Producţii muzical-artistice din perioada sărbătorilor de iarnă

În preajma sărbătorilor de iarnă propunem atenţiei Dvs un fragment din cartea Arta Muzicală din Republica Moldova : Istorie şi modernitate (parte a Colecţie „Chişinău”) referitor la diverse producţii muzical-artistice din perioada sărbătorilor de iarnă: Colinda, Căluţul, Capra, Malanca, Ursul şi altele.

Arta Muzicală din Republica Moldova : Istorie şi modernitate / Victor Ghilaş, Vasile Chiseliţă, Violina Galaicu [et al.]; col. red. : Violina Galaicu; Academia de Ştiinţe a Moldovei, Institutul Patrimoniul Cultural, Centrul Studiul Artelor. – Chişinău : Grafema Libris, 2009. – 952 p. opac-image

[…] De obiceiurile sărbătorilor de iarnă, care debutează în ajunul Anului Nou, continuă cu ocazia Crăciunului şi se încheie la Bobotează, se leagă un bogat şi variat repertoriu, incluzând urarea pluguşorului, urarea cu sorcova, colinde, cântece de stea, teatrul popular, teatrul cu păpuşi, dansuri mascate.

Colindatul, în cadrul datinilor sărbătorilor de iarnă, este şi rămâne până în prezent genul cel mai bogat şi reprezentativ în producţii muzicale şi literare. El începe în ajunul Crăciunului şi durează până în ziua de Bo­botează. Forma tradiţională a colindatului presupune participarea întregii comunităţi: o parte în postură de colindători, altă parte în postură de colindaţi. În mare, modul de desfăşurare al colindatului este identic pe întreg teritoriul situat în stânga Prutului. Protagoniştii obiceiului sunt copiii, flăcăii, bărbaţii până la o anumită vârstă (mai rar, femeile), organizaţi în cete compacte şi însoţiţi uneori de mici formaţii instrumentale. Colindatul este precedat de etapa organizatorică, pregătitoare, care reclamă constituirea cetei, repartizarea funcţiilor, învăţarea repertoriului. Se practică două feluri (moduri) de a colinda:

  1. a) colindatul propriu-zis (al copiilor, al maturilor, cu mesaj augural de felicitare şi urare);
  2. b) colindatul cu măşti în ipostaze zoomorfe (având semnificaţie de invocare a divinităţilor vegetaţiei şi fertilităţii, întru asigurarea sănătăţii şi bunăstării colectivităţii). […]

colindam_cu_steauaRepertoriul artistic al sărbătorilor de iarnă include şi o altă ca­tegorie folclorică reprezentativă a cântecului religios de Crăciun, anu­me — Cântecul de stea. Organizat tradiţional de copii, după modelul colindelor, în perioada dintre ziua naşterii lui Iisus Hristos şi până în ziua a doua de Bobotează, mici grupuri de 3-4 băieţi poartă pe stradă o stea mare cu şase cornuri mari (altele mai au şi alte cornuri mai mici) 8, cântând în versuri subiecte biblice, legate de naşterea Mântuitorului şi de morala religiei creştine. Cântecele de stea sunt creaţii de inspiraţie cultă sau semicultă, care au intrat în repertoriul comunităţilor prin intermediul bisericii. […]

Hotarul dintre ani este oficiat şi prin colinde însoţite de dansuri cu măşti zoomorfe, cuprinzând elemente de spectacol. Animalele, întruchipate în măşti, comportă diferite semnificaţii simbolice, mai des fiind întâlnite: Calul, simbolizând munca, vânătoarea, călătoria; Capra, cu calitate de emblemă a fecundităţii şi ca blazon al fertilităţii; Cerbul, reprezentând mirele, simbolul forţei dătătoare de viaţă, al zeităţii belşugului naturii; Ursul, fiind însemnul puterii, sănătăţii, al bogăţiei şi reînnoirii mediului ambiant. Jocurile-rituri din ciclul perioadei de iarnă sunt însoţite de me­lodii instrumentale.

