Semimileniul Chişinăului

semi-mileniul ChisinauluiRecomandăm spre lectură un articol despre etimologia denumirii oraşului „Chişinău” şi  împlinirea a 500 de ani ai Chişinăului. Menţionăm că în prezent, în 2015, data de referinţă pentru numărarea anilor oraşului este anul 1436, însă în perioada sovietică, dată de referinţă era considerat anul 1466, prin urmare în 1966 a fost aniversat semimileniul Chişinăului. Mai mult chiar în 1966 Catedra de istorie a Universităţii de Stat din Chişinău a publicat o carte dedicată aniversării a cinci veacuri de istorie a oraşului – История Кишинева 1466-1966.     

Despre un alt „semi-mileniu”

Prima menţiune despre un oarecare „Chişinău” din Basarabia noastră o constatăm într-un document intern, emanat din Cancelaria domnească în anul 1436. Dar documentul nu preciza despre care „Chişinău” anume era vorba: pe atunci în această Moldovă răsăriteană erau mai multe obiecte geografice numite astfel. Aşa, de exemplu, era un „Chişinău roşu”, pe Botna, menţionat în anul 1459; tot pe acolo era şi „Chişinăul cel mare”; pe apa Răutului, în vecinătatea unor fortificaţii străvechi de pe teritoriul de azi al satului Trebujeni, era un obiect numit „Chişinăul de sub stâncă”. Pe apa Bâcului era „Chişinăul” unui oarecare „Albaş” (acesta din urmă este cel menţionat în anul 1436).

O analiză mai atentă ne încredinţează că pe atunci în primele atestări din secolul XV, prin „Chişinău” se înţelegea nu vreo localitate, ci un obiect geografic precis, şi anume – „izvor de apă”. Debitul mare de apă a determinat vecinătatea epitetului „mare”, culoarea apei – a epitetului „roşu”, iar numele unui proprietar „Albaş” a trecut şi asupra fântânii lui arteziene, situate undeva pe apa Bâcului (cu rezerve, aceasta din urmă poate fi identificată cu Borcutul Chişinăului de azi); un izvor la talpa unui deal stâncos de la Trebujeni poate fi anume străvechiul „Chişinău de sub stâncă”; între satele Copanca şi Chiţcani, acolo unde altădată era un mare „Chişinău”, până nu demult orice fântână arteziană se numea „Chişnă”, ceea ce corespunde întocmai denumirii populare şi a localităţii noastre (bătrânii, acei care n-au suferit în vorbirea lor influenţa terminologiei oficiale, rostesc până şi azi nu „Chişinău” ci „Chişnău”).

Ca localitate, ca o aşezare de oameni, Chişinăul nostru figurează pentru prima oară abia în anul 1466.

Situaţia economică extraordinar de grea a populaţiei din localitate, cât şi insuficienţa cunoştinţelor lingvistice a cercetătorilor din trecut au generat părerea, precum că în prima menţiune a Chişinăului, situat pe apa Bâcului, s-a avut în vedere o localitate, un sat. De la această idee greşită n-a rămas decât un pas pentru a se declara, că semimileniul capitalei noastre se împlineşte în 1936. Au urmat după aceea fel de fel de propuneri pentru a se legaliza aniversarea, pentru a se atrage cu acest prilej turişti şi, în general, să se învioreze în primul rând, viaţa economică a provinciei. Dar toate eforturile au rămas zadarnice.

Unul din cele mai disperate proteste din Basarabia faţă de atitudinea absolut indiferentă pentru semimileniul prematur al Chişinăului, este al cercetătorului Gh. Bezviconi, azi răposat. Articolul în chestie a văzut lumina tiparului în revista autorului „Din trecutul nostru”. (1936, IV, Nr 31-34, p. 1-84) Reproducem din acest dureros strigăt de alarmă primele pagini:

„…Semimileniul Chişinăului nu este un adevăr istoric, care merită să fie sărbătorit. Nu este o etapă de dezvoltare a oraşului, ce ar merita o atenţie cuvenită. Este vorba doar de 500 de ani de la pomenirea localităţii pe Bâc într-un hrisov. Semimileniul Chişinăului, în fond, este o invenţie artificială – dar fericită, căci, anunţându-se această aniversare… s-a găsit un mijloc de a atrage atenţia ţării asupra unui oraş, ce-şi trăieşte o tragedie din cele mai mari în existenţa sa…

Ce să arătăm vizitatorilor? Palatul cultural, ruina intenţiilor frumoase ale centrului, care în 18 ani n-a zidit în „al doilea oraş al ţării” nici o clădire?

