Impresii de călătorie în Moldova

Continuăm seria articolelor ce fac referință la impresiile străinilor despre orașul Chișinău. Astfel, recomandăm pentru lectură un articol ce face referință la impresiile unui francez despre oraşul nostru pe care l-a vizitat în anul 2007.

Nu am fost pentru mult timp în Moldova, doar cinci zile şi numai în Chişinău; era în august 2007. Fusesem în România şi m-am pornit de la Iaşi cu un microbuz spre Chişinău; călătoria a durat un pic mai mult de trei ore deoarece a trebuit să stăm mai mult la frontiera moldo-română.

moldova-chisinau

Microbuzul a sosit la autogara situată pe magistrala centrală şi ceea ce m-a frapat, în primul rînd, a fost atmosfera vibrantă şi orientală a pieţii de lîngă gară. Am luat o cameră la hotelul Naţional, care este un hotel destul de urât, unicul avantaj fiind că se află pe bulevardul principal Ştefan cel Mare.

M-am plimbat pe străzile oraşului vechi, le-am străbătut în lung şi lat şi vreau să spun că ele au un anumit farmec al lor şi în oricare direcţie mergeam, nu mă temeam că o să mă pierd, pentru că cartierele sunt în formă de carouri.

Trotuarele sunt largi şi confortabile pentru plimbări, încadrate de arbori cu frunze late, case mici şi câteva clădiri în stil clasic. Această parte a oraşului este destul de plăcută cu cafenele la modă şi restaurante frecventate de oameni de afaceri şi eleganţi.

Poţi vedea diverse stiluri de imobile, sunt câteva case care au faţada în stil „otoman”. Oraşul nu este foarte mare, centrul poţi repede să-l traversezi pe jos, este ca un orăşel de provincie din Franţa, de exemplu Saint-Etienne. Parcul central unde se află statuia lui Puşkin este, la fel, foarte plăcut.

Bulevardul Ştefan cel Mare este permanent foarte animat, nu mă aşteptam la aşa ceva şi cu ceea ce am citit despre Moldova, credeam că o să găsesc o atmosferă apăsătoare şi tristă, dar nu a fost cazul, mai ales pentru centrul oraşului.

Îmi place să mă plimb la Piaţa Centrală, este ca un mic Orient, oameni care mănîncă crenvuşti, bucate ruseşti sau româneşti, certuri în atît în limbile rusă cît și română. Când am venit din Franţa, vă mărturisesc, am avut multe impresii negative despre Moldova, o asociam cu mafia, prostituţia, cu frica de a trăi într-o atmosferă de nesecuritate, asaltat de cerşetori, de priviri pline de ură şi invidie. Or, trebuie să vă spun că nimeni nu vă atrage atenţia, pentru că moldoveni bogaţi şi îmbrăcaţi bine, la modă, sunt şi acolo. Pe de altă parte, se vede că acolo nu toate merg bine, uneori, pe trotuare, în faţa sediilor administrative sunt rînduri lungi de persoane de vârstă medie, cîteodată nu prea amabili; am avut un caz la poşta centrală cînd am cumpărat nişte cărţi poştale (destul de urâte), dintre care doar una a ajuns în Franţa.

În rest, totul a fost bine. Oamenii, în mare parte, erau binevoitori şi disponibili să mă ajute, mai ales la gară. Dar am avut şi cazuri când încercau să mă înşele, de exemplu, la standul cu reviste din hotel, când am cumpărat o hartă a Chişinăului pe care am plătit cît pentru un pulover. A doua oară a fost când am luat un taxi, care era fără contor, dar cu preţ fix, care nu era exagerat în comparaţie cu preţurile franceze, apoi cînd am ieşit am rămas cu mînerul în urmă, şoferul a bombănit ceva în urma mea… În fine, nimic rău.

Partea sinistră a fost cînd am vizitat muzeele, la Muzeul de Arte eram unicul vizitator, iar la Muzeul de Istorie erau vreo şase persoane şi apoi la istoria contemporană (între cele două războaie mondiale) era o mare sărăcie. Cît priveşte muzeul Chişinăului, pe care mi l-a indicat ghidul Lonely planet, l-am căutat, dar aşa şi nu l-am mai găsit.

De două ori am luat autobusul public pentru a merge la autogară şi a rezerva bilet pentru întoarcerea mea la Iaşi, eu vorbesc limba rusă şi asta a simplificat situaţia, iar oamenii au fost extrem de amabili. În autobus am discutat cu un pasager, care avea o înfăţişare destul de tristă, şi el nu înţelegea ce am putut eu găsi interesant la Chişinău. A doua oară am luat transportul public pentru a mă duce la cimitirul evreiesc, cea mai mare parte a lui era invadat de iarbă şi nu am găsit acolo ceea ce căutam şi anume mormântul bunelului meu din partea mamei, decedat în anul 1909.

Iată că impresiile mele sunt foarte diferite de cele pe care mi le imaginasem – un oraş trist şi stil sovietic, pentru că niciodată nu văzusem o carte poştală a Chişinăului vechi, un oraş sinistru şi sărac, însă nu aceasta am văzut acolo.

Nu ştiu cît am cheltuit, dar, practic, mîncarea este foarte ieftină; micul dejun servit la hotel era foarte delicios şi copios, o adevărată masă de dimineaţă, ceea ce îmi convenea. Cît priveşte shopping-ul, nu sunt multe de adus în afară de vinuri şi covoare, dar acestea din urmă trebuie şi să le poţi duce.

Preţurile la cărţi sunt foarte mici şi aceasta este, de asemenea, foarte trist, am cumpărat o carte în limba rusă despre istoria Moldovei şi ea, cred că, m-a costat mai puţin de un euro.

Danièle Bruhman

Articolul în original îl vedeţi accesînd link-ul http://www.moldavie.fr/spip.php?article817

Sursa imaginii: ww.rockstart.com

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s