bucureşti, grupul lui Arbore şi Pământenia de la Dorpat. Ela lăsat nişte memorii foarte curioase, pentru care a fost învinuit de mistificare de către Ion Pelivan. Noi le considerăm, pur şi simplu, nişte memorii subiec­tive, dar necesare istoriei noastre, fiindcă reprezintă un registru larg de personalităţi şi elemente de mişcare naţională pe care noi nici nu le bănu­iam că ar fi existat.
Specialist în geografie şi geologie, Teodor Porucic a publicat câteva studii de specialitate în revistaViaţa Basa­rabiei. Evident că ele sunt preţioase pentru specialiştii în domeniu. Publi­cul larg rămâne fascinat de paginile memorialistice.
Biografia lui este interesantă şi o reproducem aici.
S-a născut la 1878 în comuna Baxani, judeţul Soroca, în familia unui învăţător de la ţară. Şcoala primară a făcut-o în sat, după care a studiat la Şcoala Duhovnicească de la Edineţ, de unde a trecut să înveţe la Seminarul Teologic din Chişinău, făcând parte din generaţia lui Ion Pelivan. Când era seminarist s-a molipsit de dragostea pentru topografie şi primele expediţii topografice le-a efectuat deja fiind seminarist.
În 1900, după absolvirea Semina­rului Teologic, se decide să-şi continue studiile în România, fiind convins că şi la Bucureşti se pot obţine studii de cali­tate. S-a înscris la Facultatea de fizică şi chimie a Universităţii din Bucureşti, după absolvirea căreia a lucrat la Institutul de Geologie din Bucureşti. Tot în această perioadă s-a inclus în activitatea revoluţionară a grupului social-democrat, condus de Zamfir Arbore, una dintre remarcabilele lui acţiuni a fost salvarea marinarilor de pe cuirasatul „Potiomkin” din 1905.
În România a publicat cca 40 de lucrări ca rezultat al unor studii geologice, hidrografice şi cu zonele petrolifere. Tot în aceeaşi perioadă a participat la cercetarea hidrografică şi topografică a Basarabiei, într-o echipă foarte puternică de savanţi: O. Langhe, A. Krasovski, N. Florov, M. Pokora.
Cercetările au fost întocmite cu atâta minuţiozitate încât prezintă interes ştiinţific şi astăzi, rezultatele fiind valabile pentru savanţii contem­porani. A participat la Congresul al IX-lea mondial al pedologilor, care şi-a ţinut lucrările în anul 1923 la Roma. Şase ani de zile, din 1925 până în 1931, a fost profesor la Academia Agricolădin Cluj-Napoca. Un singur an a fost director al Muzeului de Stu­diere a Ţinutului Natal din Chişinău (1931-1932). După război a fost lector la Institutul Pedagogicdin Chişinău, colaborator ştiinţific superior la Fili­ala Moldovenească a Academiei de Ştiinţe a URSS. Bibliografia lucrărilor semnate de Teodor Porucic cifrează 126 de titluri, dintre care remarcăm: Solurile Basarabiei (1913), Geografia Mării Negre (1914), Geologia Basara­biei (1916), Lacurile sărate din sudul Basarabiei (1926), Relieful între Prut şi Nistru (1929), Regiunile naturale ale Basarabiei (1930), Terminologia geografică în limba română (1932), La izvoarele Lăpuşnei, Nârnovei şi Bâcovăţului (1937) ş.a. Iar bibliografia lucrărilor publicate atestă o fidelitate deosebită a acestui autor pentru cea mai prestigioasă revistă basarabeană Viaţa Basarabiei.
Profesorul universitar Aurel Marinciuc, în anii lui de studenţie, 1-a cunos­cut la cantina universitară. T. Porucic luând masa intra în discuţie cu comese­nii şi când ajungea vorba despre o loca­litate sau alta el punea nişte întrebări- repere care-i uimeau pe participanţii la discuţie. Cunoştea fiecare sat, fiecare cătun din Basarabia, căci participase la reforma agrară din 1919-1923, fiind unul dintre cei mai importanţi membri ai acelei comisii agrare.
Studentul A. Marinciuc, ajuns în casa lui T. Porucic, a rămas uimit de faptul, că toată casa era plină de cărţi şi colecţii de ziare. După fiecare evacuare, multe biblioteci particulare erau aban­donate de proprietari şi el le salva.
T. Porucic a participat la elaborarea planului general de reconstruire a oraşului Chişinău, fiind unul dintre colaboratorii lui Alexei Şciusev. A decedat în 1954, la Chişinău.
Iar pe str. Şciusev, 69, mai există şi astăzi casa Porucic…
Sursa: Colesnic, Iurie. Teodor Porucic – istorii vesele şi triste // Natura. – 2013. – Nr 4 (254). – P. 9.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s