Să arătăm Muzeul Naţional, Muzeul Zemstvei de odinioară, care în loc să se dezvolte, se chirceşte?

Teatrul Naţional, Cercul nobilimii de altădată, azi cu lacăt la uşă şi-n parte refăcut pentru percepţia comunală?

Auditoriul lui Puşkin, focarul culturii de ieri, ruina arsă, transformată într-un garaj de automobile?

Ori „bibliotecile” şi „arhivele locale” şi ele în ghilimele?

Liceele M. Eminescu şi A. Donici, deposedate de clădirile lor? Fundaţiile şi palatele, hotelurile, bloc-house-urile şi monumentele, ce… nu s-au clădit încă?

Universitatea, ce nu există, pe când avem patru universităţi în ţară, unde studiază cu greu, pierzând banul Basarabiei, o bună parte a tineretului nostru? Facultăţile de teologie şi agricultură (cu un picior în Iaşi), ce nu se bucură de protecţia statului, ca să ajungă temelia Universităţii basarabene?

Impozanta Bancă a Municipiului, de la care n-a rămas decât clădirea şi cecurile-hârtie?

În fine: industriile Basarabiei – ruinele morilor lui Zoti, Henri, fabricile incendiate şi falimentate din Valea Bâcului, etc., etc, toate moştenite de la o domnie „vitregă” şi pe care n-am fost vrednici să le păstrăm?

Sau abatorul „istoric” de la finele secolului trecut?

Apa noastră cu calcar şi amoniac, cea mai proastă din tot largul Europei şi care ne lipseşte în cantităţile necesare?

„Canalizarea” care, mai ales în Valea Bâcului, dezvoltă malaria şi alte boli?

Starea antisanitară şi ruinile părţii de jos a Chişinăului, acest ghetou medieval?

Bolile sociale şi microorganismele – pentru cercetări speciale, ce ne-au adus fală? Sanatoriul Costiujeni, altădată model în Europa, iar astăzi aproape ruinat şi care nu mai primeşte bolnavi, sau Şcoala de viticultură, o creaţie fericită a timpurilor „vitrege”?

Să arătăm pe cerşetorii de la toate colţurile străzilor, cânii a la Constantinopol, periferiile oraşului nepavate, neiluminate, lipsite de apă?…

Piaţa şi oborul din centrul oraşului, ce ne aduce aminte de zilele Ciumei lui Caragea?…

Nopţile albe (a la Petersburg), când luna plină (de n-ar fi eclipsă!) e singura lumină a oraşului?

Piaţa oborului şi piaţa „Ciufli”, unde odată ar trebui să se facă un parc, câmpuri sportive, ştrand şi câte altele?…

…Şi, totuşi… semimileniul Chişinăului este o ocazie fericită pentru noi, căci avem prilejul măcar să ne deplângem soarta…

Chişinăul moare sau… este omorât!”

Articolul lui Bezviconi, scris cu 30 de ani în urmă, este prea elocvent pentru a avea nevoie de comentarii. O observaţie marginală totuşi, o vom face-o. Iată-o: Timp de zeci de ani tot trecea de la autor la autor şi din gură în gură o legendă agramată, care susţinea, că numele oraşului nostru ar proveni de la cuvintele „câşla nouă”. Din acestea, susţine legenda, ar fi rezultat denumirea „Chişinău”, ceea ce, în realitate, este imposibil: niciodată şi nicăieri aşa o schimbare fonetică nu a putut avea loc în sânul limbii noastre.

Dar aceeaşi legendă trebuie să fi fost foarte pe plac edililor Chişinăului: povestea despre derivarea denumirii de la o „câşlă” servea mereu de corolar al inactivităţii, al stagnării şi inerţiei edilitare a „părinţilor” acestui târg, împăcându-i, în ignoranţa şi reaua lor voinţă, faţă de necesităţile arzătoare ale unui mare colectiv de oameni şi case.

Este drept şi aceea, că, cu mijloacele lor materiale, chiar cei mai de treabă edili n-ar fi putut face faţă necesităţilor. […]

 G.  Bogaci

Sursa: Bogaci, G. Despre un alt „semi-mileniu” [500 de ani ai Chişinăului]. În. : Tinerimea Moldovei, 1966, 4 sept.

Sursă suplimentară în limba rusă: Швец, Юрий. День рождения Кишинева. [Электронный ресурс]. [Дата обращения 03.04.2015]. Режим доступа : http://oldchisinau.com/history/birthday.html

Advertisements

One thought on “Semimileniul Chişinăului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s