Constantin Bălan: o viaţă la re-crearea paradisului

Aniversări 2017

La 20 mai 2017 se împlinesc 75 de ani de la nașterea pictorului Constantin BALAN, regizor și pictor-scenograf la Studioul „Moldova-Film”, director artistic la Studioul „Animafilm”, redactor artistic la revista Ab ovo, conferențiar universitar la Catedra de desen a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, absolvent al Școlii Republicane de Arte Plastice „Ilia Repin” din Chișinău.

Miraculosul univers al filmului de animaţie moldovenesc se asociază în primul rând cu numele lui Constantin Bălan, cel care a pus bazele animaţiei profesioniste în Republica Moldova şi a pledat pentru o animaţie naţională.

Din frageda copilărie i se prefigurează firea artistica, îndrăgostit de artele frumoase, soarta îl duce să-şi facă studiile la VGIK (Institutul Unional de Cinematografie, Moscova), cea mai prestigioasă instituţie superioară de învăţământ în domeniul cinematografiei. Aici este discipolul profesorului Mihail Bogdanov, cunoscut de publicul larg în calitate de pictor-scenograf la epopeea cinematografică Război şi Pace după Lev Tolstoi în regia lui Serghei Bondarciuk.

A doua specializare o face în atelierul lui Anatoli Sazonov, alt cunoscut pictor-scenograf, dar de acum la filmele de animaţie.

În 1969 revine acasă bine instruit, cu un bagaj de cunoştinţe în domeniul scenografiei de film artistic, dar şi de animaţie. Debutul în calitate de pictor-scenograf la studioul Moldova-film este pelicula lui Gheorghe Vodă – Singur în faţa dragostei (1969). Dar visul de-a crea filme de animaţie îl domină şi reuşeşte să convingă conducerea studioului să i se permită lansarea în producţie a unui film de animaţie după povestirile lui Spiridon Vangheli. Astfel, în 1970 pe marele ecran apare filmul cu marionete plate Guguţa, care va confirma capacităţile cineaştilor moldoveni în persoana lui C. Bălan în valorificarea noului gen cinematografic.

Constantin Bălan este tânăr, cu multa energie creatoare şi îndrăzneţ merge spre scopul său de-a forma o animaţie naţională, începând de la specialiştii în domeniu până la mesajul filmelor. Aceasta îl face să se adreseze literaturii contemporane moldoveneşti, precum opera lui Spiridon Vangheli, mai târziu la nuvelele Leonidei Lari şi la legenda Ruxanda a lui Nicolae Dabija. Pledoaria sa pentru o cultură şi artă naţională este vizibilă şi deranjează în mare măsură conducerea studioului. Fiind etichetat ca naţionalist i se organizează premeditat dificultăţi în procesul de creaţie şi este nevoit să părăsească studioul. Deşi reuşise abia să semneze scenografia unui film de ficţiune şi regia unui de animaţie, capacităţile sale creatoare n-au rămas neobservate.

Pentru o perioadă se retrage în teatru, o mai veche pasiune a pictorului. Negăsind loc vacant la Luceafărul, teatrul visurilor mai multor creatori din acea perioadă, C. Bălan decide să răspundă invitaţiei regizorului Anatol Pânzaru, care-i propune postul de pictor-șef la Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Bălţi. Aici va crea scenografie pentru spectacole montate în baza dramaturgiei naţionale: Si sub cerul acela (1970) de Aureliu Busuioc, regia Anatol Pânzaru, Tragedia de la Tatarbunar (O rază de întuneric, 1973) de M. Ris, P. Cravţov, regia Anatol Pânzaru, A. Rusu, Cel mai bun om (Vivat Cuţulea!, 1974) de Gheorghe Malarciuc, regie Anatol Pânzaru si altele.

În 1973 Constantin Bălan este solicitat şi de Teatrul de Operă și Balet pentru a realiza scenografia la opera Aleco după muzica lui S. Rahmaninov în regia lui Eugen Platon. Deși era pasionat de arta spectacolului, dar posibilităţile filmului de animaţie păreau incomparabile cu concepţiile limbajului teatral unde se rezervau prea puţine mijloace pentru scenografie, costume, recuzită.