La origine, jocurile cu măşti de animale îndeplineau în viaţa spiritu­ală a colectivităţii o funcţie cu dominantă rituală, care reda moartea şi resurecţia naturii, lucru confirmat şi prin modul de desfăşurare a acţiunii, scena înmormântării în multe dintre dansurile zoomorfe finalizând repre­zentaţia. Pe parcursul timpului, colindatul cu măşti în ipostaze zoomorfe a fost desacralizat, jocul animalelor transformându-se într-un element al obiceiului cu rol distractiv.

20-capra-din-dolhestii-mici

Jocul Caprei (Turca) sau al Cerbului este parte componentă a obiceiu­rilor practicate de Anul Nou, pe alocuri şi de Crăciun. Despre aceasta aflăm din relatările lui D. Cantemir şi ale lui Fr. J. Sulzer. Masca zoomorfă (un ins disimulat, închipuind capul decorat al caprei sau al altui animal) este însoţită de ceata colindătorilor. Ajunsă la casa gospodarilor, ceata cântă mai întâi colindele, după care urmează jocul măştii. Efectul estetic specific constă din poliritmia obţinută din combinarea ritmului paşilor de dans cu clinchetul clopoţeilor care împodobesc vestimentaţia travestitului, şi lovi­turile sacadate date de maxilarul inferior al măştii. Cel deghizat deschide şi închide gura măştii de animal, clămpănind maxilarele acesteia cu ajutorul unei sfori. Jocul caprei şi al alaiului însoţitor se desfăşoară pe o melodie proprie (cu text sau instrumentală), organizată în sistemul ritmic aksak.

Deşi scenariul acestei reprezentări artistico-teatrale este unul unitar pe întreg teritoriul Republicii Moldova, pot fi întâlnite şi variante locale.

Bunăoară, în sudul ţării (satul Crihana, raionul Cahul) obiceiul este practicat până în prezent cu participarea în mini-spectacol a trei căpriţe.

Calutul-romanilor-din-Voloca-si-Crasna-regiunea-CernautiCăluţul (cu variante: căluţii, căiuţii, calul, căluceanu), un alt obicei al colindării cu măşti, bine conservat, se află în circulaţie activă şi în zilele noastre (în special, în partea de nord a Republicii Moldova, spre exemplu în satele Duruitoarea-Veche, Damaşcani din raionul Râşcani), caracterizându-se prin sobrietatea şi luxurianţa elementelor sale componente, prin aspectul său plin de naturaleţe.

Personajele implicate în mod direct la spectacol interpretează, în dese cazuri, dansuri susţinute vocal-instrumental de melodii în care ritmul este cel şchiop (aksak), din trei timpi, al treilea prelungit, alcătuit din şapte valori executate într-o mişcare rapidă. Muzica poartă un caracter solemn.

646x404Un vestigiu străvechi de teatru popular, ataşat Noului An, este colin­datul Ursului (altădată, un animal viu, în prezent — un om metamorfozat în urs), care întruchipează jocul animalului omonim, aducător de sănătate, fericire şi prosperitate în casă. Ursarul ducea ursul împreună cu unul sau doi instrumentişti, cântând melodii pe versuri pline de haz, cu elemente de caracter ilariant. Ursul joacă solitar dansul său special, cade violent (sau nu), prin lovire cu ciomagul, pentru a-şi reveni după descântec sau vrajă. Obiceiul relevă descendenţa sa din cultul arhaic al ursului şi, probabil, le­gătura cu riturile dionisiace, iar răspândirea în arealul moldovenesc, supus într-o măsură mai mică procesului de romanizare, face plauzibilă supoziţia originii lui tracice. În prezent, are o funcţionalitate limitată în localităţile din nordul republicii şi în Bucovina.

malanca-mare2Un obicei practicat în localităţile din partea de miază-noapte şi centrul Moldovei din stânga Prutului este şi uratul grupurilor de mascaţi numit Malanca. Manifestare de conformaţie carnavalescă, ea presupune umblatul pe la casele oamenilor, incluzând urarea în versuri a gospodarilor. Fără să aibă un subiect bine definit, totuşi unele forme de exprimare ale re­prezentaţiei îmbină în chip sintetic jocul măştilor zoomorfe, antropomorfe cu cântecul şi cu formule de urare tradiţională, numite „mălăncuit”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s