Câteva pagini glorioase din trecutul Muzeului Naţional din Chişinău

Recomandăm un articol despre Albina Osterman, custode şi muzeografă la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Articolul a fost scris în anul 1936, la moartea Albinei Osterman, preparatoare şi conservatoare la Muzeu timp de 46 de ani.

ALBINA IOSIFOVNA OSTERMAN (1856-1936)

imagesLa 16 August, 1936, s’a stins din viaţă A. I. Osterman, care a fost una dintre puţinii, care au contribuit la întemeierea Muze­ului Naţional din Chişinău. Cu regretata A. I. Osterman s’a încheiat izvodul scurt de preţioşi colaboratori, cari au ajutat Zemstva Basarabeană la crearea acestui falnic aşezământ, cu care totdeauna ne mândrim. N’a mai rămas nici unul din aceşti oameni aleşi şi instituţia simte cu multă durere lipsa de iubire, devotament şi grija, ce A. I. Osterman iro­sea fără nici o rezervă pentru Muzeu şi tot ce este muzeal. De la întemeierea acestui institut de cultură, timp de aproape 15 ani, A. I. Osterman a fost cel dintâi şi cel mai priceput cola­borator al vestitului naturalist basarabean Franţ F. Osterman (so­ţul A. I. Osterman), primul conservator şi conducător tehnic al Mu­zeului nostru.

… Cunoscându-se toate acestea, uşor ne putem da seama ce şcoală excelentă a fost pentru Albina Osterman colaborarea strânsă, timp de 15 ani, cu dotatul F. F. Osterman, prieten al naturii basarabene, care a făcut studii istorico-naturale în Basarabia până la moarte, cu entuziasmul şi focul arzător al tinereţei. Şi, dacă la asta mai adăugăm că А. I. Osterman n-a fost favorizată de soartă să conducă Muzeul în calitate de conservatoare şi preparatoare, după decesul ilustrului său soţ, F. F. Osterman, încă 31 de ani, adică până la ultima svâcnire a inimei, vom vedea că acestor soţi le-a fost hărăzit să creieze un mare aşezământ, să-1 ridice la ran­gul suprem, să-i vadă roadele şi apoi să meargă liniştiţi la odihna de veci, constatând în conştiinţa sa că rezultatul muncii lor de o viaţă va supraveţui încă multe generaţii. Avându-se în vedere ca­lităţile alese ale A. I. Osterman, devotamentul şi credinţa cu carie purta grijă muzeului şi-a înfrumuseţa cu preparate noi, lucrate artistic de ea, putem vorbi şi despre dânsa tot aşa de elogios, cum s’a vor­bit şi despre F. F. Osterman, ambii având merite netăgăduite şi urme neperitoare, legate pentru totdeauna de Muzeul Basarabiei. A. I Osterman s’a manifestat şi afirmat ca o adevărată măiastră cu talent  pictoricesc în prepararea fructelor şi florilor artificiale. Acest lucru s’a evidenţiat la muzeu, cu deosebire, în secţiunea de viticul­tură, vinificaţie şi horticultură, unde fructele servesc drept baze trai­nice ale acestei secţiuni. Unul dintre obiectele care merită o deo­sebită luare aminte aici este o tufă de vie de formă moldovenea­scă, în mărime naturală, reprezentând studii asupra desvoltărei stru­gurilor de la înflorire până la maturitate, boalelor frunzelor, vătă­mătorilor ciorchinilor, precum şi pasările şi insectele folositoare în viticultură.

Nu există în muzeu secţie, grup de obiecte, sau chiar singuratice obiecte, care să nu fi venit în atingere cu A. I. Osterman, cari le-a îmbogăţit, creiat din nou sau organizat prin munca perso­nală, sau în colaborare cu F. F. Osterman.Secţia arte casnice şi etnografie încă a avut un aport foarte însemnat, adus de A. I. Osterman, care cercetând, i-a procurat materiale în anii de înaintea războiului mondial. Ea a călătorit prin ju­deţele Basarabiei, vizitând mănăstirile, satele şi localităţile, unde se presupunea că se mai află covoare vechi moldoveneşti în culori vegetale (naturale) sau rămăşiţe de ţesături de acest gen, care reprezintă cele mai preţioase monumente de creaţiune populară originală artistică.

