Banca Municipiului Chişinău

Fiscalitatea excesivă, stabilizarea monedei naţionale la un curs ridicat şi scăderea catastrofală a preţurilor asupra principalelor noastre articole de export a paralizat viaţa economică de la noi. Banca Naţională, sporind stocul de aur şi devize de la stabilizare încoace, a căutat să urce procentul acoperire şi nu a emisiunei. Aceasta a făcut ca piaţa financiară internă să se mulţumească cu o circulaţiune fiduciară restrânsă, o bună parte din ea fiind tezaurizată de popor – un simptom de încredere în moneda tarei, dar foarte scump pentru economia naţională – urmată de retrageri de economii, crahuri bancare şi închideri de credite în străinătate. Desigur, capitaliştii străini, retrăgând creditele acordate băncilor noastre, au judecat destul de logic: „dacă românul n-are încredere în instituţiile lui financiare şi se grăbeşte aşi retrage fondurile, de ce tocmai un străin să aibă mai multă încredere în instituţiile bancare româneşti”. Consecinţa a fost că un număr de vechi aşezăminte bancare româneşti cu un trecut glorios şi soliditate recunoscută n-au putut rezista cerinţelor crescânde ale depunătorilor şi au fost forţate să-şi închidă ghişeurile. În această situaţie s-a aflat şi Banca Municipiului Chişinău.

Înfiinţată acum şase decenii, în timpul când populaţiunea Chişinăului era prada exploatatorilor şi cămătarilor ordinari, cari prin activitatea lor aduceau la ruină şi mizerie pe toţi acei nevoiţi de a recurge la credit, Banca Municipiului Chişinău, cu un capital de abia 37 000 ruble, începe lupta pentru asanarea economică a locuitorilor acestui oraş. Politica Băncei de a acorda credite mici numai pentru producţiune şi circulaţiune a câştigat simpatii şi încredere unanime, lucrul ce se poate vedea la postul „Depuneri spre fructificare” din pasiv, care la începutul anului 1931 era de 22 ori mai mare decât capitalul Băncei, la lin capital de 5 milioane şi ceva, Banca avea circa 108 milioane depuneri, aparţinând la 6 000 depunători, iar la posturile din activ figura cu aproape 30 000 de clienţi, din cari circa 10 000 la portofoliu comercial şi circa 20 000 la Muntele de Pietate. Dacă la acest număr s-ar adăuga şi giranţii principalilor oblgaţi, atunci numărul angajaţilor se dublează. Aceasta înseamnă că aproape jumătate din populaţiunea oraşului Chişinău este în legătură cu Banca. Şi lucrul este foarte explicabil, dacă ţinem seamă că Banca Municipiului Chişinău are drept scop stimularea iniţiativei particulare, prin acordarea de credite eftine şi imediate, scutind pe client de formalităţi şi cheltueli prea multe şi deseori inutile.

Fondată în 1872, pe baza legii ruse din 1866 asupra băncilor comunale, Banca Municipiului Chişinău, a avut perfectă funcţiune legală până la 4 Mai 1919, când un decret-lege obligă toate instituţiunile cu caracter comercial din Basarabia, existente pe baza legiuirilor ruse, să se conformeze prescripţiunilor Codului Comercial Român, sub pedeapsă de nulitate. Banca nu s-a conformat acestei dispoziţiuni şi, deci, situaţia legală a rămas neclarificată.

În anul 1925, legea Administrativă, prin art. 220, acordă comunelor dreptul de a avea întreprinderi cu caracter economic, fără însă a preciza dacă are drept de a face şi fapte de comerţ, în cazul de faţă operaţiuni bancare. Această precizare vine abia în 1929, când modificându-se legea Administrativă, art. 341 interzice administraţiilor comunale de a face acte de comerţ. Comitetul local de revizuire, îngrijorat de consecinţele ce pot rezulta din cauză că această Bancă are o situaţie juridică neclaraficată, când orice semnătură sau obligaţiune a sa poate îi discutată sau con­testată, gândindu-se şi la urmările posibile ce poate avea asupra depunătorilor, în majoritatea cazurilor cu orientare bancară redusă, a cercetat în deaproape statutele acestei Bănci, constatând că ea nu are personalitate juridică şi a pierdut orice existenţă legală.

Primăria Municipiului Chişinău, fiind condusă de oameni politici, are tot interesulbv de a păstra această Bancă sub conducerea sa directă, pentru a avea posibilitatea de a satisface pretenţiunile prietenilor politici, influenţând direct la acordarea creditelor şi numind personalul de conducere şi execuţie. Fiind considerată ca un serviciu al Primăriei, Banca este acel rezervoriu din care se complectează golurile bugetare ale Municipiului. Cum înţelege Primăria de a uza de acest drept, arătăm că ea a ridicat de la această Bancă sub diferite forme peste 7 milioane lei în ultimii ani.

Direcţiunea Băncei, fiind lipsită de iniţiativă şi independenţă, soarta ei depinde în totul de votul majorităţii consiliului comunal, care printr-o simplă hotărîre poate schimba radical sistemul operaţiunilor bancare, având facultatea în orice moment de a dispune chiar lichidarea ei. Direcţiunea Băncei este veşnic sub influenţa consilierilor comunali şi poate prin excelenţă deveni un instrument de luptă politică a acelui partid care şi-a asigurat majoritatea absolută în consiliul comunal.

