Chisinăul la 579 de ani

Anul acesta, orașul Chișinău împlinește 579 de ani de la prima atestare documentare. În ajun de hramul orașului, recomandăm spre lectură un articol scris de Daniela Hadei pentru Ziarul Național și care face referință la un scurt istoric al capitalei Republicii Moldova.

De la sătuc, la moşie boierească şi moşie mănăstirească, la târg şi apoi orăşel, Chisinăul este astăzi capitala şi cel mai important oraş din R. Moldova.

Anul acesta se împlinesc 579 de ani de la prima atestare documen­tară a oraşului Chişinău, iar pe data de 14 octombrie este sărbă­torit hramul 1oraşului, când este prăznuită sărbătoarea bisericească Acoperământul Maicii Domnului. Pentru prima dată, Chisinăul a fost atestat la 17 iulie 1436, iar a doua men­ţiune documentară datează din 1466. Este vorba de un document de propri­etate semnat de Ştefan cel Mare, prin care voievodul i-a dat unchiului său, Vlaicu, o selişte la Chişinău, la Fântâna Albişoarei, moşie cumpărată de la Toader, feciorul lui Fedor, cu 120 de arginţi tătărăşti. Documentul mai spune că Chişinăul, cu întreaga sa moşie şi cu moa­ra, este dat boierului Vlaicu şi tuturor urmaşilor săi. Istoricii presupun că aşezarea număra 5-10 gospodării ţă­răneşti.

CE SPUNE NUMELE „CHIŞINĂU”

După cum scrie Andrei Eşanu în lucra­rea „Chişinău, file de istorie”, Chişinăul este unul din puţinele oraşe al cărui nume nu a suferit schimbări majore de-a lungul timpului. Unii cercetători spun că denumirea Chişinăului provine de la cuvântul ucrainean Chiseni, ceea ce înseamnă „buzunar”.

Potrivit lor, Chişinăul era un centru comercial, unde se adunau negustori ucraineni, armeni, evrei şi moldoveni. O altă teorie spune că cuvântul Chişi­nău derivă de la Câşla nouă – târla nouă de oi, denumire care vine din prima ju­mătate a sec. al XlX-lea, pe când în par­tea de sus a oraşului era o târlă de oi, iar în jurul ei s-ar fi construit încet bazele oraşului Chişinău.

Alte date spun că numele Chişinău provine de la Resene, din limba tătă­rească – capelă pe mormânt, sau Keşen – mănăstire. Această teorie s-ar baza pe un act din 1420, care spune că în Chi­şinău erau în vremurile de atunci mai multe mănăstiri.

AŞEZĂRI DIN EPOCA DE PIATRĂ

Arheologii au descoperit pe teritoriul Chişinăului mai multe aşezări umane, care datează încă din epoca de piatră. Asemenea aşezări au fost identificate pe teritoriul cartierelor din sectorul Te- lecentru, în zona străzii Malina Mică.

De asemenea, tot acolo au fost identificate şi staţiuni umane din epoca timpurie a fierului, secolul al X-lea – al VIII-lea î.Hr. De la începuturi, Chişinăul nu se deosebea cu nimic de satele din jurul lui.

Primul vornic cu funcţii administra­tive a fost atestat documentar la 9 februa­rie 1668, fiind vorba de „Panfil vornicul de Chişinău”, care figurează în calitate de martor într-un zapis de vânzare-cumpărare.

O serie de acte din sec. al XVI-lea şi al XVII-lea ne arată că Chişinăul era un simplu sat, care nu juca niciun rol în viaţa politică şi economică a Mol­dovei. În cele mai vechi hărţi ale Mol­dovei, cum este, de exemplu, harta lui Reicherstorf din 1541, Chişinăul nu figurează, pe când în aceste hărţi se re­găsesc oraşe precum Orheiul, Tighina, Lăpuşna şi Soroca.

Aceasta înseamnă că Chişinăul n-avea nicio importanţă în vremurile respective şi că el depindea de condu­cerea din Lăpuşna. Abia în actele de la începutul secolului al XVIII-lea se vede că Chişinăul figurează deja ca târg.

BUIUCANI, PRINTRE PRIMELE LOCALITĂTI

Dintre cele mai vechi localităţi din zona istorică a Chişinăului face parte şi satul Buecani, sectorul Buiucani de astăzi, care exista cel puţin încă din timpul lui Ştefan cel Mare. Ulterior, în vecinătatea acestuia au apărut şi alte sate, Gheţioani, Vovinţeni, Munceşti, Schinoasa. Istoria Chişinăului de mai târziu este strâns legată de cea a sate­lor menţionate. Acestea, pe parcursul sec. al XVIII-lea – al XlX-lea, au devenit suburbii ale Chişinăului.

