Iulia Petrașcu: Viața mea – tristă sau veselă – se revarsă în versuri…

Chișinăul și oamenii lui

Am făcut cunoștină cu dna Iulia Petrașcu acum câțiva ani. Este vânzătoare la un chioșc de ziare Moldpresa, situat în cartierul Buiucani. Dacă alte dăți cumpăram ce aveam de cumpărat – ziar sau revistă și plecam fără să mă uit în urmă, de data aceasta mai întâi vocea, apoi fața chioșcăresei mi-a atras atenția. O voce blândă ca o melodie, pe care nu o poți uita, și o față de om bun – nu împovărată de griji, nu ursuză… Așa ceva chiar că nu prea se întâlneșete în ultimul timp. Recunosc: când era doamna cu zâmbetul care-i flutura pe buze, luam cu plăcere ce aveam de luat de la chioșc, când era altcineva – parcă nu-mi prea făcea plăcere. Am ajuns până într-atât, încât mai întâi mă uitam cine era dincolo de gemulețul chioșcului… Așa am ajuns s-o cunosc pe doamna Iulia Petrașcu. Încet-încet, am intrat în discuție… Azi una, mâine alta, în alte dăți doar ne salutam, uneori mă rețineam mai mult – sau eu aveam ceva să-i spun, sau dumneaei avea ceva să-mi comunice… De cele mai multe ori eram întrerupte de numeroșii trecători care se opreau la chioșc – fie pentru un ziar, fie pentru o cafea, că se vinde și cafea acum, fie pentru a-și încărca cartela de telefon sau pentru a-și procura un pachet de țigări… Erau și din cei care se opreau să mai schimbe o vorbă-două…

Da, această femeie din chioșc, simplă la prima vedere, politicoasă, bine educată și sociabilă mi-a atras atenția și… am început s-o studiez. Într-o bună zi, când doamna Iulia a aflat că am tangență cu lumea artei și a cărților, mi-a spus că scriitorul ei preferat este Iulian Filip. Aflând că-l cunosc, m-a rugat să-i transmit sincera ei admirație pentru poezia sa. Ceea ce am și făcut. Altă dată, vorbind despre poezii, mi-a spus că scrie versuri. „Hai să vă citesc o poezie, pe care am scris-o azi!” Și mi-a citit-o, apoi mi-a citit încă una… Ascultam și admiram muzicalitatea frazei, ritmul ei, frumusețea cuvintelor – simple și sincere… Mi-am spus că o să scriu despre dna Iulia. I-am și zis. Doar că nu știam când o voi face și în ce context să-i plasez portretul. Pe lângă poeziile pe care le scrie și despre care îmi propuneam să vorbim, m-am întrebat: oare cum arată Chișinăul și locuitorii lui văzuți din interiorul unui chioșc de ziare? Răspunsul puteam să-l aflu doar dacă aș fi purtat o discuție mai îndelungată cu doamna Iulia…

