Rebreanu de pe „lejancă” – pe alee

Recomandăm spre lectură un articol ce face referință la instalarea bustului scriitorului Liviu Rebreanu pe Aleea Clasicilor din Chișinău. Articolul a fost publicat în anul 2010 în revista MOLDOVA.

aleeaThis article is about install of the bust of the romanian writer, novelist and playwright, member of the Romanian Academy,  Liviu Rebreanu. He was born on 27, November, Târlişua, Bistrita-Nasaud and died on September 1, 1944, in Great Valley, Argeș, Romania. About his life and opera, read here. He has a bust in Chișinău, on Avenue of the Classics form Stefan cel Mare Central Park.

Lumea s-a obişnuit să-l vadă acolo, pe postament. Pe Aleea Clasicilor. Unii ar putea crede că se află acolo cu de la sine putere… şi neinterzis de nimeni. Puţini însă ştiu că a mai avut un fel de postament. Adevărat, postamentul acela era un fel de „lejancă”. Bustul lui Rebreanu stătuse ani de-a rîndul pe prichiciul de deasupra căminului butaforic din Sala cu Cămin a Casei Scriitorilor. Aşadar, între un suport butaforic, cel din Sala cu Cămin, şi suportul adevărat, care e chiar postamentul de pe Aleea Clasicilor, Liviu Rebreanu a avut ceva de stat şi de aşteptat. E ca si cum ar fi stat într-o anticameră a Aleii Clasicilor.Rebreanu_1

Rebreanu a tot stat acolo în văzul tuturor participanţilor la multele manifestări din respectiva sală, ast­fel încît, la un moment dat, cînd bustul a dispărut de pe acel piedestal, imaginea sălii a cam pălit. Fără Rebreanu, sala parcă nu mai avea nici cămin, nici altceva care s-o încălzească.

Singurii care au încercat să aprindă focul în acel cămin butaforic – că doar e butaforic şi azi, fără speranţe de-a scoa­te vreo flacără! – au fost plasaţi de mult la coada mesei din Sala cu Cămin, în capul mesei continuînd să stea cei care n-au încercat niciodată să aprindă focul în Cămin, cel puţin ca să afle dacă arde sau nu. Unii au aprins totuşi focul în cămi­nul din Sala cu Cămin şi a ieşit fum, doar fum… Fum înăbuşitor şi greu.

Lui Rebreanu i-a refuzat să coboa­re de pe „lejancă” guvernarea prece­dentă.

Motivele pentru care bustul nu putea să fie instalat pe Aleea râvnită actu­almente de orice glorie literară locală sunt puţin cam pierdute în ceaţă, dar se ştie totuşi că Ministerul Culturii în frunte cu Artur Cozma avea pretenţii la aspectul bustului. Cine ştie cum l-o fi cunoscut fostul ministru pe Rebreanu, însă cei care îl văzuseră spuneau clar că Rebreanu seamănă cu Rebreanu. Numai ministrul Cozma susţinea că nu şi nu, nu seamănă.

Uneori aveam impresia că marelui prozator i s-a făcut lehamite de ceea ce se întîmplă cu imaginea asta a sa şi că, de-ar fi putut să o facă, ar fi evadat îna­poi la marea sa dragoste – Ion. Cu acela, oricît a fost el de complex şi de neobiş­nuit, Rebreanu s-a înţeles pînă la urmă. L-a înţeles pe dificilul Ion, iar Ion l-a înţeles pe dificilul Rebreanu. Rebreanu_2

Se poate spune că anume din acest motiv – că s-a înţeles unul pe celălalt – se bucură azi de respectul şi dragos­tea generală. Cu ăştia însă, care se dau drept urmaşi şi simpatizanţi ai lui, care i-au adus bustul aici, dar care nu ştiu exact de ce l-au adus, care mai des veneau aici să golească sticle cu vin decît să se revadă cu dînsul, – cu ăştia nu s-a prea înţeles…

Şi cînd i se făcuse lumea mai urîtă, cînd i-ar fi fost mai uşor să evadeze în munţii săi, decît să rămînă pe prichici, iată că vine un semn de la cineva: acceptaţi-l!

În fine, la Ministerul Cultu­rii a venit un ministru care e de părere că bustul lui Rebrea­nu nu mai putea face antica­meră în Sala cu Cămin a Casei Scriitorilor, mai ales că semă­na leit cu Rebreanu, şi a şi fost instalat. A fost mutat de pe „lejanca” Sălii cu Cămin direct pe postamentul de pe Aleea Clasicilor din Chişinău.

Acum, după ce totul a devenit istorie, mai rămîne să-l cunoaş­tem nu doar pe Rebreanu de pe Aleea Clasicilor, dar şi pe Rebreanu cel din „Ion”, „Pădu­rea spînzuraţilor” – ca să nu mai vorbim de cel din „Năpasta” (piesă jucată la Chişinău chiar în plină epocă sovietică) „Gori­la”, „Crăişorul” ş. a. Astfel încît, atunci cînd trecem pe Aleea Cla­sicilor, mai ales pe segmentul nou de mai sus de Puşkin, să vedem şi să avem în minte şi creaţia, nu numai bronzul celor înveşniciţi în bronz.

Sursa: POPA, Nicolae. Rebreanu de pe „lejancă” – pe alee. În: MOLDOVA, 2010, mart.-apr., pp. 24-25.

Sursa primei imagini: orasulmeu.md

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s