Regizorul Ion Ungureanu, 80 de ani de la naştere

ANIVERSĂRI – 2015

Recomandăm spre lectură un articol ce face referință la regizorul Ion Ungureanu, care, în anul curent împlinește 80 de ani de la naștere. Ion Ungureanu s-a făcut remarcat prin activitatea sa în calitate de regizor.

Este regizor și actor de teatru și de film, om de stat, publicist. S-a născut la 2 august 1935 în satul Opaci, plasa Căușeni, jud. Tighina, într-o familie de țărani cu mulți copii, el fiind mezinul. După cum mărturisește chiar Ion Ungureanu, a avut parte de o copilărie fericită, deoarece familia sa ungureanugăzduia profesori din România, care deseori organizau întîlniri, unde recitau poezii, se discuta pe diferite teme ale literaturii. De aici și dragostea față de literatură. După absolvirea Școlii medii din Căușeni a intrat la Institutul Pedagogic Ion Creangă din Chișinău (1952-1955), Facultatea de filologie, apoi face studii la Școala teatrală B. Sciukin din Moscova (1955-1960). A urmat cursurile superioare de regie de pe lîngă Institutul de artă cinematografică A.V. Lunacearscki din Moscova (1963-1964), sub conducerea regizorului R. Simonov. Debutul și-l face în calitate de actor în rolul lui Boris Grădinaru din filmul Cînd omul nu-i la locul lui, produs la Moldova-film în 1958. Activitatea și-o începe la Teatrul Luceafărul (1960-1973), din 1964 fiind prim-regizor al teatrului. Timp de 17 ani (1972-1989) activează la Moscova: 1972-1977 – ca regizor și actor de teatru și film; 1977-1980 – ca regizor la Teatrul Academic Central al Armatei sovietice; în anii 1980-1989, paralel cu activitatea în teatru și cinematografie, predă arta actoricească la Școala Superioară de teatru B.V. Șciukin din Moscova. În 1989 revine în Moldova și în 1990 este numit ministru al Culturii și Cultelor. În 1994, în urma alegerilor a fost nevoit să se retragă. Din 1995 se stabilește cu traiul în România, unde este numit vicepreședinte al Fundației Culturale Române (în prezent – Institutul Cultural Român). Adept al teatrului poetico-filozofic, bazat pe tradițiile vahtangoviste, a realizat  comedii lirice și satirice, drame și tragedii printre care: la Teatrul Luceafărul – De ziua nunții de V. Rozov; Mai tare ca dragostea (al 41-lea) de L. Lavreniov, Radu-Ștefan – întîiul și ultimul și altele. La Teatrul Mic Academic din Moscova – Păsările tinereții noastre de I. Druță (distins cu Premiul I al Ministerului culturii al URSS); la Teatrul Central al Armatei din Moscova – Sfînta Sfintelor și Revelația de Ion Druță, Ultima întîlnire de A. Galin, Un om pentru eternitate de R. Bolt, Gura lumii de A. Salînski și altele. Este și regizor de filme: Păsările tinereții noastre și Întîlniri cu Evgheni Evstigneev – filme televizate, turnate la televiziunea din Moscova. Tot acolo a filmat spectacolele televizate: Lica de A. Zurabov (Premiul Interviziunii la festivalul Internațional de la Plovdiv) și Nora după H. Ibsen. Ca actor se distinge prin precizia caracterologică a jocului, inventivitate și pătrundere intelectuală a detaliilot și nuanțelor: Geront (Vicleniile lui Scapin de Molière ), Malvogio (A 12-a noapte de W. Shakespeare), Dorn (Pescărușul de A. Cehov) și altele, toate jucate la Teatrul Luceafărul.

S-a produs și în filme: Se caută un paznic, Favoritul, Cînd omul nu-i la locul lui, Armaghedon (mirele), Leacuri amare (scurt metraj, Somnilă), Bariera, Serghei Lazo (Kotovski), Ofițer în rezervă (instructorul), Viforul roșu (Gheorghe Gita) etc.

Rolurile ce i-au adus lauri sunt: Savantul (Omul merge după soare, 1961), Sfîntul Petru (Se caută un paznic, 1968), Novac (Calul, pușca și nevasta, 1975), Inspectorul Lodje (Favoritul, 1976).  A Montat peste 30 de spectacole și filme, a interpretat tot atîtea roluri. Ca pedagog a educat promoții întregi de actori aici și în Moscova, proclamînd dragostea față de frumos oriunde s-ar afla. În perioada 1990-1994 se dedică postului care i s-a încredințat – ministru al Culturii și Cultelor din Moldova. A deschis și a redeschis numeroase teatre, printre care și V. Alecsandri din Bălți. La propunerea sa s-a creat, după modelul Inelul spiritual, un complex muzeal la Zaim, în memoria autorului celui mai frumos imn al limbii române, Alexe Mateevici. Este Om emerit în arte al Federației Ruse (1981), Artist al Poporului din Moldova (1989), laureat al Premiului Național (1990).

În continuare vă prezentăm cartea Teatrul vieții mele în două volume și este o antologie ce conţine articole, eseuri, recenzii, interviuri, documente ce reflectă activitatea lui Ion Ungureanu. Rezumatul cărții î-l puteți citi accesînd linkul https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2014/04/01/teatrul-vietii-mele/

Sursa: Ion Ungureanu. În Calendar Național 2005. Chișinău, 2004, pp. 213-214.

Sursa imaginii: www.timpul.md

Advertisements

One thought on “Regizorul Ion Ungureanu, 80 de ani de la naştere

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s