În 1974 Constantin Bălan decide să revină la Moldova-film şi să continue lucrul la serialul cu personajul Guguţă. Dar până atunci realizează în formulele de animaţie poemul în versuri al lui Filip Mironov Bostănel cu capul chel.

Constantin Bălan este unicul regizor care şi-a asumat responsabilitatea pentru crearea unui erou serial în animaţia noastră naţională, reuşind sa realizeze opt filme. „Isprăvile” lui Guguţă sunt menite să-l plaseze pe eroul lui Vangheli într-un orizont deosebit de cel în care trăiesc şi acţionează alţi eroi lansaţi pe marele ecran. Aceste acţiuni-manifeste sunt dictate de sentimentul de dragoste faţă de oameni în pofida faptului că multe din ele par naive, inerente vârstei preşcolarului Guguţă: se străduie ca sub cuşma năzdrăvană să încapă întregul sat (Guguţă), scrierea răvaşelor din numele celor dragi (Guguţă-Poştaş, 1976), răzbunarea pe frizerul satului (Guguţă – Frizer, 1980) până la micile bucurii oferite sătenilor, când Guguţă le dăruieşte ghiocei (Darul lui Guguţă, 1979), iar toamna îi invită la şcoala sa (Banca lui Guguţă, 1975). Regizorul nu poate să treacă peste bogăţia folclorului nostru naţional care-l inspiră la realizarea unei frumoase poveşti Despre trandafirul care ştia să roşească (1982).

În 1977 este invitat de Vlad Ioviţă să realizeze scenografia la filmul Făt-Frumos, un basm miraculos, o ancorare în universul mito-folcloric naţional. Pornind de la basmul popular despre curajosul Făt-Frumos, care o salvează pe Ileana Cosânzeana din ghearele groaznicului Laur-Balaur, Constantin Bălan are misiunea de-a inventa acel tărâm realist-fantastic, ce balansează între lumea reală (plaiul mioritic) şi cel de basm (palatul balaurului); între personajele lumii tradiţionale şi cele de poveste (balauri, draci care nu pot împărţi obiectele fermecate etc.). Următorul film la care a lucrat împreuna cu Vlad Ioviţă va fi La porţile satanei (1980).

În anul 1985, în creaţia lui Constantin Bălan începe o nouă perioadă de activitate care se ridică la un alt nivel, înscrie noi cuceriri. De acum înainte, regizorul se va adresa la izvoarele mitice, la folclor, în mod special, îl atrag legendele, ce devin punct de pornire pentru majoritatea filmelor din această perioadă, înscriindu-se într-o arie poetico-filosofică. Filmele din această perioadă scot în evidenţă probleme majore ale societăţii noastre, cum ar fi ruperea omului de natură, devalorizarea celor mai umane sentimente, căutări omeneşti… Peliculele: Ramură de arţar (1985), Povestea de la etajul zece (1986), Ruxanda (1987) trec sub semnul unei filosofii poetice, unde regizorul revine la miturile şi baladele populare. Urmează fabula filosofică Ploaia (1989), care, cu părere de rău, este ultimul film de animaţie în creaţia lui Constantin Bălan.

La începutul anilor ’90, Constantin Bălan părăseşte studioul Moldova-film care, din cauza transformărilor politico-economice din țară, practic, îşi încetează activitatea. Secţia Anima-film pe care o conducea se destramă, formându-se câteva grupuri mici, care încercau prin diverse modalităţi să supravieţuiască în condiţiile crizei economice.
După ce pleacă de la studiou, C. Bălan se angajează la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, la Facultatea Arte Plastice şi Design unde ţine cursuri de pictură în faţa studenţilor, cărora le insuflă dragostea pentru artele plastice şi cea cinematografică. În primii ani a mai încercat să pregătească pictori-animatori, dar nu avea susţinerea necesară. Cu timpul regizorul se îndepărtează de lumea filmului de animaţie, deşi dragostea pentru această artă va fi mereu vie în sufletul artistului. Or, amintirile vor fi susţinute şi de rarele şi sporadicele proiecţii ale filmelor sale…