Nu intră în cadrul preocupărilor mele de a critica un sistem de guvernământ sau a indica măsurile de îndreptare într-o ţară unde educaţia cetăţenească abia îşi croeşte drumul său. Deasemenea nici nu e locul de a arăta diferenţă de tensiune potenţială a masei electorale într-o ţară tânără dar cu sufragiu universal, egal, direct şi obligatoriu, tinde forma încă primează fondul, iar politicianizmul covârşeşte politica, demagogizmul supralicitând democratizamul. Este clar că în asemenea împrejurări politice nici o formă de bancă comunală, ori cât de perfectă ar fi, nu va putea da rezultate cu totul favorabile. Societate anonimă sau cooperativă. Regie Publică Comercială, mixtă sau Societate în Comandită pe acţiuni, ori cât de bine ar fi, nu vor da rezultate dorite atâta timp cât procesul de educaţie cetăţenească a masei elective, din care se aleg înstituţiunile reprezentative din ţară, nu s-a terminat.

Un progres economic poate avea loc numai atunci când toate clasele colectivităţii vor cade de acord asupra modului de repartizare a rezultatelor acestui progres. Nu trebue uitat că cei naufragiaţi şi deposedaţi în decursul istoriei îşi afirmă dreptul la viaţă astăzi mai mult ca ori când şi nu trebue uitat că proprietatea, considerată altă dată ca sacră şi inviolabilă, astăzi are mai mult o funcţie socială decât o forma de drept. Dacă clasa privilegiată a colectivităţii vrea să-şi menţie şi mai departe aceiaşi repartiţie istorică a bunurilor economice, trebue să se gândească şi la cei deposedaţi şi printr-o politică înţeleaptă, la baza căreia să fie interesul social şi nu numai cel personal, să menţină ordinea socială în colectivitate.

Banca Municipiului Chişinău a fost singura bancă din Chişinău unde săracul avea acces, fiind cu drept cuvânt denumită „Banca deposedaţilor”, căci acorda credite mici cu dobânzi suportabile micului producător şi lucrător. Ea nu pretindea formalităţile cerute de o bancă capitalistă şi nici nu urmărea numai politica dividendului

Banca Municipiului Chişinău satisfăcea subiectul social, căruia îi deschidea larg porţile ei, pe când o bancă capitalistă urmăreşte mai mult obiectul economic. La o bancă capitalistă creditul stă în raport direct cu averea posedată : cu cât averea ţi-i mai mare, cu atât şi creditul va fi mai mare ; cu alte cuvinte, creditul se acordă averei şi nu persoanei. La Banca Municipiului Chişinău tocmai invers, persoana stă în primul rând şi apoi averea. Acordând credite micilor producători şi meseriaşi, Banca Municipiului Chişinău îi menţine în producţiune.În caz contrar comuna ar fi trebuit, cum de altfel face astăzi, să-i întreţină din fondul asistenţei sociale, alimentat în parte şi din beneficiile Băncii. Menţinându-i însă în producţiune, prin acordarea de credite, o parte din ei vor putea să-şi câştige singuri existenţa şi deci nu vor apela la cazanul comunal. Banca Municipiului Chişinău trebue să fie controlată de o înstituţiune obştească, de preferinţă de Primăria Municipiului Chişinău, căci interesele colectivităţii primează asupra celor particulare şi Primăria va putea mai bine ca ori care întreprindere privată să satisfacă interesele obşteşti. Chiar dacă Banca Municipiului Chişinău ar da pierderi din punct de vedere financiar, aceste pierderi s-ar recompensa cu prisosinţă din beneficiile sociale realizate prin menţinerea solidarizmului economic, între clasele colectivităţei.

Banca Municipiului Chişinău este un institut al timpului, căci astăzi mai mult ca ori când clasa privilegiată pentru menţinerea ordinei şi a continuităţii are nevoe de liniştea şi armonia socială. Banca trebue însă scoasă de sub influenţa partizanilor politici comunali şi transformată într-o instituţie autonomă. Pentru a nu devia scopul Băncii, Primăria să aibă dreptul de control. Primăria va putea îndruma politica generală a Băncii, fără insă a intra în chestiuni de administraţie şi de tehnică bancară, indicând până şi persoanele cărora trebue să le acorde credite, cum s-a făcut până acum. Astăzi o bună parte din credite sunt plasate oamenilor politici drept recompensă materială pentru merite politice. Adeseori creditul acordat unui om politic întrecea totalul creditelor acordate locuitorilor unei suburbii întregi a Chişinăului.

Existenţa Băncii Municipiului Chişinău are avantajul de a fixa populaţiunea de loc. Dacă un locuitor al acestui Municipiu ştie că poate obţine sprijin bancar la nevoe, atunci el nu va căuta norocul prin alte părţi şi va sta pe loc.

Prin retragerea bruscă a depunerilor, locuitorii Chişinăului îşi distrug singuri un aşezământ de utilitate publică, de care s-ar putea servi în momente grele. Nu trebue uitat că o bancă capitalistă urmăreşte numai politica dividendului, iar Banca Municipiului Chişinău urmăreşte o politică socială şi nu trebue uitat că o bancă particulară lucrează atâta vreme cât are interes financiar, pe când o bancă publică îşi menţine porţile deschise şi in zilele de criză. Ori ce aşezământ bancar se poate distruge ori când prin retragerea bruscă a depunerilor, căci este clar că economiile primite de bancă se plasează în producţiune, de unde nu se pot ridica la ori ce moment. Dealtfel ar fi naiv a crede, că Banca, primind depunerile clienţilor, le păstrează în tezarul ei, plătind dobânzi asupra lor.

T.Al. Ştirbu

Sursa: ŞTIRBU, T.Al. Banca Municipiului Chişinău. In: Viaţa Basarabiei. 1932, nr. 4, pp. 62-66.

banca-orasului

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s