Aceleaşi denumiri de sate s-au păs­trat până în prezent, doar că în calitate de denumiri ale unor sectoare şi străzi ale Chişinăului. Pe parcursul ultimului sfert al sec. al XVII-lea şi prima jumă­tate a sec. al XVIII-lea, Chişinăul de­vine un important centru comercial al ţării, în care se consolidează comerţul permanent de iarmaroc. Apare co­merţul stabil susţinut de cârciumi şi dughene ale unor neguţători din par­tea locului, precum şi ale mănăstirilor şi episcopiilor.

Cercetările din ultima vreme au arătat că, în general, mănăstirile erau foarte active în comerţul de la oraşe.

VORNICI ȘI PÂRCĂLABI

Pe întreg parcursul existenţei sale ca localitate rurală, Chişinăul, ca şi multe alte sate din Ţara Moldovei, fiind mo­şie boierească, apoi mănăstirească din 1641, atunci când Vasile Lupu, domnul Ţării Moldovei, trece moşia Chişinău în stăpânirea Mănăstirii „Sfânta Vi­neri” din Iaşi, administraţia locală era condusă de un vornic de sat.

Creşterea puterii economice a Chi­şinăului şi transformarea sa în târg în anii ‛50-60 ai sec. al XVII-lea, apoi trecerea sa în categoria orăşelelor şi oraşelor ţării a impus anumite schim­bări în formele de administrare a lo­calităţii.

Astfel, din această perioadă a cres­cut rolul dregătoriei de vornic al Chişi­năului. Primul vornic cu funcţii admi­nistrative a fost atestat documentar la 9 februarie 1668, fiind vorba de „Panfil vornicul de Chişinău”, care figurează în calitate de martor într-un zapis de vân­zare-cumpărare. În scurta vreme, titlul de „vornic” a fost schimbat în „pârcălab”.

VAMA DIN LĂPUŞNA, MUTATĂ LA CHIŞINĂU

În timp ce Chişinăul era doar un sim­plu sat, vama cea mai importantă din Moldova se afla pe teritoriul Lăpuşnei. Cu timpul însă, aceasta a fost stabilită la Chişinău. Activitatea vămii dom­neşti subordona şi controla serviciile poştale, vama domnească şi serviciul poştal reprezentau o singură instituţie şi erau situate în perimetrul actualului cartier Poșta Veche al Chişinăului.

Treptat, se pare, între sec. al XVIII-lea şi al XlX-lea, în zona vămii şi a poştei din preajma Chişinăului a apărut o mică aşezare rurală situată pe moşia banului Dimitrie Râşcanu, cu denumirea Poşta Veche. Chişinăul şi-a schimbat cu mult aspectul gene­ral în anii ‛50-70 ai sec. al XlX-lea, când 1-а avut ca arhitect al oraşului pe Alexander Bernardazzi. El a par­ticipat activ la lucrările de proiectare a unor străzi şi cartiere, la lucrările edilitare, la cele de pavare a străzilor, la proiectarea şi construcţia apeduc­tului Chişinăului.

CONSTRUCŢIA CĂII FERATE, UN EVENIMENT IMPORTANT

Un eveniment semnificativ în istoria Chişinăului a fost construcţia căii fe­rate. în 1871 este construită gara, iar în luna august a aceluiaşi an a fost des­chisă circulaţia trenurilor pe linia Chişinău-Tiraspol. Deşi foarte încet, continuau să fie efectuate lucrări de amenajare a ora­şului. Către începutul sec. al XX-lea, Chişinăul avea 12 pieţe, cinci grădini 2publice, 142 de străzi, în total erau 8 410 case, dintre care un procent mic de case cu etaj.

În 1892 a fost dată în exploatare prima tranşă a apeductului orăşenesc, iar în 1910 era pavată o treime din străzile oraşului. La sfârşitul sec. al XlX-lea – începutul sec. al XX-lea apar mai multe instituţii medicale, farmacii. În 1880, pe strada centrală a oraşu­lui este construită o linie de tramvai cu tracţiune cabalină, care din 191
3 este trecută la tracţiune electrică. în anii ‛70-80, Chişinăul continuă dezvolta­rea sa extensivă. În timp capitala, R. Moldova a evoluat considerabil.

Sursa: HADEI, Daniela. Chișinăul la 579 de ani. Ziarul Național, 2015, 9 oct., nr. 39, p. 16.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s