Valentin Mîndîcanu, 85 de ani de la naștere

ANIVERSĂRI – 2015

Cu ocazia aniversării celor 85 de ani de la naștere a lingvistului, publicistului și traducătorului Valentin Mîndîcanu vă propunem o informație referitor la activitatea pe care a avut-o.

S-a născut la 27 iulie 1930 în satul Mihăileni, jud. Bălți. În anul 1941 a absolvit școala primară din satul natal, unde lucra învățător și tatăl sau, Roman Mîndîcanu, cel care l-a învățat și pe Eugen Coșeriu, cel ajuns  lingvist de notorietate mondială. În anii 1941-1944 fînvață trei clase la Liceul „Ion Creangă din Bălți. În anii 1944-1949 se află cu familia în refigiu în dreapta Prutului, la Craiova, unde continuă celelalte clase de liceu. Reîntors în Basarabia, în anii 1951-1955 studiază la Institutul Pedagogic (în present – Universitatea Pedagogică) „Ion Creangă” din Chișinău. Activează ca profesor la Școala pedagogică din Călărași.

Publică volumul „Exprimarea corectă” (1967), primul îndrumar de cultură a limbii române vorbite în R.S.S.M. A adus o contribuție substanțială la combaterea greșelilor de limbă de tot soiul ca traducător la Agenția Telegrafică a Moldovei).

Printr-o deciie luată de către ideologii partidului comunist din Moldova (1970), a fost învinuit de „românizarea” volumului I al „Enciclopediei sovietice moldovenești și destituit din funcție. Face mai multe  traduceri în română (beletristică, publicistică, literatură didactică și de popularizare a științei etc.), majoritatea fiind semnate de persoane ce l-au ajutat să-și cîștige astfel o bucată de pîine. În anul 1979 a tipărit cartea „Cuvîntul potrivit la locul potrivit”, o ediție substanțial revăzută și completată a „Exprimării corecte”. În anul 1987 publiă ediția a 2-a a „Cuvîntului potrivit la locul potrivit”. Îndreptarul „Cuvîntul potrivit la locul potrivit” a avut un rol decisiv în combaterea greșelilor de limbă tipice jargonului româno-rus din Basarabia, în promovarea discretă, dar intransigentă, a numeroșilor termeni și numeroase forme specifice limbii române-standart.

În anul 1988 la începutul mișcării de trezire a conștiinței naționale, V. Mîndîcanu a avut inspirația de a scrie eseul „Veșmîntul ființei noastre” (în rev. „Nistru”, 1988, nr. 4), care a impulsionat mult lupta pentru limba de stat și grafia latină. Contribuie permanent la cultivarea limbii române – în cadrul unor emisiuni radiofonice, a diverselor întruniri publice, popularizează limba în paginile presei periodice, îngrijind paginile presei periodice, îngrijind rubrici personale în ziarele „Literatura și arta”, mai tîrziu – în „Țara”.

În anii 1990-1999 este deputat în primul Parlament democrat al Republicii Moldova (1990-1993). Din anul 1998 publică în ziarul „Țara” un serial de memorii.

Sursa: Vasile Iovu (1930). În: Calendar Național 2000. Chișinău, 1999, pp. 199-202.

Sursa imaginii: www.ro.wikipedia.org

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s