Să le păstrăm vie amintirea…

ANIVERSĂRI 2016

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova s-a mândrit dintotdeauna cu frumoase tradiţii moştenite de la înaintaşi, care, zi de zi, sunt dezvoltate şi perpetuate de întreaga comunitate universitară. Una dintre cele mai frumoase este însă cinstirea memoriei celor care au avut o contribuţie substanţială la prosperarea Alma Mater. Prin tot ce facem şi prin tot ce spunem, încercăm să le păstrăm vie amintirea şi să dăm un nou contur ideilor pe care ni le-au încredinţat cu atâta grijă.

în data de 25 august se împlinesc 100 de ani de la naşterea ilustrului chirurg Nicolae Anestiadi, iar la 26 august, Eugen Popuşoi, fondatorul şcolii de istorie a medicinei naţionale, ar fi împlinit 80 de ani. Cu acest prilej am răsfoit amintiri şi am vrea să cunoaşteţi măcar o mică parte din viaţa şi activitatea acestor personalităţi notorii, din ceea ce au fost şi continuă să reprezinte pentru noi toţi, astăzi…

Nicolae Anestiadi – ilustru savant, fondator al şcolii naţionale de cardiochirurgie

Nicolae Anestiadi s-a născut la 25 august 1916, în comuna Sărătenii Vechi, Orhei. După absolvirea gimnaziului din satul natal, îşi continuă studiile la Liceul de băieţi „Vasile Lupu” din Orhei, iar în 1937 a fost înmatriculat la Facultatea de Medicină a Universităţii din Iaşi.

După anexarea Basarabiei de către Rusia, Nicolae Anestiadi a mers să studieze în oraşul Lvov, Ucraina. Aici, la începutul războiului, este înrolat în armată, unde-şi dezvoltă abilităţile de chirurg în spitalele frontului. Diploma de medic o obţine în anul 1943, absolvind Institutul de Medicină din Alma-Ata, Kazahstan.

ANESTIADIÎn 1947, Nicolae Anestiadi revine în Moldova şi participă la reanimarea sistemului de sănătate, trecând totodată şi etapele de formare a unui savant-chirurg: secundar clinic (1947-1949), asistent la Catedra de chirurgie (1956-1959), conferenţiar (1969), şef de catedră (I960), profesor (1966). În anul 1954, Nicolae Anestiadi susţine teza de doctor în ştiinţe medicale, iar în 1965 – cea de doctor habilitat, în care abordează aspecte ale proceselor purulente pulmonare, ultima fiind şi prima teză de doctor habilitai în ştiinţe medicale susţinută în RSSM.

Fiind şef de catedră, profesorul Nicolae Anestiadi, îşi focusează tot efortul şi energia asupra soluţionării unei probleme acute în medicina de după război – reanimarea persoanelor care au suferit intervenţii chirurgicale. A fost pasionat de patofiziologia afecţiunilor chirurgicale, reuşind să implementeze în practică cele mai complicate cercetări de laborator. Datorită cunoştinţelor sale vaste şi talentului de chirurg, Nicolae Anestiadi a realizat numeroase idei novatoare. Împreună cu colegii de catedră au efectuat cercetări privind dereglările hemodinamice în patologia pulmonară, utilizând, în acest scop, metodele policardiografiei cu determinarea masei sângelui circulant, cu studierea echilibrului hidroionic şi a contactelor fiziologice. În clinică a studiat pe larg metodele de cercetare a funcţiei expiraţiei la bolnavii cu patologii pulmonare şi cardiace. În această perioadă de timp, Domnia Sa a publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice, 4 monografii şi 3 culegeri privind diverse afecţiuni chirurgicale.

În 1961 a efectuat prima operaţie pe cord în ţara noastră, iar în total, pe parcursul activităţii sale, a efectuat peste 1000 de intervenţii de acest gen. Sub conducerea Domniei Sale, în 1964, în cadrul Spitalului Clinic Republican, a fost creată prima secţie de chirurgie cardiovasculară, devenind astfel şi fondatorul şcolii de chirurgie cardiovasculară din Republica Moldova. Chirurgul inovator Nicolae Anestiadi a pregătit 14 doctori în ştiinţe medicale şi 5 doctori habilitaţi.

Profesorul Anestiadi a fost un om modest, sensibil, receptiv, exigent faţă de sine, dar şi faţă de colegi. Timp de 12 ani a condus Societatea Republicană a Chirurgilor, a fost preşedinte al Colegiului Ministerului Sănătăţii şi membru al Colegiului de redacţie al revistei „Ocrotirea sănătăţii”. Astăzi, Catedra de chirurgie nr. 1, unde a activat şi pe care a condus-o, precum şi Asociaţia Chirurgilor din Republica Moldova, îi poartă cu demnitate numele. Totodată, o stradă din Capitală a fost numită în cinstea ilustrului savant.

