Victor Andon. Cinematograful de zi din Chișinău. Amintirile unui cineast.

Anul 1953 a fost un an crucial pentru URSS. La 5 martie 1953 a murit I.S. Stalin. Acum – din filme artistice și documentare, din cărțile de memorie care s-au scris se știe despre acea perioadă. Atunci însă mulți se întrebau: ce va fi cu noi și ce se va întâmpla cu țara?

Noii conducători au început să reformeze srtucturile de stat. În guvern a apărut un nou minister – al culturii. Evident, s-au reformat și organele republicane. În fruntea noului Minister al Culturii de la noi a fost numit pământeanul meu A.M. Lazarev. Cabinetul metodic (Cabinetul metodic republican avea funcții de iluminare culturală în acea perioadă, n.trad.) fiind lichidat, eu am rămas fără un loc de muncă. M-am adresat lui A.M. Lazarev care mi-a sugerat să mă duc la Direcția de difuzare a filmelor, condusă de Vasili Vasilievici Pliusnin. Acesta mi-a spus, că în luna mai la intrarea în Parcul Central de Cultură și Odihnă se va deschide un nou cinematograf de vară și m-a îndemnat să depun documentele pentru concurs ca să pot ocupa funcția de director al cinematografului.

Cinematograful de zi era pe atunci o noutate. Proiecția se făcea din spatele ecranului. Sala avea 500 de locuri. Filmele puteau fi vizionate nu doar seara, ci și ziua. În acei ani, Lacul comsomolost (așa se numea pe atunci Lacul din Valea Morilor, n.trad.), la construcția căruia am participat, fiind student la universitate, devenise cel mai îndrăgit loc de odihnă al chișinuienilor. În jurul lacului a fost amenajat un parc, construită o cascadă de apă cu sticle colorate, prin care curgeau șuvoaie de apă, scările ce coborau în cascadă erau încununate de un chioșc rotund. Acolo, sus, în zilele de odihnă și serile cânta orchestra. Jos, unde sfârșeau scările, era un restaurant pe apă, unde puteai să beai o bere și să iai o gustare. De aceea cinematograful, care era amplasat chiar la intrarea în parc, promitea să fie mereu plin de spectatori. Pe lângă aceasta, chiar la intrarea centrală în parc se oprea trolebuzul nr. 2, care aducea pasagerii de la gara feroviară până aici.

Din 24 mai 1953, de când am devenut directorul Cinematografului de zi, am intrat în familia cineaștilor. Activând în calitate de director, am învățat să alcătuiesc repertoriul cu o lună înainte, străduindu-mă să ghicesc care anume filme vor fi pe placul spectatorilor. Cunoștințele acumulate la universitate mi-au fost de real folos. Știam că multe filme au fost realizate după opere literare – piese, roamne. Mai ștaim că spectatorilor le erau pe plac comediile, filmele muzicale, melodramele.

Din cartea: Андон, Виктор. Репортаж с высоты 80. Исповедь кинематографиста. – Chișinău, 2012. – P. 43-45.

Traducere de Larisa Ungureanu

P.S. Cinematograful de zi și-a încetat activitatea în 1990.

cinematograful-de-zi
Cinematograful de zi
Advertisements

One thought on “Victor Andon. Cinematograful de zi din Chișinău. Amintirile unui cineast.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s