Teresa Morán: „orașul Chișinău e una din capitalele Europei cu cele mai verzi zone”

Recomandăm spre lectură cîteva impresii despre Chișinău ale Teresei Morán, voluntar spaniol la Centrul pentru Jurnalism din Moldova. Ce părerea are despre Chișinău aflați în articolul ce urmează. Ne-am cunoscut în vara acestui an. Curioasă fiind dacă îi place sau nu Chișinăul, am discutat un pic cu ea la acest subiect. A afirmat că da, îi place mîncarea, oamenii, locurile etc. Din acest considerent, i-am vorbit un pic despre blogul nostru și am rugat-o să scrie un articol despre Chișinău; ce-i place și ce impresii i-a lăsat acest oraș, chiar dacă are cîteva luni de cînd e venită în țara noastră.

Cînd eram în fața unul calculator căutînd proiecte EVS, nu mi-am imaginat că voi ajunge în Moldova. Moldova pentru mine era asociată cu acele ore vagi de geografie  în care ni se spunea despre colapsul din URSS: o țară mică, de care nu se știa absolut nimic: nici de limba oficială, nici de locuitorii săi, gastronomie ori stil de viață.

Cînd le-am spus prietenilor și familiei mele că „merg în Moldova”, mimica fețelor lor a fost un amestec de emoție și neîncredere. Nici eu singură nu credeam unde voi merge. Eram conștientă că șocul cultural avea să fie mare. Aveam prejudicii, concepte despre Moldova și locuitorii săi care, în final, au rămas niște idei nefondate.

Am ajuns pe 3 iulie în aeroportul mic al capitalei moldave, cînd ploua torențial. În timp ce ieșeam, am observat zeci de oameni cu buchete de flori aștepîndu-i pe cei dragi lor. Dacă este ceva ce ar trebui de subliniat în ceea ce privește străzile din Chișinău, este cantitatea de flori ce există. Se întîmplă că atunci cînd urci într-un troleibuz observi ÎNTOTDEAUNA că este o persoană cu un buchet în mînă. În această țară, fiecare eveniment este motiv pentru a dărui flori: zile de nașteri, vizita unui apropiat în orașul tău, succesul academic ori profesional, aniversarea cu partenerul/a tău/ta, o nuntă, ori pur și simplu, pentru că pentru ei asta e inca o formă de a demonstra afecțiunea pentru persoanele ce le apreciază.

Se fac trei luni de cînd am ajuns în capitala acestei țări ascunsă între România și Ucraina. Trei luni în care am descoperit, experimentat și chiar am suferit în calitate de voluntar în Chișinău. Îmi amintesc că înainte de veni, mi se spunea „sigur că vara sunt 10 grade, acolo ninge mult”. Da, cred că va fi frig la iarnă, dar eu vreau doar să adaug că mi-am petrecut una din cele mai rele veri din viața mea, ca urmare a umezelii din oraș în timpul verii.

Dar nu au fost numai suferințe de cînd am ajuns aici, pe 3 iulie. Am redescoperit savoarea fructelor și legumelor cumpărate de la simpaticile „babușca” ori „bunici”, îmbrobodite cu batiste pe cap și cu șorț, o mare varietate de produse proaspete, savurînd roșiile cele mai roșii și vinetele cu o culoare mov și strălucitoare care nu am  mai văzut niciodată. Este o sărbătoare a simțurilor pentru cei care se plimbă prin Piața Centrală ori, în cazul meu că trăiesc în sectorul Botanica, în Piața Agricolă.

La prima vedere, Chișinăul este un oraș destul de gri în contrast cu verdeața parcurilor sale. Clădirile funcționale în stil stalinist au fost construite după cel de al Doilea Război Mondial, datorită faptului că capitala a fost distrusă din cauza unui cutremur care a lovit orșaul în noiembrie 1940. Fără îndoială, au rămas resturi are edificiilor vechi create de arhitectul Bernardazzi cum ar fi Primăria și Biserica Sfînta Teodora de la Sihla, la fel și străzile Mihai Eminescu ori 31 August 1989, unde sunt terase pline de culoare și cafenele frumoase unde poți savura o cafea și un tort Napoleon, unul din preferatele mele.

