Slow-slow-slow food în Moldova

Recomandăm spre lectură un articol ce face referință la cîteva localuri din Chișinău, unde poți servi cea mai gustoasă cafea sau unde poți mînca un cheescake. Dacă tot ai poftă de un cheesecake. Iar cele mai bune croasante, conform autoarei, le poți găsi la Creme de la creme.

Moldova este țara plăcerilor neașteptate. Aici totul se întîmplă de la granița cu Ucraina pînă la Chișinău, trenul merge nouă ore. Mîncarea se gătește o oră. Iar oamenii stau împreună cîte douăzeci de ani. Dar anume în Moldova, că nicăieri în altă parte, poți să trăiești plăcerile vieții și să te prinzi, mai la tot pasul, că vrei să exclami: oprește-te, o clipă! Curentul la modă slow food aici nu e un trend, ci e un mod de viață.

Mă ajustez la ritmul cardiac al Moldovei din primele clipe trăite la Chişinău. Ca şi în orice alt oraş al lumii, îmi încep dimineaţa cu căutarea unei cafenele bune. Am găsit deja trei, fiecare cu „faţa” şi deserturile sale. La Delice d’ange am descoperit seducţia cro­matică a tartaletelor cu dude şi cu coacăză roşie. Ciocogolicii vin aici pentru checuri cu mac şi glazură de ciocolată sau pentru tortul andaluz. Adevărat că amatorii cremelor fierte pot fi dezamăgiţi de krvchenbush, dacă şi lor, ca şi mie, nu le va merge cu caramela. Prea arsă, ca o blondă tocmai întoarsă din Turcia, această caramelă a atentat şi la fineţea cremei şi la aluatul plin de speranţe.

La Tucano cafee am stat vrăjită vreo cinci mi­nute în faţa vitrinei, încercând să aleg dintre zecile de cheesecake-uri. într-un sfârşit, m-am decis pentru unul de sezon – cu zemos. S-a dovedit a fi foarte departe de cheesecake-ul american tradiţional, atât după textură, cât şi după ingrediente. Dar cu nimic mai rău. Poate celor de la Tucano le-ar trebui să gă­sească o altă denumire pentru acest inocent şi gingaş desert, cu cubuşoare mustoase de pepene şi cu un strat extrafin de brânză, însăşi cafeneaua emană atâta energie, atâta vervă, atâta democraţie, atâta Americă şi atâ­ta Europă, încât i-am iertat imediat pentru tot şi pentru toate.

Dar cea mai bună cafea şi cele mai pufoase croasante le-am găsit la Creme de la creme. Mi­cul dejun m-a teleportat pe-o clipă la Cannes, lipsea doar turcoazul mării în fereastră. Posibil că această senzaţie se datorează untu­lui franţuzesc şi poşetelor scumpe ale fetelor de la mesele de alături. Merenguele de aici nu te lasă să te plictiseşti din cauza migdalelor, iar picăturile de lămâie explodează în cerul gurii cu o sărbătoare citrică ce nu ştie de anotimpuri. Biscuiţii au un mare avantaj: rezistă la drum şi, respectiv, m-am folosit de acest atu al lor, dar preferatul meu rămâne tortul de portocale şi piersici. Sunt sigură că, dacă o vară ideală ar fi trebuit să se întruchipeze într-un desert, atunci acesta ar fi. Un muss extrem de gingaş, o aromă de piersici ireal de distinctă, şi un pic de alcool, care îi dă un aer ştrengăresc, dar şi matur în acelaşi timp. Adăugaţi aici un cappuccino în care gustul de cafea este echilibrat, iar spuma rezistă până ajungi la fundul ceştii. Cum poţi să nu intri în Creme de la creme măcar de două ori pe zi?

Numai o carne bună poate concura cu un aluat bun. În Chişinău este un loc pentru mâncătorii de carne. Grill House este plin de testosteron şi miros de carne în sânge. Femeile apar aici destul de rar şi, ori sunt ele însele oţelite, ori sunt totul va fi bine. Aici se rezolvă lucruri, se încheie contracte sau pur şi simplu se mănâncă în doi un kil de carne – procesul uneşte bărbaţii la fel ca vânătoarea. Cei din acest restaurant ştiu ce au de făcut cu carnea. Fie miel, fie steack – carnea este pregătită practic ideal. Buna selecţie a vinurilor te-ajută să dizolvi carnea şi cu puţină conversaţie. Unica mea greşeală a fost să comand mămăligă. Un restaurant de carne rămâne a fi unul unde mămăliga nu se simte prea în siguranţă. Dacă nu aş fi ştiut până atunci cât de gustoasă poate fi mămăliga, atunci acest terci de mălai ar fi fost ultimul din viaţa mea.

După un mic dejun franţuzesc şi un prânz cărnos, doar spre seară am prins puteri pentru a ţine piept bucătăriei tradiţionale. Pe strada Puşkin sunt 2 restaurante coastă în coastă: Vatra Neamului şi La Taifas, care propun tot prin ce e slăvită ţara. Zeama calmează şi îţi şopeşte cu încredere că totul va fi bine. Colţunaşii sunt mai mărunţii decât dege­tul meu mic, dar umplutura a încăput mai multă decât în uriaşii ucraineni. în ardeii copţi s-a concentrat toată căldura soarelui moldovenesc. Iar în faţa mămăligii păleşte şi polenta italiană, şi banuşul transcarpatic. Plăcintele ţi le fac chiar în faţa ta şi e imposibil să-ţi rupi ochiul de la dansul aluatului din mâinile fetei.

În aceste restaurante totul e subliniat moldovenesc Aici sunt aduşi oaspeţii capitalei, iar turiştii le găsesc singuri în ghiduri. Şi parcă înţelegi că totul e marketing, şi parcă ştii că acesta e un kitsch naţional dar, în pofida imitaţiei de acoperişuri de stuf şi covoare aprinse pe pereţi, ambele restaurante îţi oferă o idee clară despre bucătăria naţională chiar şi de la o singu­ră cină. Deşi am gustat bucătăria de-acasă la prieteni sau la țară, sunt gata să revin oricînd în aveste restaurante.

Chiar dacă torturile uneori nu sunt tăiate drept, sosurile nu întotdeauna sunt potrivite la carne, iar cafeaua bună nu este chiar peste tot şi oricând, viaţa restaurantelor din Chişinău se însufleţeşte pe an ce trece. Neajunsurile sunt compensate peste poate de serviciile extraordinar de bune şi gustul mi­nunat al fructelor şi legumelor. Iar cu un pahar de vin bun moldovenesc vrei să rămâi la Chişinău mult timp înainte.

Plecam din Moldova luând cu sine sticle de vin şi kilograme pe talie. Ştiam că mă voi întoarce. Să mă plimb pe străzile umbrite şi în parcuri, unde oamenii stau pe băncuţe şi pe Facebook. Să rup un strugure direct de pe viţă undeva pe dealurile dungate. Ca să merg la restaurante la dejun şi cină fără să-mi fac griji. Şi las’ să gătească o oră. Eu nu mă mai grăbesc nicăieri.

Sursa: GHERMAN, Lana. Slow-slow-slow food în Moldova. În: PUNKT. Chișinău, nr. 48-49, pp. 148-150.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s