Doamna Lidia: Educația se face nu numai în școală…

Chișinăul și oamenii săi

Doamna Lidia a fost profesoară de istorie și a lucrat mulți ani în orășelul Durlești. Locuiește la Chișinău de la începutul anilor `70 ai secolului trecut într-un bloc cu cinci etaje situat în perimetrul străzilor Alba Iulia și Ion Creangă din cartierul Buiucani. S-a pensionat mai mulți ani în urmă, dar și-a continuat munca de educație într-un fel inedit: i-a făcut pe locatarii din bloc, și numai pe ei, să aprecieze curățenia și frumusețea naturii. Cum? Muncind! În loc să se plângă, cum face majoritatea populației noastre, de pensia mică, de greutăți, de boli, de vârstă, dumneaei, prin propriul exemplu, a demonstrat adevărul zicalei: Omul sfințește locul! Ca o albinuță robotește zilnic prin fața casei, pe care a făcut-o curată și luminată, cu o grădină în care cresc arbuști și flori, începând de primăvara devreme și până toamna târziu, cu trotuare pavate, cu terenuri de joacă pentru copii, cu locuri de odihnă pentru maturi. Privirea se topește de dargoste și ochiul se încântă la vederea acestei frumuseți! Comparativ cu alte curți, unde murdăria și neglijența sunt la ele acasă, aici e un adevărat rai! „Noi de acasă, de la părinți și bunei, am fost educați în spiritul curățeniei. Curățenia e fața casei!”, așa spune doamna Lidia. Cu acest îndemn a venit la oraș, la studii, din satul natal.  Cultura satului, valorile lui, iată că ne convingem tot mai mult, au devenit esențiale, la Chișinău, în capitală.

Nu, doamna Lidia nu este o „obsedată” de curățenie, nu umblă morocănoasă și țâfnoasă, că, adică, uite, eu dau cu mătura în timp ce alții șed pe scaune fără nici un rost! Doamne ferește! Doamna Lidia e de o delicatețe aparte, e sociabilă, are simțul umorului, dar și multă demnitate. Ca fostă profesoară, dumneaei știe că educația e un lucru greu și anevois. Nu s-a „sfiit” să pună în cutiile poștale pliante și adresări, în care vecinii erau îndemnați să păstreze curățenia și să aprecieze curățenia. Cine nu-și amintește de anii `90 ai secolului trecut, când scările din blocuri erau „inundate” la propriu de hârtii, chiștocuri de țigări, glod, frunze, moloz, gume de mestecat, iar pereții zgâriați, tencuiala căzută?! Părea că nimeni nu se sinchisește de faptul că dincolo de ușa apartamentului e un adevărat dezastru! „Eu de la scările blocului am început, își amintește doamna Lidia. Am mobilizat locatarii, am făcut reparații, am adus flori, am atârnat pe pereți diferite poze, mă străduiam să întrețin curățenia. Scriam mesaje de felul: „Nu fumați!”, „Nu aruncați țigări!” „Păstrați curățenia!” Da, eu continui să am grijă de scări, dar acum e mai ușor, locatarii și-au schimbat atitudinea, sunt atenți și respectă munca mea. Cui nu-i este plăcut să vină acasă, după o zi de muncă, și încă din curte să simtă mirosul curățeniei?! De la scări am trecut la grădina din fața blocului, apoi la trotuare, la tot ceea ce se vede în preajmă, ajung și la tomberoanele de gunoi, am grijă și de spațiul verde din spatele blocului. Nu era deloc ușor… Am fost bruscată, amenințată… Dar am trecut peste asta… Am început să sădesc flori – gladiole, gherghine, garoafe. Ca să fie frumos! Dar – erau furate, distruse. M-am gândit că e păcat de munca și de banii mei, căci tot ce se vede aici e procurat pe banii mei. Însă nu m-am lăsat învinsă. Am început să sădesc flori mai simple – de la toporași până la crizanteme. Da, am sădit și trandafiri, și lalele. Împreună cu alți vecini, că unii din ei se apropiau și mă întrebau, cu ce-ar putea să mă ajute?, am încropit o altă grădiniță. Era un mic spațiu liber în fața blocului și, ce credeți?! veneau cu mașinile cine știe de unde, distrugeau totul, nu le păsa de nimic. Acum lucrurile s-au schimbat spre bine!”