Răposatul P. Gore directorul Muzeului pe atunci, spune că „calitatea cea mai aleasă a vechilor „scoarţe moldoveneşti”, este armonia colorilor. Colorile de odinioară erau vegetale şi se pre­parau fără nici un amestec de substanţe chimice. Colorile de ani­lină de azi, deşi ieftene şi la îndemâna fiecăruia, nu pot concura cu cele vechi nici în ce priveşte nuanţele, nici cu privire la trăinicie. Din nenorocire, însă, ele le-au înlăturat pe cele vegetale şi armonia nuanţelor la „scoarţele” noastre este pierdută pentru totdeauna. Adevărat că în timpul din urmă (pe la 1911-1912) sau făcut la muzeul nostru încercări pentru reculegerea reţetelor de colori vechi. Custodele muzeului nostru, d-na Osterman, a pus multă muncă ca să le găsească, dar a reuşit se afle foarte puţine. Cercetările în direcţia aceasta continuă, şi speranţa reconstituirei colorilor vechi nu este încă pierdută”.

Covoarele vechi trebuiau strânse pentru ca să servească drept mostre, de cari va fi nevoie când se vor schimba condiţiunile eco­nomice, şi gospodinele vor reveni din nou la producerea unor ase­menea ţesături. Astfel a luat fiinţă colecţia de covoare moldove­neşti vechi în colori vegetale, existentă azi la Muzeu şi s’a mai sal­vat ce a mai fost cu putinţă din aceste produse vechi din Basara­bia, care erau în vremea aceea la sfârşitul dispariţiei. Tot atunci Zemstva Gubernială a hotârît să editeză un album de covoare mol­doveneşti, lucru pe care l-а şi înfăptuit prin frumoasa tipăritură „Albumul ornamentelor covòrelor moldovenesci”, fas. 1, 1912, cu o prefaţă în limba română şi rusă de fostul director al muzeului şi membru al Zemstvei, cunoscutul boier moldovan, Pavel Gore. Pentru acest scop Zemstva a invitat pe pictorul P. Roemmer, care în schimbul unei mici remunerări, a executat desenurile a 25 covoare (mostre) de interes mai mare şi mai caracteristice, iar Albina I. Osterman a fost delegată în Germania, la Leipzig, să supravegheze tipărirea albumului la firma Brockhaus. Din numărul exemplelor tipărite au mai rămas până în prezent la Muzeu puţine deoarece multe au fost donate persoanelor purtătoare de coroane sau personagiilor înalte, la diferite ocaziuni, precum şi şcoalelor profesionale, de gospodărie sau de meserii şi altele.

În anul 1912, A. I. Osterman a publicat în „Buletinul („Trudă”) Societăţii Naturaliştilor din Basarabia” interesante materiale asupra faunei ornitologice a Basarabiei, întitulate: „Notitzen über die Vogel Bessarabiens”, întocmite după observaţiunile originale şi notele răposatului său soţ Franţ F. Osterman.

Tot în acel an А I. Osterman a alcătuit, în colaborare cu V. A. Bezvali (redactoare, catalogul Muzeului, sub titlul: „Catalogul explicativ al Muzeului Zoologic, Agricol şi de Artă casnică al Zemstvei Guberniale Basarabene”) (în ruseşte), de care s’a simţit nevoie pentru lămurirea a numeroşi vizitatori, dornici de ştiinţe, cari, în timpurile acelea, se cifrau în numere, ce pentru prima oară s’au văzut la Muzeul nostru. Aşa, de pildă, în anul 1910, au trecut prin muzeu 26.298 persoane.