Este o realitate descoperirea că orașul Chișinău e una din capitalele Europei cu cele mai verzi zone. Sunt scuaruri, parcuri și lacuri unde poți să evadezi cu o carte în mînă pentru a te relaxa. Parcul Valea Trandafirilor în sectorul Botanica ori Parcul Valea Morilor din centrul orașului sunt locuri unde poți fugi de zgomotul transportului public de pe bulevardul Ștefan cel Mare. În plus, cu locurile din jur te poți odihni cu un suc ori dacă ți-e foame, cu ceva național, o plăcintă, plăcinta tradițională, făcută din aluat foietaj, care poate fi dulce ori sărat. Favorita mea e plăcinta cu cartofi.

Dacă ești amator al mîncării de pe stradă, acest oraș este o sărbătoare a mirosului și al gustului. În drum spre serviciu am posibilitatea decovrigi a găsi diferite localuri unde poți gusta diferite produse tipice. De la plăcinte (deși pot să nu fie de cea mai bună calitate), învîrtită cu cartofi… pînă la covrigi, cele mai cunoscute fiind pretzel, importate din Germania și România. Acești covrigi de la cuptor, cu savoare dulce ori sărată, pot fi acompaniate cu o cafea în drum spre serviciu. Același lucru e valabil și în cazul supermarketurilor, este așa o cantitate mare de biscuți și bomboane, încît e foarte complicat să te hotărăști ce dulciuri să iei cu tine acasă.

Fără îndoială, nu am întîlnit numai lucruri bune în timpul șederii mele în Chișinău. Am întîlnit diferite specimene în troleibuz, unde odată am fost insultată pentru faptul că eram străină, priviri stranii și reci. Dar, prefer să rămîn cu tot ce mi-a oferit bun această țară: ospitalitate (niciodată nu voi uita o doamnă, care, într-un microbuz, s-a oferit să-mi țină geanta), generozitatea și amabilitiatea din totdeauna cînd intru într-un magazin Bucuria, unde vînzătoarea în permanbiscuttiență îmi dă să gust o ciocolată (preferatele mele sunt Brîndușa) ori cînd mi se propune un ceai într-o casă moldovenească. De asemenea văd curiozitate cînd susțin eforturile mele de a învăța limba. Chiar și admirație cînd văd că puțin cîte puțin obțin rezultate în limbă. Și acest fapt se dublează cînd se vede interesul nostru în ceea ce privește cultura și limba lor, ceea ce mă face să mă simt mîndră. Sper că în următoarele luni, voi cunoaște Moldova și locuitorii săi mult mai bine și mă voi simți ca una de a lor.

Din motiv că statisticile blogului nostru arată că avem vizitatori și din alte țări, de ce nu și vorbitori de limbă spaniolă, în continuare, vă prezentăm articolul voluntarei în original.

traducere de Daniela Gorincioi

IMPRESIONES DE CHISINAU

Cuando me encontraba frente a mi ordenador buscando proyectos EVS no imagine bajo ningún concepto acabar en Moldavia. Moldavia para mi estaba asociada a esas vagas clases de Geografía en el instituto en el que nos relataban el colapso de la URSS: Un país pequeño, del que no sabía absolutamente nada: ni de su idioma, ni de sus habitantes, gastronomía o estilo de vida.

Cuando pronuncie las palabras “Me voy a Moldavia” a mis amigos y mi familia, sus rostros eran una mezcla de incredulidad y de expectación. Ni yo misma creía a donde iba a ir. Era consciente que el choque cultural iba a ser grande.  Tenía prejuicios, concepciones de Moldavia y de sus habitantes que, al final, se quedaron en eso, en ideas infundadas.

Llegue un 3 de julio al pequeño aeropuerto de la capital moldava bajo una lluvia torrencial. Mientras salía observaba decenas de personas con ramos de flores esperando a sus seres queridos. Si hay algo que destaca en las calles de Chisinau, es la cantidad de floristerías que existen. Es entrar a un trolebús y observar que SIEMPRE hay una persona con un ramo en la mano. Y es que en este país, cualquier evento es propicio para regalar flores: Un cumpleaños, la llegada de un ser querido a tu ciudad, éxito laboral o académico, el aniversario con tu pareja, una boda o, simplemente, porque para ellos es una forma más de demostrar afecto a las personas que aprecian.

