Anișoara Bunescu: Gingășia personificată

 

Aniversări 2017

Anișoara (Ana) Bunescu, actriță la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău (din 1992), s-a născut la 8 ianuarie 1967 în satul Logănești, raionul Hâncești. A studiat la Colegiul „Ștefan Neaga” canto clasic (1985-1987), apoi și-a continuat studiie la Școala-Studio „V. Emirovici-Dancenko” de pe lângă Teatrul „MHAT-A. P. Cehov” din Moscova (1987-1992).

anisoara-bunescuAnișoara Bunescu este una din actrițele care a scris, prin rolurile jucate, istoria recentă a Teatrului Național „Mihai Eminescu”. La inaugurarea sediului renovat al teatrului, pe 15 ianuarie 1994, a adus-o în scenă pe Sophie în spectacolul „Amadeus” de P. Shaffer în regia lui Sandu Vasilache. A interpretat și alte roluri în spectacolele acestui regizor, jucând în „Legături primejdioase” (Doamna de Tourvel), „Un veac de singurătate” (Rebeca), „Frații Karamazov” (Ecaterina), „Hamlet” (Guvernanta), „La Grandiflora” (dna Zambiloiu), „Panica la Grand Hotel” (Administratoarea) ș.a., dar a colaborat și cu alți regizori: Ilie Todorov, Nicoleta Toia, Peter Bokor, Vitalie Drucec, Ion Sapdaru, Ilia Shats, Alexandru Cozub, Petru Hadârcă. Actrița are o voce melodioasă care te face atentă la emoțiile pe care le transmite personajul. Registrul lirico-dramatic îi permite să joace o varietate mare de roluri. Am văzut-o, cred, în toare spectacolele de la Național. Îmi amintesc de rolul Doamnei Ruxanda, soția lui Lăpușneanul (în rol Emil Gaju) din „Bastarzii” de Dumitru Matcovschi în regia lui Vitalie Rusu – firavă ca o trestie în bătaia vântului, dar curată ca lacrima la suflet. Un alt rol, jucat cu multă simțire și înțelegere, a fost Maria din „Consumatorul de onoruri” de Andrei Strâmbeanu, o femeie mult prea curată și dreaptă pentru un ticălos ca Berdaga (Anatol Durbală). Cu mult drag îmi amintesc de spectacolul „Prăpăstiile orașului” de Matei Millo, montat de Mihai Lungeanu în care Anișoara Bunescu a strălucit în rolul Spaziei. De fapt, spectacolul în sine a fost ca o sclipire de meteorit în sumbrul an 2001, fiind o replică la întunericul care se lăsase peste noi la acea vreme. A jucat roluri diverse. Mai rar, a avut roluri principale. Mă întreb: de ce? Are un potențial, încă, neexploatat. Sper, regizorii să ia aminte și s-o distribuie în roluri pe măsură. Anișoara Bunescu se reflectă plenar în poezie – spectacole sau recitaluri de poezie. A partricipat la Concursul-recital „Valeriu Cupcea”, ed. I-a, 2012, organizat de Casa Actorului (UNITEM) și a luat Marele Premiu. A avut un recital din poezia lui Lucian Blaga în cadrul Festivalului Internațional „Marțișor-2014”. Regizorul Nicu Scorpan a invitat-o să joace rolul Muzei în spectacolul montat după poezia lui Dumitru Matcovschi „Dincolo de ură” la Teatrul „Alexie Mateevici”. A îndrăgit poezia lui Valeriu Matei, „e foarte bărbătească”, poezia Leonidei Lari, „o poezie feminină”, a avut un recital din poezia Radmilei Popovici, „are atâta har!” „În poezie sunt așa, cum simt. Acolo se deschide sufletul meu. Poeziile sunt diverse”, spunea Anișoara Bunescu într-o discuție.

Larisa Ungureanu,
critic de teatru

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s