Deşi născută şi crescută în Vamberk (Cehoslovacia), A. I. Osterman iubea neţărmurit Basarabia, iubea pământul ei binecu­vântat şi roditor, precum şi natura ei frumoasă, studiind o parte din ele cu multă stăruinţă. Dovada strălucită şi neîndoelnică a acestei afirmaţiuni o fac faptele enumerate mai la vale şi materialul valoros şi interesant istorico-natural privitor la Basarabia, care a fost adunat anterior de F. F. şi A. I. Osterman şi care, în prezent este pus la dispoziţia celui mai înalt aşezământ ştiinţific şi cultural în Basarabia – Facultăţii de Ştiinţe Agricole din Chi­şinău – şi urmează, în viitorul apropiat, să fie sistematizat pentru publicare, în care scop răposata a testat şi o sumă de 10.000 lei în numerar.

Odată cu aceste materiale, А. I. Osterman a donat Facultăţii diferite obiecte scumpe, reţete, aparate şi instrumente de specialitate şi cărţi de ştiinţă. O parte din obiecte şi cărţi de ştiinţă răposata a lăsat pe loc, Muzeului, şi ele au intrat în posesiunea lui pentru totdeauna.

Dragostea ce purta în suflet А. I. Osterman pentru Basarabia şi tot ce e în legătură cu pământul moldovenesc, pe care şi-a trăit viaţa, se evidenţiază lămurit şi prin faptul că înainte de moarte şi a îndreptat cugetul în aceeaş parte, şi o serie de instituţiuni româ­neşti din Basarabia îi datorează păstrarea memoriei pentru mâna ei darnică, ce s’a întins spre dânsele cu ajutorul bănesc, pe care răposata l-a agonisit prin muncă perfect cinstită timp de o vieaţă.

Toate acestea sunt în afară de donaţiile făcute persoanelor particulare cunoscute, servitori ai muzeului (foşti şi actuali) şi altele, cărora le-a jertfit sau testat răposata, personal, înainte de moarte. Iată, deci un exemplu de iubire adevărată şi adâncă, nutrită de A.I. Osterman pentru natura Basarabiei, pământul şi oamenii ei, fără nici un interes, împlinind în acelaş timp în tocmai şi principiul de morală, cunoscut de învăţătura lui Hristos: „Credinţa fără fapte moartă este”.

Activitatea rodnică desfăşurată la muzeu de А. I. Osterman a fost semnalată prin o probă de bunăvoinţă, acordată la 3 Iulie, 1914, de câtre împăratul rus Nicolae II şi toată curtea împărătească, care au tratat-o cu înalta sa atenţiune, făcându-i cadou un ceasornic de aur cu o Monogramă „N II”, alcătuită din briliante. In sferele înalte Române de la noi munca А. I. Osterman încă a fost foarte mult apreciată. După unire, Răposatul Rege al Româ­nei, Ferdinand I, făuritorul României întregite, la 6 iulie, 1920, i-a conferit „Răsplata muncii pentru învăţământ”, cl. I.

Iar în anul 1932 la 23 Februarie, Preşedintele Consiliului de Miniştri adevereşte că Majestatea Sa Regele a binevoit a conferi semnul onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în serviciul Statului” Albinei Osterman, conservatoarea Muzeului Naţional din Chişinău.

Spunem fără exagerare că moartea ilustrei conservatoare А. I. Osterman este pentru muzeu o pierdere, pe cari ar fi enorm de greu a o despăgubi, lucru care de altfel s’a spus cu multă dreptate şi despre Franţ Franţovici Osterman, că moartee lui este pentru mu­zeu o pagubă ce nu se mai poate recompensa. Deci a vorbi des­pre creiarea şi organizarea Muzeului Naţional din Chişinău este tot una cu a descri vieata şi opera decedaţilor Franţ Franţovici şi Al­bina Iosifovna Osterman. Şi când te gândeşti că aceşti soţi, devotaţi ai naturii Basarabiei au făcut această operă de o însemnătate ştiinţifică şi culturală covârşitoare cu mijloace băneşti infime şi numai cu concursul mo­ral al valoroşilor conducători ai treburilor obşteşti basarabene în­ţelepţilor boieri Baron A. F. Stuart şi I. V. Cristi, foşti preşedinţi de Zemstvă, – te cuprinde un puternic simţimânt de admirare, şi în acelaşi timp un adânc regret şi o nemărginită durere că au dis­părut pentru totdeauna acei, cari trebuiau să fie pildă pentru ur­maşi, şi că în lumea de astăzi nu mai găsim astfel de oameni, sau dacă se mai află, ei constitue adevărate excepţii.

