Ecaterina Malcoci – Zeița Scenei

Aniversări 2017

         La 11 iunie 2017 Ecaterina Malcoci ar fi împlinit 80 de ani. Dar… De cincisprezece ani n-o mai avem printre noi. La 26 mai 2002, după o boală incurabilă, Ecaterina Malcoci s-a stins din viață la vârsta de 65 de ani, fiind petrecută pe ultimul ei drum de la Teatrul „Luceafărul”, căruia, prin rolurile jucate, i-a adus eternitate.

   Când, mulți ani în urmă, veneam la Teatrul „Luceafărul” și priveam spectacolele de atunci: „Intrigă și iubire”, „Costumul de nuntă”, „A douăsprezecea noapte”, „Copiii și merele”, „Casa Bernardei Alba”, „Radu Ștefan: Întâiul și Ultimul”, în care Ecaterina Malcoci strălucea de frumusețe, energie și talent, nu-mi imaginam că va veni o zi, când aceste perle nu vor mai putea fi văzute. Credeam că se vor juca veșnic. Dar nu e așa. Spectacolele demult au fost „depozitate” în amintiri… Voi încerca, deci, să „răscolesc” memoria pentru a-mi aminti de minunatele, irepetabilele seri de la Teatru „Luceafărul”, când Ecaterina Malcoci, zglobie ca o zi cu soare și cer senin, de o frumusețe aparte, cu o voce inconfundabilă, apărea pe scenă și aveai impresia că timpul s-a oprit în loc.

         Unul din primele roluri jucate în teatru de Ecaterina Malcoci a fost Ursula din „Costumul de nuntă”, o piesă-vodevil de Varin și Bouilhet. Îmi amintesc imaginea plină de farmec a tinerii actrițe, care a vrăjit spectactorii cu vocea ei catifelată și zâmbetul pe care azi și l-ar dori orice vedetă de televiziune sau top-model. Ecaterina Malcoci îl avea de acasă, din Crocmazii de la Ștefan Vodă. Era un zâmbet firesc, deschis și nu inventat pe la „fabrici de staruri”. Îmi răsună și azi în urechi cântecul pe care-l interpretau toți participanții la spectacol, printre ei era și Sandri Ion Șcurea, Eugenia Todorașcu, Dumitru Caraciobanu, Ilie Todorov, Vasile Constantin, cu următoarele versuri: „Fericit sunt fericit, o comoară am găsit!” Spectacolul „Costumul de nuntă” era o comedie cu multe peripeții, în care se dansa și se cânta. Actorii jucau așa, de parcă fiecare spectacol era ultimul. În teatru, de fapt, niciodată nu se știe… Dar era regula de aur a Teatrului „Luceafărul” – să joace la cel mai înalt nivel artistic. Uneori sala nu era plină, mai ales miercurea. Și totuși, actorii jucau dumnezeiește! Cum s-a întâmplat și cu spectacolul „Intrigă și iubire”, în care Ecaterina Malcoci juca rolul Luisei Miller, fiica unui muzicant. Am văzut acest spectacol de foarte multe ori.

         Un crâmpei de la repetițiile spectacolului a fost filmat pentru documentarul „Monologul”. O vedem pe magnifica Ecaterina Malcoci, rostind celebrul monolog în care se dezvăluie firea ei nobilă și curată care se contrapune intrigilor puse la cale de Prezident (în rol Ion Ungureanu). Important pentru actrița Ecaterina Malcoci era să găsească tonalitatea, fiindcă textul era de o intensitate profundă și trebuia rostit într-un anumit mod, adică să exprime emoțiile sufletești ale eroinei, drama prin care trecea, căci era constrânsă să renunțe la sentimente, iar ea, suflet ales, nu înțelegea de ce ar trebui să renunțe la dragoste. Doar fiindcă este săracă? O fată săracă poate să iubească la fel de profund ca și o aristocrată! Jocul actriței a fost firesc și plin de finețe de parcă ea însăși trecea prin aceste trăiri dramatice.

   Spectacolul „Intrigă și iubire”, montat în anul 1967 de către una din elevele marelui regizor Evgheni Vahtangov, Cecilia Mansurova, s-a menținut mulți ani în repertoriul teatrului și a fost jucat nu doar în capitală, ci și în turneele de la sate.