Van a cumplir 3 meses desde mi llegada a la capital de este país escondido entre Rumania y Ucrania. 3 meses en los que he descubierto, experimentado e, incluso sufrido por el hecho de ser voluntaria en Chisinau.  Recuerdo que antes de irme me decían “seguro que el verano es de 10 grados, allí nieva mucho”.  Si, supongo que hará frio en invierno, pero solo quiero añadir que he pasado uno de los peores veranos de mi vida, debido a la humedad que hay en la ciudad durante el verano.

Pero no todo ha sido sufrimiento desde que llegue aquí el 3 de julio. He redescubierto el sabor de las frutas y verduras, adquiriendo de simpáticas “babushkas” o “bunica” (NO TRADUCIR) ataviadas con pañuelos en la cabeza y delantales una gran variedad de productos frescos, saboreando los tomates más rojos y las berenjenas más moradas y brillantes que he visto nunca. Es un regalo para los sentidos pasear por Piata Centrale o, en mi caso que vivo en Botanica, por la pequeña Piata Pechera.

A primera vista Chisinau es una ciudad muy gris que contrasta con el verde de sus parques. Las moles de edificios funcionales de estilo estalinista fueron construidas tras la II Guerra Mundial debido a que la capital fue completamente destruida debido al conflicto y un terremoto que asoló la ciudad en noviembre de 1940. Sin embargo, quedan resquicios de antiguos edificios creados por el arquitecto Bernardazzi como el Ayuntamiento o la Iglesia Santa Teodora de Sihla, así como en las calles Mihai Eminescu o en 31 August 1989, donde además hay vistosas terrazas y bonitas cafeterías donde disfrutar de un café acompañado de un trozo de tarta Napoleón, una de mis preferidas.

Descubrir que Chisinau es una de las capitales de Europa con más zonas verdes es una realidad. Hay rincones, parques y lagos donde puedes escaparte con un buen libro a relajarte. Valea Trandafirilor en Botanica o Valea Morilor en el centro son lugares donde puedes huir del ruido de la transitada Stefan cel Mare. Además, con puestos en los alrededores puedes relajarte con un buen refresco o, si tienes hambre, con el producto nacional: LA PLACINTA, tradicional pastel hecho de hojaldre que puede ser tanto dulce como salado. Mi favorita es la de cartofi!

Si eres un amante de la comida callejera, esta ciudad es un regalo para el sentido del olfato y el gusto. De camino al trabajo tengo la oportunidad de encontrarme con varios puestos callejeros donde degustar diferentes productos típicos: Desde placintas (aunque invartitacucartofipuede que no sean de la mejor calidad!), invartita o foietaj cu cartofi… hasta covrigi, más conocidos como pretzel, importados de Alemania y Rumanía. Esta pasta horneada con sabor dulce o salado puedes acompañarla de un café de camino al trabajo.  Lo mismo sucede en los supermercados, hay tal cantidad de galletas al peso y bombones que hace que sea muy complicado decidir qué dulces llevarse a casa.

Sin embargo, no todo han sido cosas buenas durante mi breve estancia en Chisinau. He tenido encontronazos  con ciertos especímenes en el trolebús, donde una vez sufrí insultos por el hecho de ser extranjera, miradas extrañas y cierta frialdad. Pero prefiero quedarme con todo lo bueno que me ha dado este país: Hospitalidad (nunca olvidare a una señora que en un minibús se ofreció a guardarme mi bolsa), generosidad y amabilidad siempre que entro a mi tienda de Bucuria donde la dependienta siempre me da de probar un bombón (mi favorito es el Brandusa) o cuando me ofrecen un té como invitada en una casa moldava. También veo curiosidad cuando comprueban mis esfuerzos en aprender el idioma. E incluso admiración cuando ven que poco a poco voy adquiriendo soltura con la lengua. Y es que, esa coraza que muestran, se doblega cuando muestras interés en su cultura y en su idioma, de la que se sienten muy orgullosos. Espero en los próximos meses conocer más a fondo Moldavia y su gente y sentirme como una más.

Teresa Morán

Fotografiile sunt din arhiva personală a Teresei Morán.

Advertisements

2 thoughts on “Teresa Morán: „orașul Chișinău e una din capitalele Europei cu cele mai verzi zone”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s