Sergiu Finiti: A fi actor

Aniversări 2017

La 25 martie 2017 se împlinesc 65 de ani de la nașterea renumitului actor Sergiu Finiti.

Pot afirma că Sergiu Finiti este un norocos, avându-i ca „mentori” și „părinți spirituali” somități ale artei teatrale și cinematografice: Dumitru Caraciobanu, Emil Loteanu, Charles Chaplin, calea în teatru și film fiindu-i ghidată de aceste figuri proeminente. Sergiu Finiti și-a pus în față sarcini deloc ușoare, a cerut de la sine mult și, indiscutabil, a trebuit să „spargă” niște tipare pentru a-și forma propriile dimensiuni artistice.

A crescut într-o familie de pedagogi. Tatăl, Oleg Finiti, care la rându-i se trăgea și el din pedagogi, a fost nu numai învățător, ci și pilot civil în rezervă. „De mic copil tatăl meu m-a îmbolnăvit de aviație. Ne jucam „de-a zburatul”. Tatăl meu mă lua în brațe și „zburam” prin casă. Când am crescut mai mărișor, îmi permitea să țin singur timona avionului. Câteva clipe, dar pentru mine însemna o veșnicie. Papa m-a îmvățat să confecționez modele de avioane (mai târziu, când a devenit actor, în timp ce se lecturau piesele, S. Finiti desena avioane, astfel „construindu-și”, probabil, viitoarele roluri. n.a.), să sar cu parașuta, să zbor cu planorul, să simt viteza vântului mânuind iahtul și alte ocupații care mă copleșeau și-mi umpleau sufletul de entuziasm și extaz copilăresc”, îmi mărturisea actorul într-un interviu. Mama, Varvara Finiti, a fost învățătoare la clasele primare. „Pâinea lui Dumnezeu”, așa i se spunea în Satu Nou (Ismail, regiunea Odesa). „Mama mea, fire veselă, mereu cu zâmbetul pe buze, cânta și dansa, era foc nu alta!, cum i se spunea, și nu doar în sat, ci în toată regiunea, fiindcă era un lider de suflet al activității artistice de amatori din Satu Nou. Cu certitudine, a conchis S. Finiti, dragostea pentru muzică, pentru cântec, chiar și pentru teatru, le-am moștenit de la mama și de la papa.” Despre Dumitru Caraciobanu, marele nostru actor care a făcut parte din „generația de aur” a Teatrului „Luceafărul”, se spuneau legende în satul său de baștină în care, spre marele său noroc, a copilărit și Sergiu Finiti. „Caraciobanu al nostru!”, cum i se zicea lui Mitică a lui Sava Grecu (așa îi era porecla!) „Când venea în sat, se întrerupeau până și lecțiile la școală. Nu venea singur, ci însoțit de Ecaterina Malcoci, soția sa. Era de o frumusețe… Noi, copiii, ne țineam din urma lor și mergeam de parcă ne aflam într-o excersie: unde se duceau ei, acolo ne duceam și noi. Dumitru Caraciobanu era un idol cu care satul se mândrea nespus!” își amintește Sergiu Finiti. „Venea des în sat și trecea și pe la noi, discuta mai mult cu papa. Iar eu nu pierdeam timpul. Eram pe lângă dânșii: ochi și urechi. Mai auzeam un banc, o vorbă de duh, o întâmplare, mai cântam la acordeon, mai recitam câte-o poezie și într-o bună zi îl aud că zice: „Mă nașule! Are talent băiatu! Am să-l fac artist!” Cu această binecuvântare, Sergiu Finiti a ajuns în lumea teatrului, „o lume care m-a fascinat, m-a atras în măruntaiele ei, o lume fără început și fără sfârșit.” A jucat pe scena Teatrului Academic „A.S. Pușkin” (actualul Teatru Național „Mihai Eminescu”) roluri memorabile: Guliță din „Două fete ș-o neneacă”, Chiflea din „Dragostea nu-i sfetnic rău”, Pedro din „Un interviu la Buenos Aires”, Vioristul din „Păsările tinereții noastre”, a fost invitat să joace și în Teatrul-Rokc „Koleso” din Ucraina, din 1996 este actor la Teatrul Naținal „Satiricus I.L. Caragiale”.