O văd adesea pe doamna Lidia, disdedimineață, iarnă și vară, cu o mătură în mână sau cu o perie de var, făcând curat, văruind sau vopsind. De sărbători nici nu mai vorbesc. Ia casa de la un capăt la altul și se oprește tocmai la sfârșitul trotuarului care dă în stradă. Totul strălucește de curățenie! Ei, cum după un asemenea efort (uneori este ajutată și de vecini!), locatarii din alte blocuri să nu ia exemplu?! Încet-încet, oamenii s-au dat „la brazdă”. Nu mai stau, ca alte dăți pe bănci, așteptând să vină autoritățile și să facă ordine. „Mă bucur, când se apropie gospodinele de la alte case și mă roagă să le dau semințe de flori sau rădăcini ca să sădească sau să se consulte în privința unor plante. Dacă faci bine, la bine ajungi! Adesea oamenii se opresc lângă blocul nostru și fotografiază. Îi aud spunând „Când trecem pe aici, parcă ne odihnim!” Alteori, se amuză de jucăriile pe care le-am adus sau mi le-au dat oamenii ca să le găsesc un loc printre plante și arbuști: ursuleți, iepuri, câini, pisici, tot felul de păpuși. Dar a fost și un caz, aș zice, ieșit din comun, când un bărbat a oprit mașina, o mașină elegantă, s-a dat jos și a șterpelit fără rușine un ursuleț nostim, pe care tocmai îl „aranjasem” pe o buturugă – spre bucuria trecătorilor! L-a luat binișor, l-a pus în mașină și… dus a fost! Nici n-am reușit să-i rețin numărul! Să ai o mașină luxoasă și să furi un biet ursuleț pe care, de altfel, l-am găsit într-un tomberon…, aruncat la gunoi! Așa ceva e greu să-ți imaginezi, dar iată că la noi se întâmplă!”

Cu efortul doamnei Lidia, blocul de pe strada Alba Iulia a câștigat în două rânduri Concursul pentru cea mai amenajată curte din orașul Chișinău, luând locurile II și III. Iar asta înseamnă premii în valoare de 50.000 și 75.000 de lei. Primul a fost folosit pentru asfaltare, iar al doilea va fi folost pentru înlocuirea gemurilor vechi de pe scări cu geamuri termopan. Ce altceva aș putea spune, decât Respect!

Se zice că orașul îi înstrăinează pe oameni, uneori vecinii nu se cunosc ei între ei, dar nu e și cazul doamnei Lidia și a oamneilor care locuiesc în acest bloc. Aici oamenii sunt prietenoși, se salută, se ajută. Pe doamna Lidia o cunosc toți, până și boschetarii de la gunoiștea din apropiere pe care dumneaei, mai ales în zilele de iarnă, îi servește cu ceai fierbine. Și păsările cerului o iubesc, fiindcă se grijește ca să nu le lipsească apa și mâncarea…

Acum câteva zile doamna Lidia (Elisaveta) Trofăilă (Cerbari) și-a sărbătorit ziua de naștere. A împlinit 75 de ani! Au venit s-o felicite, în primul rând membrii familiei, copiii – Stela și Corneliu, frații – Anatolie și Valentin, sora Svetlana, nepoții, vecinii, cunoscuții, prietenii. Poartă în amintiri ca o cruce a destinului întâmplări triste, dureroase, altele – frumoase, multicolore, amintiri legate de mama Agafia, care a murit când era un copil, dar și de celelalte două mame pe care le-a avut și care „ne-au crescut, ne-au dat la școală, ne-au făcut nunți și ne-au ajutat”, dar și de tatăl care „nu ne-a dat la nimeni, ne-a învățat să muncim și ne-a spus să facem studii.”

Am fost plăcut surprinsă să văd la acestă sărbătoare o expoziție de fotografii din arhiva casei doamnei Lidia, în care apar buneii (deportați în Siberia), părinții, marea familie a acestor oameni minunați. „Iată, lume, zestrea mea!”- așa și-a întitulat doamna Lidia expoziția de fotografii. „Asta-i tot ce-am adunat!” spune cu mândrie doamna Lidia. Care este un exemplu demn de urmat pentru cei care o cunosc, dar și pentru cei care ar vrea s-o cunoască.

Cu siguranță, în orașul nostru mai sunt oameni ca doamna Lidia care „sfințesc locul”, doar că despre ei nu se prea scrie, nu se vorbește la televizor, în emisiunile de radio. „Jurnaliștii, am impresia, critică, și iar critică, de parcă nimic bun nu s-ar face în acest oraș!” Sigur, că ar fi bine să vadă și alții, cum este viața în „micul paradis” de pe strada Alba Iulia.  Poate că „Oamenii din orașul nostru ar prinde gust de frumusețe și curățenie!” conchide dumneaei. Rămâna ca reporterii să promoveze în emisiunile lor persoane ca doamna Lidia.

Larisa Ungureanu,

jurnalistă

Lidia (Elisaveta) Trofăilă (Cerbari) s-a născut la 20 iunie 1942 în satul Cotova, Drochia. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău, facultatea de istorie. A activat ca educatoare la Bălți într-o grădiniță, apoi ca învățătoare în orășelul Durlești. Chișinăuiancă din 1973. Pasiunea ei – frumosul care vine din curățenia sufletului, dar și a mediului ambiant.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s