Caraciobanu al nostru!

Aniversări 2017

 

La 22 aprilie 2017 Dumitru Caraciobanu ar fi împlinit vârsta de 80 de ani. Din păcate, s-a dus mult prea devreme de lângă noi, fiind o pierdere irecuperabilă pentru teatrul și filmul național (a decedat la 14 noiembrie 1980). Acum zece ani, la Teatrul „Luceafărul”, unde în 1960, anul înființării teatrului-legendă, și-a început activitatea alături de ceilalți colegi veniți de la Moscova după absolvirea Școlii de Teatru „B. Șciukin” – Ecaterina Malcoci, Eugenia Todorașcu, Sandri Ion Șcurea, Ion Ungureanu, Valentina Izbeșciuc, Ilie Todorov, Vasile Constantin ș.a., a avut loc o serată de omagiere a actorului: 70 de ani de la naștere. S-au depănat multe amintiri în acea seară. „Astăzi Dumitru Caraciobanu ar fi trebuit să fie aici, pe această scenă, să ne bucure cu prezența sa alături de marii fondatori ai acestui teatru, a spus colegul de facultate, actorul și regizorul Ion Ungureanu. Mi-l amintesc cum juca. Dacă juca un grec, cum a fost în „Kir Zuliaridi”, păi acela era grec adevărat! Dacă aș parafraza un personaj gorkian, era grecul grecilor. Mi s-a întâmplat să fiu alături de el pe platoul de filmare. Jucam la Vlad Ioviță în „Calul, pușca și nevasta”. Era un film despre haiduci. Noi, marea majoritate, îi jucam pe haiduci, iar Dumitru Caraciobanu interpreta rolul unui turc. Era turc de când lumea! Turcul turcilor! Dumitru Caraciobanu s-a născut la gurile Dunării, cam prin aceleași locuri de unde-și trage originea și scriitorul Panait Istrati, un mare povestitor. Ei bine, Caraciobanu era un povestitor desăvârșit. Să fi ascultat cum spunea „Poveștile din ghiol”! Din păcate, nu am imprimat poveștile sale, nu l-am filmat îndeajuns, nu i-am filmat spectacolele. Puținele fotografii care s-au mai păstrat sunt făcute de mine. Eram un mare amator de fotografii și veneam câte-odată la teatru cu aparatul, făcând poze din spectacole. Trebuie să învățăm să prețuim talentele, să păstrăm amintirea lor, să facem lucrurile frumos. Avem cu ce ne mândri! Nu suntem mai prejos ca alții!”

Amintiri frumoase despre Dumitru Caraciobanu păstrează și actorul Sergiu Finiti, consăteanul său. „Dumitru Caraciobanu este părintele meu spiritual”, spune S. Finiti într-un interviu. Acolo, în Satu Nou, unde s-a născut unul din cei mai talentați actori ai scenei noastre, este numit cu dragoste și mândrie de consăteni „Caraciobanu al nostru!” „Dumitru Caraciobanu a fost un idol, povestește Sergiu Finiti, satul se mândrea nespus. Se spunea că în copilărie a fost o fire năstrușnică și un năzbâtios fără pereche! L-am văzut jucând, când eram copil. Au venit în sat cu spectacolele „Flori de câmp” și „Hai să-ți ghicesc!” Dorința cea mai mare a mea, și nu doar a mea, era să-l cunosc, să fiu în preajma lui. Venea des în sat și trecea și pe la noi, discuta mult cu papa. Eram pe lângă dânșii: ochi și urechi! Mai auzeam o vorbă de duh, un banc, mai spuneam o poezie, mai cântam la acordeon. Într-o zi aud că zice: „Mă nașule! Are talent baatu! Am să-l fac artist!” Și iată așa, cu blagoslovirea lui Caraciobanu, am devenit artist!”

Criticul de teatru Pavel Pelin, ambii născuți în „ținuturile austere ale Bugeacului”, a scris în cartea sa „Lupta cu urâtul. Viața artiștilor basarabeni” un capitol dedicat lui Dumitru Caraciobanu. Se numește „Carul cu grau”. „Ca și alți actori de la „Luceafărul”, era ținta privirii tuturor. Unii se opreau să-l vadă mai de-aproape, alții încercau să-l atingă cu mâna. Toată suflarea chișinăuiană avea în minte chipul comediosului Pitivie din „Costumul de nuntă” de P. Boye și Ch. Varennes sau a extravagantei Chiriția din „Chirița în provincie” de Vasile Alecsandri, roluri care făcuseră din el o adevărată celebritate. Trecătorii îl furau cu privirea, uitându-se la el ca la o poză vie. Întotdeauna se îmbrăca curat și îngrijit, preferând costume deschise la culoare și cămașă albă. Din anturajul acestui vestimentar luminos, se uita la tine cu o privire întotdeauna zâmbăreață, care te intimida ușor. Pentru Caraciobanu teatrul începea în clipa când da cu ochii de om. Tot ce se mișca era teatru și joc de-a teatrul pentru el. Nu-i trebuiau decoruri, ele existau oriunde se întorcea cu ochii. Haina de toate zilele îi servea drept costum artistic. Putea juca în orice condiții, pe scena Teatrului din Kremlin sau în cele mai amărâte cluburi din localitățile sătești. Dincolo de argintul viu al unui neîtrecut talent de comediant, personalitatea lui Dumitru Caraciobanu a fost cu mult mai complexă. Unul din exemple este rolul lui Piotr Nicolaevici Sorin în „Pescărușul” de A.P. Cehov (1969). Publicul a avut surprinderea de a vedea un Caraciobanu cu care nu era deprins. Era vorba despre drama omului ce s-a prăbușit în sine. Fiecare rol te surprindea prin noutatea sa. De parcă în Caraciobanu mai trăia un Caraciobanu, despre care aflai cu întârziere.”