Nu mai puţină satisfacţie îi aduce şi ilustrarea cărţilor. Propunerile vin din partea autorilor – Iurie Colesnic, Leo Botnaru şi alţii. În anul 2013 începe o colaborare fructuoasa cu scriitorul Spiridon Vangheli. Destinul îi aduce alături pentru o colaborare de alt gen, decât cea a filmului. Scriitorul decide că lumea cărţilor sale, conţinută în noile poveşti şi povestiri biografice poate fi ilustrată doar de Constantin Bălan. În primul rând, este vorba despre ilustrarea unei noi ediţii a cărţii Copiii din cătuşele Siberiei (2014), editată la Chişinău şi la Bucureşti. O altă lucrare autobiografică este Spionul lui Eminescu (2015) şi o culegere de nuvele despre copilăria soţiei sale.

Concomitent, ilustrează revista Alunelul, în special, rubricile ce ţin de istoria plaiului. Constantin Bălan mai speră că vă putea să participe la reanimarea filmului de animaţie moldovenesc… Mai are şi alte planuri de creaţie. Cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani, îi dorim maestrului multă sănătate şi realizarea visurilor!

Violeta Tipa,
critic de film, doctor în studiul artelor

Constantin Bălan s-a născut la 20 mai 1942 în satul Dumitrești, județul Chilia (acum – Dimitrievka, regiunea Odesa). Studii: VGIK, Moscova (1969), scenografie film animație. La „Moldova-film” din 1969. Activează în genul filmului de animație, imortalizându-l pe Guguță, personaj literar din creația scriitorului Spiridon Vangheli. A semnat și scenografia unor filme de ficțiune și a mai multor spectacole de teatru. Activitate pedagogică la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Membru al Uniunii Cineaștilor și Membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

Bibliografie selectivă:

  1. Tipa, Violeta. Isprăvile lui Guguţă în viziune cinematografică. Chişinău: Epigraf, 2015, 104 p.
  2. Andon, Victor. Tatăl cinematografic al lui Guguţă. Constantin Bălan// Cineaştii secolului XX. Eseuri, portrete, interviuri. Chişinău, 2005, p. 220-222.
  3. Bălan, Constantin. Bene ante lucem // Moldova-film 55 ani. Revistă jubiliară, Chişinău, 2007, p. 24-25.
  4. Tipa, Violeta. Interpretarea operelor literare în filmul de animaţie // Arta 2002, Chişinău, Epigraf, pag. 76-79.
  5. Tipa, Violeta. Pledoarii cinematografice pentru păstrarea identităţii naţionale // Identitatea culturală românească în contextul integrării europene, Editura ALFA, Iaşi, 2006, p. 745-754.
  6. Tipa, Violeta. Universul naţional în serialul despre Guguţă // Arta 2006. Arte audiovizuale. Chişinău, 2006, p. 118-123.
  7. Tipa, Violeta. Filmul Ruxanda o interpretare a legendei // Arta 2007. Arte audiovizuale, Chişinău, 2007, p. 124-129.
  8. Tipa, Violeta. Isprăvile lui Guguţă în viziune cinematografică // Moldova, septembrie-octombrie 2013, p. 36-39.
  9. Tipa, Violeta. Guguţă – un erou arhetipal // Antares Axis Libri. Revistă de teorie, istorie şi critică literară. Galaţi, Nr.6, 2015, p. 5-55.
  10. Тарасенко, Лариса. В мире ожившей куклы. Кишинев: Literatura artistică, 1982. – 134 p.
  11. Энциклопедия отечественной мультипликации. Москва: Алгоритм, 2006, p. 88-89.
  12. Balan, Constantin [online]. [citat] Disponibil : http://cinema.art.md/person/65/index.html ș.a
Advertisements

One thought on “Constantin Bălan: o viaţă la re-crearea paradisului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s