   Trebuie să menționez că Ecaterina Malcoci, dar și întreaga trupă a Teatrului „Luceafărul”, a fost educată în spiritul vahtangovian de percepere a artei teatrale care se baza pe „mijloace contemporane de realizare a spectacolului într-o formă teatrală”. Pedagogii ei au fost elevii lui Evgheni Vahtangov, începând cu Ana Orociko, conducătoarea cursului și terminând cu Boris Zahava, rectorul şcolii. Primii zece ani de devenire ai „Luceafărului” au fost cei mai grei, dar și cei mai importanți. Anume în această perioadă a strălucit puternic talentul Ecaterinei Malcoci.

Un alt rol de importanță în biografia de creație a actriței a fost Adela din spectacolul „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, montat de regizorul Sandri Ion Șcurea. Rolul era jucat de actriță cu multă forță și convingere, de parcă ea însăși trebuia să lupte pentru dragostea sa, de parcă Pepe Romanul, de care erau îndrăgostite toate surorile ei, Adela fiind mezina, se afla dincolo de ușa casei Bernardei. Ecaterina Malcoci a interpretat rolul Adelei ca pe un tulburător poem. Cu mâinile împreunate, cu fața luminată de acest sfânt sentiment, întreaga-i ființă radia de fericirea pe care nu o putea stăpâni. Știa că va fi sortită morții? Probabil, de aceea poate trăia aceste clipe cu atâta intensitate. Era imposibil să n-o crezi! Și vocea-i tremurată care spunea povestea unei tinere fete de 20 de ani, o fată care, fie și pentru puțin timp, dar a reușit să fie liberă. Îmi amintesc de rochia ei, îmbrăcată pe o figură fără cusur, de ochii de o strălucire aparte când spune surorilor, lumii întregi că ea este gata să plece din această casă pentru a se întâlni cu iubirea ei care-o aștepta la colțul casei. Pe cap purta o bonetă cu un gherghef fin în jur, lucrat de mâini dibace. Această fotografie a Ecaterinei Malcoci a apărut pe la sfârșitul anilor ’70 ai secolului XX, când a fost montat spectacolul, în toată presa de atunci. E una din puținele relicve care a mai rămas din biografia actriței.

    Un rol care i-a adus faimă a fost și Safta din spectacolul „Radu Ștefan – Întâiul și Ultimul”, o comedie pseudoistorică de Aureliu Busuioc, montată de regizorul Ion Ungureanu. Safta este o țărancă, dar ajunge prima doamnă a Moldovei, cum ar fi, la curtea Domnitorului Radu Ștefan. Într-un mod armonios și firesc a știut să îmbine actrița comportamentul acestor „două personaje”, astfel ca jocul ei să fie cât se poate de organic. Tânăra țărăncuță l-a fermecat pe Radu Ștefan (în rol Dumitru Caraciobanu), care a luat-o în căsătorie și a adus-o la palat, printre doamnele de onoare. Safta, care nu știa ce înseamnă să te porți ca o doamna, a trebuit să ia lecții de la Pafnutie, scribul curții (actorul Ilie Todorov). Acesta a început prin a o învăța alfabetul și aici, desigur, spectatorii au avut parte de un adevărat master-class, cum am spune noi azi, de măiestrie actoricească: exclamațiile de bucurie și naivitatea doamnei Safta la vederea literelor, cărora le găsea tot felul de analogii comice, mai ales că în acea perioadă Academia de Știință a Moldovei a „născut” o nouă literă: un ж rusesc cu căciuliță deasupra și care trebuia pronunțat ca gi. Autorii spectacolului n-au „scăpat” momentul și în felul lor și-au bătut joc de această mare născocire științifică. Și acest rol ca și alte roluri care au urmat, de exemplu, Angelica din „George Dandin” de Moliere veneau să accentueze feminitatea, grația, eleganța actriței în care și-au găsit expresie din abundență mai multe calități artistice, care ar fi fost de-ajuns pentru câteva generații de actrițe.