Așa că în una din zile, la solicitarea mea, am fost invitată pe teritoriul „sacru” din interiorul chioșcului. De unde, într-adevăr, lumea de afară se vede un pic altfel… „Oamenii arată altfel, îi văd mergând adesea cu capul în jos, încovoiați, de parcă ar merge în urma unui mort. Par, nu știu cum, izolați unul de altul. Poate așa se vede de aici… Se oprește troleibuzul sau autobuzul, unii iese, alții urcă, e un du-te vin-o. Sunt și din cei care se apropie de chioșc în fugă și vor să fie serviți repede. Mă strădui să le fac pe plac. Cine sunt cumpărătorii mei? Nu am făcut o statistică anume, dar vin multe femei, unele din ele pensionare. Vin și bărbați – mai tineri, mai în vârstă. Cumpără ziare, reviste, cumpără țigări. Nu se uită la preț. Am observat și eu, că femeile fumează și, oricât ar părea de ciudat, fumează femei în vârstă… Dacă se cumpără ziare? Da, se cumpără. Acum se cumpără cel mai bine ziarele de limbă română: Săptămâna, Timpul, Jurnal de Chișinău. Se vinde bine Ziarul de Gardă, mai ales, varianta rusă. Se cumpără și cărți. Avem cărți pentru copii, cărți de colorat. Se cumpără Integrame, Femeia de azi, Povestea mea, Sănătatea, Тайны XX века, Дарья, Burda. Ce e important în această profesie? Să știi să comunici cu oamenii. Trebuie să ai această calitate: de a comunica. Fie că este cultivată, fie că este înnăscută. La mine, cred, este înnăscută. Eu chiar le spuneam șefilor mei de la Moldpresa, că ar trebui inițiate niște lecții de psihologie pentru chioșcari. De ce? Prin mâinile noastre, ca să zic așa, trece foarte multă lume. Zilnic la această ferestruică se opresc sute de oameni. Nu i-am numărat, dar sunt foarte mulți. Uneori poposesc doar câteva minute, dar sunt și din cei care au ceva de spus – o bucurie sau o durere – și nu au cu cine vorbi. Eu sunt dispusă să-i ascult. Vin femei în etate, vin și femei mai tinere sau chiar tinere de tot, cu tot felul de povești de viață. Nu întreb cum le cheamă, nu întreb cine sunt, de unde vin, nu pun nici un fel de întrebări. Oamenii îmi împărtășesc câte o filă din viața lor, apoi pleacă. Uneori revin, alteori – nu. Cu unele femei am legat chiar și un fel de prietenie… Și acum îmi stăruie în memorie povestea unei tinere care nu și-a văzut mama timp de 13 ani. Era plecată la munci. A crescut cu bunica. Deși e în floarea vârstei, pe chipul ei se citește suferința. Am ascultat-o, sunt și eu mama a două fete, am muncit și eu, în Rusia, copiii au crescut alături de mine… Am revenit cu toții acasă… Eram atât de „încărcată” de sentimente după ce am ascultat-o pe acea tânără, încât am simțit necesitatea să scriu o poezie despre acest necaz mare, altfel nu mă puteam liniști. Cum am început să scriu? De fapt, scriu încă din școală. Aveam și un învățător foarte bun, Eugen Gheorghiță. Da, da, a devenit mai apoi jurnalist. Nu mai este în viață??? N-am știut… Pentru mine a rămas unul din cei mai importanți oameni din viața mea. Dumnealui a creat un cenaclu la școală. Avea mare succes! Scriam poezii, unii și proză, recitam, discutam. Scriam mult și „Bine!”, cum zicea dl Gheorghiță. Nu, nu am publicat. Le-am scris pentru sufletul meu. Și continui să scriu pentru mine. Poezia e ca o ușurare. Eu nu pot spune nimănui durerea mea, nu pot să mă „descarc”, sentimental, decât prin poezie. Uneori e de-ajuns să scriu patru rânduri și încep să mă simt mai bine. Dacă citesc? În copilărie îmi plăcea să citesc. Citesc și acum, mai puțin, dar citesc. E o dragoste veche. Unii copii se jucau, iar eu mă țineam de cărți. Mămica stingea lumina, iar eu citeam sub plapumă! Îmi plăcea natura, eram visătoare, am lucrat la câmp, cultivam viță de vie… Am lucrat și vânzătoare, am fost și constructor. Am învățat să construiesc case de la zero și până la acoperiș, dar poezia m-a însoțit mereu și oriunde. Am scris odată o poezie despre un arici. L-am comparat cu un om bătrân, care este un bun povățuitor. Am scris și despre o piatră… Am încercat să văd altceva, nu doar o piatră…

Au trecut ore bune cât am stat în chioșc. Zeci de oameni s-au oprit – unii doar pentru a o saluta pe doamna Iulia, alții s-au reținut mai mult, a treia categorie erau oameni care-și doreau să cumpere – ziare, cărți, reviste, cafea etc. Pentru fiecare doamna Iulia găsea un cuvânt bun, le zâmbea. „Dacă e ușoară sau grea munca mea? E plăcută. Asta contează cel mai mult! Hai să vă mai citesc din ultimele poezii!” Și a scos un caiet cu scoarțe, în care-și scrie poeziile. Mi-a citit cu vocea ei duioasă câteva. Am selectat și eu două, ca să vă convigeți și dumneavoastră, dragi cititiori, cât de admirabile sunt!

Larisa Ungureanu,
jurnalistă

 

 

 Unei pietre

În tine văd toți doar o piatră
Și nu o inimă sfărâmată
Și nu o viață pângărită
De toată lumea ades urâtă…
De ce nu-aud al tău suspin,
A tale rugăminți și chin?
De ce nu văd, cum zi și noapte
Tu Domnului îi ceri dreptate.
-O, Doamne, mă blagoslovește
Și viața mi-o călăuzește.
Da-mi și mie barem, zău,
Un pic de bine, Domnul meu!

 

  A fost aseară Muza…

A fost aseară Muza,
Dar nu m-a prins acasă,
Eram plecată-n codru
S-aleg un loc de casă,
S-aleg un loc de doină
Cântată la vioară
De badea Nicolae
Pe câmp, în fapt de seară…
S-aleg un loc de horă
Dansată de-al meu Joc,
Formație frumoasă
Alături de Noroc.
S-aleg un loc în care
E liniște și pace.
S-alerge-n jur copiii
Cu fluturi să se joace…

      Autor: Iulia Petrașcu

 

Iulia Petrașcu. Are peste 50 de ani (dar în suflet se simte de 30 de ani!). Este chioșcar la Moldpresa. Originară din satul Tocuz, raionul Căușeni. Și-a făcut studiile la școala profesioală din satul Gâsca, Căușeni. De profesie – economistă.
Pasiunea ei de-o viață – poezia.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s