În preajma lui Emil Loteanu a ajuns tot datorită lui Dumitru Caraciobanu. „Maestrul făcea probe pentru „Lăutarii” și Caraciobanu m-a recomandat. Loteanu s-a uitat la mine, m-a examinat din cap până în picioare și m-a întrebat, dacă știu să cânt la vioară. I-am zis că nu. Păcat.” Deci, n-a „mers” din prima. Și totuși, norocul i-a surâs în „Șatra”. Cum? ”Ștefan Bulicanu, colegul meu de facultate, era asistent la Loteanu. Îmi scrie o telegramă: „Urgent vino la Kaunas, filmări la „Șatra”. A doua zi eram la Kaunas. Primul lucru pe care l-a făcut Loteanu, s-a uitat, așa, la mine și mi-a spus: „I-a râzi!” Am râs. „Așa. Smile-ul îi bun! Acum hai la costum!” M-am dus „la costum”, m-am împopoțonat în costumul acela, în care și m-am filmat. Al doilea moment, cică, tu mergi călare pe cal? „Maeste, nu, dar dacă trebuie, în trei zile învăț!” „Chiar am să vin poimâine să văd ce știi să faci!” Când a revenit Loteanu, a fost plăcut surprins, căci eu deja făceam trucuri curajoase pe cal. Care au nimerit și în film.” Rolul lui Bubulea din „O șatră urcă la cer” (studioul „Mosfilm”) i-a adus faimă și popularitate. A fost invitat la mai multe studiouri din ex-Uniunea Sovietică, inclusiv la studioul „Moldova-film” unde joacă în „Pe urmele fiarei”, „Unde ești, iubire?”, „Deținutul misterios”, „Cetatea”, „Povestea lui Făt-Frumos” ș.a.

Sergiu Finiti este numit „un Charles Chaplin moldovenesc”. Când și cum s-a „lipit” de el această definiție? „Faptul că semăn cu Charles Chaplin i-a făcut pe unii să mă numească așa. De fapt, totul a început în Ucraina pe la începutul anilor `80. Când am fost angajat în fromația „Riff”. Eu eram Charles Chaplin, iar nevasta mea – Mary Pickford. Am repetat foarte mult mișcările lui Chaplin, gesturile, mimica lui și am deprins câte ceva din trucurile sale, din felul său de a fi ca actor.” La Chișinău, făcând parte din trupa Teatrului „Satiricus”, a jucat în spectacolul „Care-s sălbaticii?” rolul Soțului în stilul lui Charles Chaplin. Chiar de la început iluzia a fost uimitoare. Mișcările legănate de rață care merge încet, cu mâinile în lături, gambeta pe cap, mustăcioara de deasupra buzelor întinsă ca două lipitori și zâmbetul, zâmbetul fermecătorului Chaplin. Doar costumul era diferit de cel al lui Chaplin. În unele spectacole, cum ar fi „SRL Moldovanul”, „Maestrul și Margarita” poatră gambetă a la Chaplin. E un simbol? O mascotă? „E vorba de un stil care-mi este propriu. Această gambetă îmi amintește de Charles Chaplin. „E gambeta mea personală pe care am cumpărat-o și o țin în garderoba mea. E un dar pe care mi l-am făcut mie însumi!”

Larisa Ungureanu,
critic de teatru

Sergiu Finiti s-a născut la 25 martie 1965 în satul Babele (Oziornoe), raionul Ismail, regiunea Odesa. A copilărit în Satu Nou, același raion.
Studii: Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” (1969-1973).
Activitate profesională: 1973-1979, actor, Teatrul Academic „A.S. Pușkin” (actualul Teatru Național „Mihai Eminescu”); 1979-1981, actor, Teatrul-rock „Koleso”, Filarmonica din Cernăuți; 1981-1983, solist-vocalist, formația folk „Riff”, Zaporojye, Ucraina; 1983-1986, actor, Teatrul Academic „A.S. Pușkin”; 1986-1988, artist (chitară acustică), ansamblul instrumental „Legenda”; 1988-1989, actor, Teatrul Actorului de Cinema, Chișinău; 1989-1990, colectivul „Dosug”; 1990-1992, actor, Teatrul Mic, Centrul „Iuri Gagarin”, Chișinău; 1993-1996, actor, Teatrul etnofolcloric „Ion Creangă”; 1996, actor, Teatrul Național „Satiricus I.L. Caragiale”.

 

Referințe bibliografice:

  1. UNGUREANU, Larisa. A fi actor: [despre actorul de teatru și film Sergiu Finiti]. Chișinău: Bons Offices, 2012, 150 p.
  2. DIVIZA, Ion. Sergiu Finiti, acum ca niciodată, un actor de nota zece (5 plus 5). În: Flux, ed. de vineri, 2007, 23 mar., P. 12.
  3. PROCA, Pavel. Singuralitatea și singurătatea bardului Finiti. În: Caragiale să ne judece. ed. îngr. de Ion Diviza, Chișinău: Universitas, 2006, P. 212-214.
  4. Sergiu Finiti. În: Calendar Național, Chișinău, 2011, P. 117.
  5. Sergiu Finiti [online].[citat 24.03.2017] Disponibil: http://satiricus.md/ro/about/actors/sergiu-finiti
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s