    Ecaterina Malcoci a fost un ideal de actriță. Era în stare să joace orice: de la comedie la dramă până la tragedie. Poate mai puțin Scorpiile și Cloanțele. Acestea nu erau rolurile ei. Dar ca să-și dezvolte talentul, să-și pună în evidență calitățile sale, ea avea nevoie de roluri mari, de regizori care s-o „ghicească”. Din păcate, pe la sfârșitul anilor ʼ70 actrița a avut parte de roluri mai puțin însemnate și lipsite de valoare, apoi numele ei a început să apară tot mai rar pe afiș până când, încet-încet, a dispărut. Actrița s-a retras din viața artistică. Ce-i drept, nici teatrul nu mai era cel care fusese odată. Mulți actori îl părăsiseră. Interzicerea unor spectacole de către autoritățile de atunci, plecarea din teatru a regizorului-șef, Ion Ungureanu, cedarea anumitor poziții de ordin etic și estetic au avut o influență nefastă asupra „Luceafărului”. Teatrul își pierduse strălucirea de odinioară.

    Ecaterina Malcoci a refuzat să iasă din casă, să comunice, doar foarte puțină lume ajungea până la ea. Și o boală incurabilă puse stăpânire pe ființa ei. Ani buni a stat în afara scenei, a scenei pe care a iubit-o atât de mult și căreia i se dăruise cu toată ființa sa, dar nu s-a plâns nimănui. O alta în locul ei ar fi ridicat Chișinăul în picioare, ar fi bătut alarma că e bolnavă, că are o pensie mică. Dar nu și Ecaterina Malcoci, om de o modestie și o cumințenie aparte. Și mai înainte, când era pe culmile succesului, actrița avea un fel al ei de a fi: mai departe de ochii admiratorilor, chiar și când mergea pe stradă își acoperea obrazul cu un fular. Dar era destul să apară în lumina reflectoarelor, că se transfigura și devenea de nerecunoscut. Devenea Zeița Scenei.

   Ecaterina Malcoci rămâne a fi una din marile noastre actrițe. Un exemplu de dăruire și credință. Despre ea s-a scris puțin. Critica are restanțe mari la acest capitol. Mă întreb, cum e posibil, ca o actriță de talia Ecaterinei Malcoci să fie dată uitării atât de curând. Numele ei nu-l poartă nici o stradă din Chișinău, nici o instituție de profil. Doar liceul teoretic din satul natal, Crocmaz, îi poartă numele și amintirea… Dar… Steaua ei încă nu a apus și, sper, nu va apune.

Larisa Ungureanu,

critic de teatru

Notă biografică

Ecaterina Malcoci, actriță de teatru și film, s-a născut la 11 iunie 1937 în satul Crocmaz, Ștefan Vodă (în perioada interbelică – Regatul României). A decedat la 26 mai 2002, la Chișinău. Înmormântată în satul natal. Studii: Școala de Teatru „B. Șciukin” din Moscova (1955-1960). Din 1960 actriță la Teatrul „Luceafărul”. Face parte din „generația de aur” a acestui teatru.. În teatru a jucat roluri celebre:  Ursula – „Costumul de nuntă”, Luisa – „Intrigă și iubire, Laura – „Copiii și merele”, Viola – „A douăsprezecea noapte”, Adela – „Casa Bernardei Alba”, Safta – Radu Ștefan: Întâiul și Ultimul, Nina Zarecinaia – „Pescărușul” ș.a. În cinema a debutat în 1961 în filmul „Insula vulturilor”. A mai jucat în: „Așteptați-ne în zori”, „Ultima noapte în rai”, „Ce-i trebuie omului”.

Bibliografie selectivă:

Pelin, Pavel. Lupta cu urâtul. Viața artiștilor basarabeni / Pavel Pelin. – Chișinău : Tipografia Centrală, 2015. – 400 p.

Ungureanu, Ion. Teatrul vieții mele… În 2 volume / Ion ungureanu. – Vol. I. – Chișinău : Cartea Moldovei, 2012. – 652 p.

Uvarova, Irina. Teatrul „Luceafărul”. Un deceniu al devenirii / Irina Uvarova. – Chișinău : Hyperion, 1992. – 140 p.

Ungureanu, Larisa. Ecaterina Malcoci // Portrete în timp. – Chișinău,  2012. – P. 10-16, 94.

*****

Ecaterina Malcoci [date biogr.] [online] [citat 09.06.2017]. Disponibil: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecaterina_Malcoci

Ecaterina Malcoci [date biogr.] [online] [citat 09.06.2017]. Disponibil: http://www.moldovenii.md/md/people/148

Ecaterina Malcoci: Personalitatea zilei [date biogr.] [online] [citat 09.06.2017]. Disponibil: http://www.timpul.md/articol/personalitatea-zilei–ecaterina-malcoci-65678.html

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s