Pavel Sabin, secretarul literar al Teatrului „Luceafărul”, l-a numit pe Dumitru Caraciobanu, „un visător cu ochii deschiși ziua-n amiaza mare. A fost un prinț dezmoștenit ce râde, vai! de averile sale, mai zicea P. Sabin. Îi plăcea să spună că Shakespeare râdea când își scria tragediile. L-a jucat, totuși, nu pe Richard, la care a vista toată viața, ci pe Sir Toby. Pe coțcarul de Kocikariov, pe naivul de George Dandin, pe mucalitul de moș Arvinte. I-a jucat pe mulți, pe foarte mulți din lumea asta, numai pe sine nu se putea juca.”

Despre Dumitru Caraciobanu s-a scris în timpul vieții, dar și după moartea sa. Și, cred, se va mai scrie, fiindcă un actor nu moare, un actor este legat cu veșnicia, prin creația sa. Teatrul „Luceafărul”, unde talentul său s-a manifestat plenar, este o perlă a culturii noastre. Prin tot ce s-a realizat pe această scenă de-a lungul anilor. Dumitru Caraciobanu a lăsat în acest teatru „cea mai senină amintire”.

Larisa Ungureanu,
critic de teatru

Dumitru Caraciobanu s-a născut la 22 aprilie 1937 în satul Satu Nou din județul Cahul, Regatul României (azi raionul Reni, regiunea Odesa). Decedat pe data de 14 noimebrie 1980 la Chișinău. Înmormântat în satul de baștină, Satu Nou.

Studii: A absolvit Școala de Teatru „B. Șciukin” din Moscova (1955-1960).

Actor la Teatrul „Luceafărul” (1960-1980). Face parte din „generația de aur” a acestui teatru. Roluri celebre: Tarzan – „Nota zero la purtare” de V. Stoenescu și O. Sava; Busto Taberra – „Steaua Seviliei” de Lope de la Vega; Kir Zuliaridi – „Pagini de comedie” de V. Alecsandri; sir Toby – „A douăsprezecea noapte” de W. Shakespeare; Argante – „Vicleniile lui Scapin” de P. Scarron; Kocikariov – „Căsătoria” de N. Gogol; Evsiukov – „Maie tare ca dragostea” de K. Lavrov; Agache Țăruș – „Pu-un picior de plai” de I. Podoleanu; George Dandin – „George Dandin” de Moliere; Radu Ștefan – „Radu Ștefan, Întâiul și Ulitmul” de A. Busuioc; David Prescure – „Minodora” de A. Strâmbeanu; coana Chirița – „Chirița în provincie” de V. Alecsandri.

Debut în cinematografie în anul în „Omul merge după soare” (1961). Alte roluri: Păcală – „Leacuri amare” s/m; Fane Felinar – „Așteptați-ne în zori”; Sava – „Ultima noapte în rai”; Turculete – „Poienele roșii”; Preda – „Lăutarii”; Ciorbă – „Durata zilei”; Foca Turculeț – „Viforul roșu”; Tatăl – „Vreau să cânt”; Ocheșel – „Calul, pușca și nevasta”; Mahmud-bei – „La porțile satanei” ș.a.

Ecranul i-a mărit popularitatea, devenid în anii 60-70 unul din actorii îndrăgiți.

 

Bibliografie selectivă: Pavel, Pelin. Ce veche dragoste – actorii. – Chișinău: Lit. Artistică, 1983. – P. 16-32; – Cu caract. chir. ; Caraciobanu, Dumitru . [schiță biogr.] // Literatura și arta Moldovei: encicl. : [în 2 vol]. – Chișinău, 1985. – Vol 1. – P. 287-288. – Cu caract. chir.; Uvarova, Irina. Teatrul „Luceafărul”. Un deceniu al devenirii. – Chișinău: Hyperion, 1992. – 112 p. cu il.; Caraciobanu, Dumitru. Grecov Iuri. România în chipuri. – Chișinău, 2000. – P. 33; Caraciobanu, Dumitru // Calendar Național 2007. – Chișinău: 2007. – P. 153; Caraciobanu, Dumitru // Țarălungă Ecaterina. Enciclopedia identității românești : Personalități. – București, 2011. – P. 149; Ungureanu, Larisa. A fi actor. – Chișinău, 2012. – P. 49-55; Caraciobanu, Dumitru // Ungureanu Larisa. Portrete în timp. Oameni de teatru și film. – Chișinău, 2012. – P. 5-10, 94; Pelin, Pavel. Lupta cu urâtul. Viața artiștilor basarabeni. – Chișinău, 2015. – P. 181-203, ș.a.

http://cinema.art.md/person/293/index.html;

https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2013/10/07/dumitru-caraciobanu-1937-1980-actor-de-teatru-si-film/

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s