Geneza Teatrului Național din Chișinău

Cartea de teatru

 Biblioteca de teatru s-a îmbogățit cu încă o carte. E vorba de Geneza Teatrului Național din Chișinău 1818-1960 (O cronică) de Iurie Colesnic, apărută în anul 2016 la editura „Cartier”. Volumul conține foarte multă informație și material factologic. Autorul începe cu un Preludiu, care ține de secolul XIX și primul deceniu al secolului XX, apoi continuă cu anul 1918, Anul Unirii, apoi 1919 și, an de an, prezintă înformații, uneori scurte comentarii, legate de înființarea Teatrului Național la Chișinău și evoluția teatrului romănesc în această parte a țării, şi se încheie cu anul 1960.

Документ (328)Fotorgafii, fragmente de cronici sau relatări despre spectacole, preluate din presa timpului, bibliorgafie, repertoriu, note statistice, liste cu actori care au jucat la Chișinău. Zi de zi, lună de lună, an de an… Cartea, în acest sens, este o adevărată enciclopedie! Pentru istoricii și teatrologii care vor dori să scrie istoria Teatrului Național din Chișinău (luând ca sursă și monografia lui Leonid Cemortan „Teatrul Național din Chișinău (1920-1935)”, la fel, „O cronică a Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinău 1918-1930”, ediție îngrijită de Petru Hadârcă ș.a.) acest volum este de neprețuit. Aici vor găsi destulă informație pentru a comenta, a analiza starea de lucruri din acea perioadă, destul de anevoiasă și dramatică pentru destinul teatrului național, după cum menționează și autorul Iurie Colesnic.

Chiar dacă teatrul a înregistrat atât „clipe de glorie supremă”, dar și de „criză profundă”, important este faptul că pe meleagurile noastre a prins rădăcini ideea de teatru național și că această idee a avut continuitate. Dovadă e activitatea în timp a Teatrului Național „Mihai Eminescu” (fostul Teatru Academic „A.S. Pușkin”), dar și mulțimea de teatre, care au fost fondate, unele în perioada sovietică, altele după anii `90 ai secolului trecut, atât în Chișinău, cât și în alte orașe de pe teritoriul Republcii Moldova – la Bălți, Tiraspol, Cahul, Ceadâr-Lunga.

Nedumerire trezește anul de pornire a teatrului național în Basarabia. Până și în perioada sovietică teatrologii, criticii de teatru, oamenii de cultură știau că începuturile (geneza) teatrului național țin de eforturile marelui cărturar și iluminist Gheorghe Asachi, iar ziua de 27 decembrie 1816, când la Iași s-a jucat primul spectacol în limba română, este considerată ca piatră de temelie a teatrului național. Apropo, această zi, oficial, în Republica Moldova este sărbătorită ca Ziua Actorului.

Iurie Colesnic consideră ca punct de pornire, geneză a teatrului național din Chișinău balul care s-a dat în Casa Krupenski la 28 aprilie 1818 cu ocazia primei vizite în Basarabia a Împăratului Alexandru I, „eliberatorul Europei” (p. 13). Și ca ideea de teatru să prindă contur, în prezent, ni se mai aduce o dovadă, un mic „accesoriu”: măritului Împărat i s-a arătat în acea seară și un dans național din Basarabia: mititica. Reacția Împăratului nu a fost una… măgulitoare, mai ales pentru o geneză de teatru național.

 Împăratul Rusiei Imperiale, Alexandru I, fiind în trecere, a vizitat în 1818 Chișnăul și noul ținut acaparat, numit Basarabia. Astăzi, când acest ținut (ce-a mai rămas din el!) se numește Republica Moldova, se caută, cu înfrigurare, aș zice, un început de teatru național… Altul, decât cele intrate în Istoria Teatrului în România (în 1816 – la Iași, 1818 – la Arad   în 1819 – la București), dar și Republica Moldova. Ideea mi se pare năstrușnică, cu atât mai mult că e legată de vizita Împăratului Alexandru I la Chișinău… Lăsând la o parte momentul politic, un bal și un dans național nicidecum nu pot fi asociate cu un început de teatru, cu atât mai mult național. Lipsește spectacolul în sine, lipsesc actorii, jocul scenic, lipsesc decorațiile, dialogul, lipsește piesa!

Anul 1816 și eforturile cărturarului, primului regizor și om de teatru de la noi, Gheorghe Asachi, sunt, cumva „date la o parte”… Ecoul zilei de 27 decembrie nu se poate să nu fi ajuns și la Chișinău. Că nu au rămas mărturii sau, poate, au fost distruse cu bună știință, e de la sine înțeles. Noua administrație rusească nu avea nici un interes să dezvolte aici cultura, învățământul, să întemeieze teatre în noul ținut alipit, cu atât mai mult să se „alieze” cu Iașul și cu oamenii săi de cultură întru crearea unor punți de comunicare, care ar fi dus la formarea spiritului național.

Nu e de mirare, deci, după cum consemnează și autorul, că pe aici, prin Basarabia, circulau trupe rusești, ucrainene, franceze, germane, ba au trecut Prutul și trupe din România, dar însăși ideea de teatru național nu prindea și nici n-avea cum să prindă rădăcini… Dacă până și în biserici liturghiile se țineau în limba rusă, cele de limbă română fiind interzise… În timp ce Moldova de dincolo de Prut evolua, noi, dincoace de Prut, am intrat într-o lungă stagnare. Chiar dacă se făceau eforturi disperate de a înființa și la Chișinău trupe de teatru (de amatori sau trupa lui N. Luchian, formată la Iași pentru Chișinău) ideea se „prăbușea”. Da, au existat „preludii”, ceea ce demonstrează că spiritul național nu a fost distrus în întregime. Efortul autorului, în acest sens, de a găsi surse, de a face trimitere la ele, de a fi bine documentat merită să fie apreciat. Cu adevărat ideea de teatru național a prins rădăcini după actul Unirii din 1918. Dar începuturile teatrului național vin din anul 1816, de la Iași…

Larisa Ungureanu

critic de teatru, doctor în studiul artelor

P.S. E de dorit ca pe viitor editurile, înainte de a scoate de sub tipar cărți de asemenea gen, să ceară și avizul specialiștilor în domeniu. Sau, cel puțin, să fie consultați.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s