Chişinău, mon amour – o anchetă despre oraşul în care locuim.

10703814_747603591979519_4930919287074693121_nAncheta „Contrafort”

Participă scriitori şi ziarişti care locuiesc/au locuit la Chişinău:

Vasile Romanciuc; Călina Trifan; Constantin Cheianu;  Liliana Armaşu;  Leo Butnaru;  Diana Iepure;  Vladimir Bulat;  Alex Cosmescu;  Vladimir Beşleagă;  Marcel Gherman;  Ion Hadârcă;  Vasile Botnaru;  Mihaela Perciun;  Vlad Bolocan;   Valentina Ursu;  Oleg Bernaz;  Liliana Corobca;  Vitalie Sprânceană.

 

  1. Ce loc vă place cel mai mult în Chişinău şi l-aţi arăta cu bucurie şi cu apetit descriptiv unui străin? Ce loc vă displace în capitala Basarabiei şi aţi evita să-l arătaţi unui oaspete?
  1. Credeţi că există un „spirit”, o „mitologie urbană” a Chişinăului?

 

Vasile Romanciuc

1. Desigur, va mai curge multă apă pe Bâc, până când Chişinăul va arăta ca o adevărată metropolă europeană… Desigur, e nevoie de timp pentru a şterge sau cel puţin a diminua petele arhitecturale sovietice de pe faţa capitalei basarabene… Desigur, nu se întrevede deocamdată nici schimbarea  de mentalitate a unei bune părţi a locuitorilor urbei, schimbare care ar permite să se înţeleagă un lucru simplu ca „bună ziua”: un oraş curat arată cu mult mai bine decât un oraş murdar… Nu cred că l-aş invita pe vreunul din oaspeţii mei undeva pe Calea Basarabiei, la Gara de Nord sau în zona Circului… Şi nici la Valea Morilor, unde astăzi se face doar făină politică de proastă calitate, nu ar fi ceva de văzut acum…

Nu încape îndoială, în Chişinău sunt multe locuri care încântă privirea. Pe bulevardul Ştefan cel Mare îmi plac îndeosebi clădirea Primăriei (odată cu venirea aici a lui Dorin Chirtoacă, ea pare şi mai frumoasă, şi mai rezistentă la „cutremure”), cea a Sălii cu Orgă… Nicăieri nu mă simt mai bine în Chişinău decât în Grădina Publică, mai ales toamna, când frunzele galbene se opresc o clipă pe haina de bronz a clasicilor noştri, ca nişte medalii de aur, oferite de Dumnezeu Marilor Paznici ai limbii  române în Basarabia… Casa Guvernului, Palatul Prezidenţial sau clădirea Parlamentului ar părea poate mai puţin banale, dacă în ele s-ar afla, respectiv, un alt guvern, un alt preşedinte şi o altă majoritate parlamentară… Îmi plac străzile şi străduţele care mai păstrează ceva din parfumul vechiului oraş. Din păcate, astăzi nu mai putem vedea decât în imagini păstrate în arhive fosta clădire a gării feroviare, Mitropolia, Palatul Eparhial şi multe alte construcţii – mândria Chişinăului de altădată – care, în 1941, au fost şterse de pe faţa pământului de către eternii noştri „eliberatori”.

Cu toate cele bune şi frumoase, cu toate cele mai puţin bune şi mai puţin frumoase, pe care le are capitala, oriunde m-aş afla, oricât de departe, în oraşe oricât de fermecătoare, după un timp, mi se face dor de Chişinău, care a fost, este şi va rămâne oraşul sufletului meu.

 

2. Cred că e destul de dificil să selectăm câteva cuvinte-cheie, simpla rostire a cărora l-ar convinge  pe un străin: „Da, acesta e Chişinăul. Da, aceştia sunt chişinăuienii”. Trăsăturile distincte ale unui oraş eterogen, felul lui de a fi şi de a se manifesta sunt probabil mai greu detectabile. Cred că buna cunoaştere a unor lucrări importante despre Chişinău – „Chişinăul” de Ştefan Ciobanu, „Semimileniul Chişinăului” de Gheorghe Bezviconi ş. a. – ne-ar fi de mare folos în acest sens. Şi, desigur, enciclopedia „Chişinău”, o nouă ediţie a căreia – revăzută, completată – ar fi oportună.

Articolul integral vezi:   http://www.contrafort.md/old/2008/169-170/1608.html

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s