Franţ Franţovici şi Albina Iosifovna Osterman n’au ştiut vieaţă în afară de vieaţa Muzeului şi n’au avut nici un fel de interese, deosebite de interesele muzeale. Pentru F. F. şi A. I. Osterman Muzeul a fost căminul de odihna trupului şi locaşul sfânt de ru­găciuni pentru liniştirea sufletului. Muzeul a fost pentru ei vieaţa cu toată plenitudinea ei com­plexă de manifestaţiuni: familie, odihnă, loc de muncă folositoare, obiect de creaţiune, distracţie, mângâiere, tristeţe, bucurie, regrete etc.

Singurul copil iubit, desmierdat, crescut în chip strălucit de părinţii F. F. şi A. I. Osterman, cari i-au dat toată atenţia şi i-au purtat grija şi dorul nemărginit până la moarte, a fost Muzeul, care într’adevăr poate fi socotit trup din trupul lor. Pentru înflori­rea muzeului aceşti oameni n’au precupeţit nici capacitatea lor, nici talentul, nici munca, nici energia lor. Totul au jertfit pentru muzeu cu mare dărnicie, care se mărgineşte cu risipa. Deşi la prima ve­dere F. F. şi А. I. Osterman s’ar părea străini de Basarabia şi neamul nostru românesc (fiind supuşi cehoslovaci), opera lor de cultură întrece cu mult cele încercate în această direcţie de cei ve­niţi din alte părţi ale României, cu pretenţiuni că au misiuni spe­ciale, şi că ne sunt fraţi şi deci ei trebue să fie obiectul de admi­raţie pentru băştinaşii teritoriului dintre Prut şi Nistru. F. şi A. I. Osterman în opozite cu dânşii n’au alergat nici odată după onoruri, n’au vânat în Basarabia direcţiuni sau situaţii înalte, ci mânaţi numai de idealul nutrit de a contribui la ridicarea culturii în provincia moldovenească cu anumite tradiţii, obiceiuri şi datine strămoşeşti statornice, care au făcut să se păstreze neştirbite românismul şi naţionalismul norodului basarabean, au închinat întreaga lor vieaţă Muzeului din Chişiuău. Modestia, abnegaţia şi devotamentul cauzei pe care o serveau, au fost caracteristica principală în activitate şi munca lor de toate zilele.

Numai mulţumită acestor calităţi soţii F. F. şi A. I. Osterman au cucerit poziţii frumoase printre oamenii de cultură şi de carte din Basarabia şi nici de cum nu cu atitudini duşmănoase, ce au avut şi mai au încă faţă de localnici unii dintre actualii importatori de românism şi naţionalism ieftin, care nu-şi mai găseşte debuşeu printre băştinaşii basarabeni – oameni cu principii de morală înaltă şi cinste exemplară nestrămutată, nu odată însă înşelaţi şi speculaţi de „apostoli” pe chestii de patrie şi neam.

Se cuvine deci să cinstim cu amintirea pe cei care au fost Franţ Franţovici şi Albina Iosifovna Osterman, să ne descoperim în faţa celor create de ei şi să le transmitem, din neam în neam, sentimentul de adâncă recunoştinţă şi admiraţie pentru opera monumentală, culturală şi ştiinţifică ce ne-au lăsat moştenire, îndatorindu-ne a păstra omagii şi profund respect şi pentru foştii conducători spirituali ai Muzeului din Chişinău: Baron A. F. Stuart şi V. Cristi, cari cu vrednicia şi înţelepciunea lor au contribuit la ridicarea şi înflorirea acestei comori nepreţuite, acestui izvor de lumină şi ştiinţă pentru Basarabia, care de la Unire încoace este în acelaşi timp o mândrie şi pentru întreaga noastră Românie Mare.

Sursa: Vrabie, Gr. Albina Iosifovna Ostermann (1856-1936) // Viaţa Basarabiei. – 1936. – Nr 11/12. – P. 81-91.

Sursa imaginii: floriledalbe.md

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s