Visul lui Vasile Pascaru era de a face un film despre Ștefan cel Mare

Vasile Pascaru s-a născut la 1 ianuarie 1937 în satul Vădeni, Cetatea Albă, România Mare. Ar fi împlinit în această zi 80 de ani.

 ANIVERSĂRI – 2017

Da, avea un asemenea vis. Probabil, îl avea mai de demult, dar era imposibil să-ți realizezi asemenea vise în perioada sovietică. Pe atunci nici nu te puteai apropia de monumentul lui Ștefan cel Mare din centrul capitalei, mite să regizezi un film. După ce Republica Moldova a

v-pascaru
Vasile Pascaru

devenit independentă, s-ar părea că avea toate șansele să-și realizeze visul. Avea scenariu, era în căutare de actori… Dar nu avea bani. A bătut la toate ușile, a umblat ani buni cu scenariul, a căutat cu disperare sponsori, dar… Și sunt convinsă, ar fi realizat un film bun, fiindcă avea talentul și capacitățile de a crea filme magistrale. Lui Vasile Pascaru i-au plăcut personalitățile puternice, mari, care au lăsat urme în istorie. A ținut morțiș să facă un film despre pământeanul nostru Mihail Frunze, revoluționar, militar care s-a evidențiat în timpul razboiului civil din Rusia (1918-1922). Filmul s-a numit „Marele război mic” și a fost realizat la studioul „Moldova-film” în 1980. După care, peste câțiva ani, a urmat serialul televizat „Viața și nemurirea lui Serghei Lazo” (1984, 3 episoade), în centrul căruia era un alt pământean de-al nostru, Serghei Lazo, care s-a afirmat în timpul aceluiași război civil. A fost primul și unicul regizor de la studioul „Moldova-film” care, cu suportul financiar al

vasile-pascaru-impreuna-cu-pavel-balan
Vasile Pascaru cu Pavel Balan

Televiziunii Centrale de la Moscova, a realizat două seriale. Unul despre figura emblematică a lui Serghei Lazo, de care am pomenit mai sus, celălat era o ecranizare a romanului „Codrii” de Ion Constantin Ciobanu (studioul „Soiuztelefilm”, 7 episoade, 1987-1991). A fost ultimul său film. După care a urmat o perioadă de treisprezece ani de zbucium și căutări. Nu s-a lăsat bătut, a sperat până în ultima clipă a veții sale (a decedat la 2 octombrie 2004 la Chișinău răpus de inimă) că va reuși să revină în cinematografie. Din păcate, generația care a creat studioul „Moldo-film” a fost, după 1991, sacrificată de autorități. A lăsat o filmografie bogată și variată. După absolvirea Institutului Unional de Cinematografie din Moscova (VGIK, 1960-1965), a activat la studioul „Belarus-film”, unde a lansat două filme artistice: „Zâmbetul” și „Ziua întâi”. Apoi a venit la studioul „Moldova-film”, de unde plecase în 1960 la studii de regie, regizând „Mariana” (1967). A urmat „Riscul” (1970), „Viforul roșu” (1971), „Podurile” (1973), „Bărbații încărunțesc de tineri” (1974) ș.a. Vasile Pascaru nu a fost adeptul filmului poetic, l-au interesat paginile dramatice din istroia țări sale, pagini de război, lupte, foamete, mizerie, sărăcie, o tristă realitate la care generația sa a fost matroră, a trăit-o, ridicându-se, prin suferință, sus. Fiind orfan, a fost crescut de mamă. I-a dedicat ei și tuturor mamelor, care și-au crescut copiii în anii grei de după cel de-al Doilea Război Mondial, filmul „Trecea o lebădă pe ape” (1982).

Larisa Ungureanu, critic de film

pe-platoul-de-filmare-la-marele-razboi-mic-crop
Pe platoul de filmare la “Marele război mic”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s