Nicolae Anestiadi a promovat activ cadrele didactice şi ştiinţifice autohtone, pledând pentru cunoaşterea limbii române şi a istoriei neamului românesc. Datorită harului pedagogic, dar şi a măiestriei profesionale, profesorul Nicolae Anestiadi a fost apreciat înalt de discipoli, pacienţi şi de întreaga comunitate medicală. Pentru activitate prodigioasă a fost distins cu: medalia За трудовое отличие (1949), titlul de Medic Emerit al RSSM (1957), Ordinul Знак почета (1961), Ordinul „Drapelul Roşu de Muncă” (1966).

A plecat la cele veşnice la 19 noiembrie 1968, lăsând în urmă numeroase realizări, devenind un model demn de urmat, care impune generaţiilor următoare standarde greu de depăşit.

Eugen Popusoi – personalitate de rezonanţă cu o amplă cultură enciclopedică

Eugen Popusoi s-a născut la 26 august 1936 în s. Cosăuţi, judeţul Soroca, într-o familie de ţărani. Primele şapte clase le-a absolvit în satul natal, apoi şi-a continuat studiile la Şcoala Medie nr. 1 din or. Soroca. Ulterior, este admis la Facultatea de Pediatrie a Institutului de Stat de Medicină din Chişinău.

După absolvire a urmat ordinatura clinică la Catedra de pediatrie. În 1961 este avansat înPOPUSOI funcţia de prim-secretar al Comitetului orăşenesc al tineretului din Chişinău. În anul 1965 Eugen Popusoi îşi continuă studiile prin doctorat la Catedra de medicină socială. În acelaşi an devine medic-şef al Spitalului Municipal de Copii nr. 1 din Capitală, iar în 1967 este avansat în funcţia de şef al Direcţiei de asistenţă curativ-profilactică a mamei şi copilului din cadrul Ministerului Sănătăţii. În această perioadă îşi continuă activitatea didactică şi de cercetare la catedră. În 1970 Eugen Popuşoi este transferat în calitate de asistent la Cursul de istorie a medicinei. Peste un an susţine teza de doctor în ştiinţe medicale, după care este numit în funcţia de lector superior, ulterior – conferenţiar. În perioada anilor 1978-1986 deţine funcţia de şef de curs în Istoria medicinei şi curator al Muzeului de Istorie al ISMC.

După susţinerea tezei de doctor habilitât în ştiinţe medicale (1985) este numit şef la Catedra de istorie a medicinei, cursul Bazele dreptului. Peste un an, catedra se comasează cu cea de Medicină socială, avându-l în calitate de conducător pe profesorul Popuşoi. În acelaşi an este desemnat şi în funcţia de decan al Facultăţii de Pediatrie.

În anul 1988 Eugen Popuşoi obţine titlul de profesor, iar în 2000 este ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. A fost primul dintre ucenicii marelui Testemiţanu, care a avut curajul să se integreze într-o colaborare internaţională de reformare a sistemului de sănătate. Cercetările Domniei Sale au servit drept temelie pentru elaborarea noii politici de sănătate a statului.

Profesorul Popuşoi a fost ales în diverse organe elective, inclusiv deputat al Consiliului orăşenesc Chişinău; preşedinte al Federaţiei republicane de arte marţiale; membru al Conducerii Asociaţiei Ştiinţifice Unionale şi preşedinte al Asociaţiei Ştiinţifice Republicane a Istoricilor Medicinei; preşedinte al Asociaţiei Ştiinţifice Medicină Socială şi Management Sanitar; deputat în Parlamentul Republicii Moldova; membru al Consiliului de experţi al Ministerului Sănătăţii; membru al Consiliului colegial şi specialist principal al MS ş.a.

Eugen Popuşoi a fost nu numai un profesor elevat, plin de har, dar şi un renumit savant, gânditor original, polemist şi remarcabil publicist. Aportul profesorului universitar Popuşoi în ştiinţa medicală s-a materializat în peste 400 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 25 de monografii. Acestea exprimă o sinteză a subiectelor abordate sub aspect socio-medical, istorico-medical, legislativ şi etico-deontolögic, cu un rol metodologic deosebit în demontarea vechiului sistem de sănătate şi reformarea acestuia în conformitate cu noile exigenţe, ceea ce a constituit o veritabilă revoluţie în politica naţională de sănătate. Sub conducerea Domniei Sale au fost susţinute 15 teze de doctor în ştiinţe medicale şi 5 teze de doctor habilitat. Pentru activitate prodigioasă în domeniu i-a fost conferit titlul de Om Emerit al Republicii Moldova şi a fost decorat cu ordinul Gloria Muncii şi medalia Meritul Civic.

Eugen Popuşoi s-a stins din viaţă la 27 februarie 2001, dar chiar şi acum – la mai bine de 15 ani de atunci, îi simţim vie prezenţa prin spiritul său de luptător şi de promotor al valorilor Alma Mater.

Ion Ababii, rector USMF „Nicolae Testemiţanu”, profesor universitar, dr. hab. şt. med., academician al AŞM

Sursa: ABABII, Ion. Să le păstrăm vie amintirea… În: Timpul, 2016, 26 aug., p. 21.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s